Nr. 32 - Pro Didactica

QUO VADIS?ªtiinþele ºi artele au cunoscut la vechii eleni odezvoltare în continuã ascensiune. Ni se pare edificatoare,în acest sens, o mãrturie neobiºnuitã, poate ºi cu o dozãde insolit. Cicã un strãnepot de al lui Arhimede declarase:„Cel mai simplu elev ºtie acum adevãruri pentru care bietulArhimede ºi-ar fi sacrificat viaþa”. Precizãm cã Arhimedea trãit în anii 287-212 î. Hr., iar strãnepotul sãu (trei generaþiidupã marele cãrturar) ar fi trãit cu vreo 80-90 de ani maitîrziu. Mai amintim cã „bietul Arhimede” ºi-ar fi sacrificatviaþa pentru mai multe descoperiri, al cãror autor a rãmasîn istorie: principiul fundamental al hidraulicii (cu obiectulcufundat, lichidul dezlocuit... etc.), legile pîrghiilor ºiscripetelor, calcularea lungimii curbelor... Aºadar, doarpeste un veac, niºte descoperiri ºtiinþifice epocale pãreauniºte banalitãþi – desigur, nu numai din cauza spirituluiilar al acestui strãnepot al lui Arhimede, dar ºi pentru cã,între timp, fuseserã fãcute noi descoperiri, nu mai puþinimpresionante...Rãspîndirea ºtiinþei, culturii ºi instrucþiunii în Greciaanticã a depãºit cu mult spaþiul nativ/natal al grecilor ºipoate cel mai semnificativ exemplu în acest sens ni-l oferãfenomenul elenismului cultural, care s-a extins masivîn sudul Europei, în vaste teritorii din Africa de Nord ºidin Asia. Oraºul Alexandria, întemeiat de Alexandru celMare în anii 332-331 î. Hr., pe teritoriul Egiptului, a fostuna din emanaþiile elinismului cultural în lume. A rãmasîn istorie prin farul de acolo, socotit una din cele ºapteminuni ale lumii (de altfel, justificîndu-ºi pe deplinreputaþia, atît prin grandoare cît ºi prin durabilitate, cãcis-a prãbuºit dupã tocmai un mileniu de dãinuire!) ºi,desigur, printr-o faimoasã bibliotecã. În treacãt fie spus,în aceastã bibliotecã au fost adunate circa 700 000 devolume. Cifra, impresionantã ºi pentru omul modern,pune mai multe semne de întrebare. Unde, cînd ºi cîþioameni au scris atîtea cãrþi – marea lor majoritate fiind înlimba greacã? Apoi, se ºtie cã în timpul primilor Ptolomei,Alexandria devenind poate cel mai important centru cultural,intelectual ºi de instruire al epocii ºi al acestei pãrþia lumii, Biblioteca din Alexandria avea nu zeci, nu sute,ci mii de cititori (utilizatori sau beneficiari, cum am spuneastãzi, cãci vizitatorii bibliotecii nu doar citeau acolo, darºi studiau, cercetau!).Aºadar, ajungem din nou la concluzia unui caracterde masã al accesului la cunoºtinþe, la instruire, în ºcoliºi în academii (centre de cercetare). Nu putem sã nuremarcãm, ºi în acest caz – al Greciei antice – roluldeosebit pe care l-a avut limba la dezvoltarea ºtiinþei,gîndirii (filozofiei), culturii în ansamblu. Sau poate cãar trebui sã vorbim, mai curînd, de o legãturã inversã. Doaratunci cînd au activat, atît de fructuos, marii gînditoriamintiþi deja, numeroºi savanþi, mulþi scriitori de vazã, eitoþi aveau deja la dispoziþie o limbã cristalizatã, formatãpe baza dialectului de Atena, dar, datoritã unei normãri(codificare, în termeni contemporani) judicioase ºi graþiediferitelor modalitãþi de difuzare, a ajuns destul de repedesã fie unicã pentru întreg spaþiul populat de greci. Platonsusþinea cã logos, cuvîntul, este articularea gîndirii... Darnu se ºtie dacã aceastã idee nu-i venise gîndindu-se cîtde bine a fost articulat logosul, cu mult mai înainte de el:epopeile clasice Iliada ºi Odiseea au fost compuse însec. IX î. Hr., fiind înregistrate în sec. VI î. Hr.DE CE LA APUS E ALTFEL DECÎT LA RÃSÃRITEvoluþia Europei în Evul Mediu ºi în secolele imediaturmãtoare a fost marcatã, în genere, de ample manifestãriautocrate, pe toatã linia, aºadar, ºi în ceea ce priveºterelaþia ºcoalã-comunitate. Se ajunsese la situaþia în carecomunitatea devenise, de fapt, o „palã reflectare” adorinþelor (respectiv, nedorinþelor), ambiþiilor (respectiv,indiferenþei, apatiei) unor monarhi, fie el rege francez,duce toscan, prinþ bavarez etc. Revoluþiile din Þãrile deJos, din Anglia ºi, mai ales, Marea revoluþie francezã audeterminat o schimbare cu totul avantajoasã a roluluicomunitãþii, în raport cu cel al suveranilor, astfel încît, îna doua jumãtate a sec. XVIII, dar cu deosebire din primajumãtate a sec. XIX, conducãtorii de state, regiuni, oraºenu mai puteau sã nu ia în seamã „vocea poporului”. Înaceastã perioadã se face observatã pe continentuleuropean o delimitare ce depãºeºte cadrul strict geograficVest-Est, linia de demarcare pornind, mai curînd, de lamoralitate, bazatã pe atunci, cum se ºtie, mai mult, dacãnu exclusiv, pe credinþã, pe religie. În þãrile în care dominacatolicismul (sau emanaþiile acestuia – bisericaprotestantã/luteranã, biserica anglicanã) sporeºte vãditimportanþa comunitãþii, în detrimentul autocraþiilor, spredeosebire de þãrile sau provinciile în care populaþiaconfesa ortodoxia: aici rolul comunitãþii avea sã fielimitat încã mult – în beneficiul diferiþilor conducãtori,fie ei laici, fie bisericeºti, ei, de cele mai multe ori,conlucrînd armonios. De obicei, cînd se vorbeºte deimpunerea puterii suveranilor (autocraþie), respectiv avoinþei, autoritãþii Bisericii Ortodoxe (teocraþie), esteinvocat exemplul Rusiei (nimic mai convingãtor, în acestsens, decît cartea de impresii din Rusia a marchizului deCustine, scrisã/apãrutã în 1839; o versiune în românãpoate fi consultatã fãrã mari dificultãþi, fiind tipãritã relativrecent: Marchizul de Custine. Scrisori din Rusia/Trad.de L. Popescu ºi Al. Chiriac, Chiºinãu, Ed. UniuniiScriitorilor din Moldova, 1992). Dacã însã e sã fimobiectivi pînã la capãt, în cam aceeaºi stare de dominaþieautocratico-teocraticã ne-am aflat ºi noi – ºi nu numaiBasarabia încorporatã Imperiului Rus încã în 1812, darºi Principatele Moldova ºi Muntenia, cel puþin pînã launirea lor, ºi mai precis, pînã la reformele domnitoruluiAlexandru Ioan Cuza.Diferenþele, de fapt, efectele acestor situaþii diferite îndouã zone distincte ale Europei, pot fi ilustrate prin exemplulSuediei (Vestul catolic) ºi cel al Rusiei, pilda cea maiedificatoare de monarhie din Estul ortodox al Europei.Astfel, în timpul Rãzboiului nordic, dintre armatele lui Petru6ªCOALA ªI COMUNITATEA: SEPARAT SAU, TOTUªI, ÎMPREUNÃ?