Nr. 32 - Pro Didactica

QUO VADIS?I ºi Carol al XII-lea, în Rusia, prin voinþa autoritarã a þarului,se deschideau primele ºcoli laice, pe cînd în Suedia, prindecret regal se introducea obligativitatea învãþãmîntuluiprimar de cinci clase. În timpul domniei celei mai luminateþarine ruse, Ecaterina a II-a (1762-1796), ºcolile erau în Rusiaîncã un lux accesibil doar nobilimii, care nu forma nici mãcarprocent din populaþia imperiului, iar în Suedia se lichidasedefinitiv analfabetismul! Deja în secolul urmãtor, XIX,procentajul ºtiutorilor de carte în imperiul þarist era de 3-5printre slavii ortodocºi (ruºi, ucraineni, bieloruºi), 60-70 lasutã din populaþia lituanianã (catolicã) sau letonã (luteraniºi catolici) ºi pînã la 90 printre locuitorii de etnie finlandezãsau estonã (luterani). Nu încape îndoialã cã stagnarea înRusia era motivatã de conducerea dictatorialã, deatmosfera de despotism din societate, precum ºi dedogmatismul ierarhilor pravoslavnici. ªi, dimpotrivã,performanþele înregistrate în Vestul catolic se datoraulargii conlucrãri dintre comunitate ºi Bisericã (în maimulte probleme de moralã publicã, inclusiv de educaþie,instruire a maselor largi), dar ºi influenþei pe care oexercita, în condiþii liberale, comunitatea asuprasistemului de învãþãmînt. Nu mai puþin important a fost ºiacest factor: în zonele etno-religioase amintite (populatede scandinavi ºi de baltici) instruirea s-a fãcut în limbabãºtinaºilor, ºi nu în limbi „de împrumut” (germana,franceza) sau în limbi impuse (rusa). „Vrei sã cucereºtimai uºor culmile cunoaºterii? Începe prin a învãþa limbamamei”, spunea filozoful luminist francez Etienne Bonnotde Condillac (1714-1780). Tocmai pornind de la aceastãpremisã, încã de nimeni contestatã, am fãcut cea maidirectã legãturã între ºcoalã, comunitate ºi limbamaternã ca materie de instruire/de studiu– ºi nu numaiîn exemplele imediate, referitoare la imperiul din care au fãcutparte ºi basarabenii, dar ºi mai sus, cînd am citat cîtevamodele clasice, antice, de relaþii eficiente între comunitateºi sistemele de instruire.LA NOI, „ATÎTA JALE-N CASà ªI... ÎNªCOALÃ!...”La noi – ºi sã ne referim numai la Basarabia, cuîncepere din sec. XIX, a existat o legãturã extrem defragilã pe linia comunitate-ºcoalã-limba naþionalã. Dupãanexarea teritoriului dintre Nistru ºi Prut, se pãrea cãprincipalul scop pe care-l urmãreau autoritãþile þaristeera deznaþionalizarea, respectiv rusificarea populaþieibãºtinaºe, formatã, în prima jumãtate a secolului XIX,în proporþie covîrºitoare din români. Fapteledemonstreazã cã acest scop a fost ºi devine opermanenþã, încît, în ultimã instanþã, adicã dupã un veacºi mai bine de dominaþie ruseascã, obiectivul, în liniimari, a fost realizat. Pe atunci, comunitatea basarabeanãera reprezentatã de douã forþe: autoritãþile þariste, îngenere aduse/trimise din centru, de la Petersburg, ºiboierimea bãºtinaºã, puþin numeroasã ºi slaborganizatã, cãreia i se alãtura clerul ºi extrem de puþiniiintelectuali. Forþele erau, desigur, inegale, cãci trimiºiiºi/sau acoliþii þarismului „þineau pîinea ºi cuþitul”, iar înconsecinþã, ei „tãiau ºi spînzurau”. Deznaþionalizareaelementului românesc din Basarabia a început prindiluarea lui: autoritãþile centrale au stimulat colonizarearegiunii cu strãini, mai ales în partea de sud (bulgari,turci creºtini numiþi ulterior gãgãuzi, iar mai tîrziu ºi cunemþi), apoi cu ruºi, la Chiºinãu, cu ucraineni – în parteade nord a Basarabiei, ºi cu evrei – în mai toate oraºeleºi tîrgurile basarabene, nu prea numeroase în acea epocã.Nimeni din reprezentanþii comunitãþii basarabene (dintrebãºtinaºi) nu s-a putut opune acestui val de colonizare.În cele din urmã el avea sã fie fatal pentru elementulromânesc, în continuã diminuare: de la 95 la sutã români,în primele decenii ale sec. XIX, la circa 50 la sutã – lacumpãna secolelor XIX-XX. Scãderea numãrului debãºtinaºi se datora nu numai colonizãrii cu strãini aregiunii, dar ºi pãrãsirii locurilor natale de cãtrebasarabeni, cînd condiþiile de existenþã deveneau cutotul insuportabile. Se ºtie cã mii ºi mii de þãrani au plecatîn dreapta Prutului pentru cã nu acceptau ºerbia dinRusia, nici mãcar relaþia în stil ºerb-moºier cu apucãturide stãpîn de iobagi, dupã abolirea ºerbiei în Rusia, la1861. Mau tîrziu, la finele sex. XIX-începutul sec. XX,mînaþi de nevoi, dar ºi de propaganda autoritãþilorþariste, þãranii basarabeni pleacã în zone neexplorate aleimperiului, acolo unde era „foarte mult pãmînt alnimãnui”: în partea de Sud a Rusiei Europene, în Siberia,în Extremul Orient... ªi intelectualii, o categoriesocialã puþin numeroasã ºi plãpîndã, pãrãseauBasarabia, stabilindu-se, de obicei, în Principateledunãrene (ulterior România, Regatul României).Suficient sã invocãm numele lui Al. Donici, A. Russo,B. P. Hasdeu, Z. Ralli-Arbore, N. Zubcu-Codreanu, G.Musicescu, V. Crãsescu, C. Stere º.a. care s-au impusîn literatura, artele, cultura româneascã. Unii dintreaceºtia – Donici, Hasdeu sau Musicescu – aveau înBasarabia (ºi în alte regiuni, inclusiv în marile centreale Rusiei) o situaþie materialã (ºi socialã,profesionalã etc.) bunã, dacã nu chiar solidã ºi totuºiau abandonat favorurile de care dispuneau printrestrãini, dovadã cã au pus în capul la toate condiþiaspiritualã, ºansa de a se manifesta (ºi) prin limbamaternã, românã, într-o ambianþã naþionalã.Dupã diluarea populaþiei româneºti prin colonizare,urmãtorul pas al politicii imperiale a fost rusificareaînvãþãmîntului ºi a altor forme – a tuturor formelor,manifestãrilor! – de spiritualitate naþionalã. Sfidîndobligaþiile asumate ºi mai multe promisiuni, în majoritatefixate documentar, în Regulamentul Basarabiei, la numai16 ani dupã anexare, în 1828 rusa devine limba oficialã aprovinciei dintre Prut ºi Nistru. Înlãturarea limbii românese face vertiginos: în 1842 ea este scoasã dinadministraþie, în 1867 – din Liceul regional de la Chiºinãu,iar în 1871 – din Seminarul Teologic, astea fiindDidactica Pro..., Nr.4(32) anul 2005ªCOALA ªI COMUNITATEA: SEPARAT SAU, TOTUªI, ÎMPREUNÃ?7