DEZVOLTAREA GÎNDIRII CRITICEElevul 5: Dar ºi Traian Pisicã e sãrac, însã neghiob!!!Elevul 3: Sînt puþini cei care apreciazã studiile, deºine aflãm aproape de mijlocul secolului XX.Elevul 2: Cînd Boþoghinã vinde pãmîntul, se gîndeºtes-o dea la studii pe Irina.Elevul 5: Mama îl sprijinã pe Nicolae pentru cã e slabfizic, nu poate lucra în rînd cu fraþii.Suspendãm aici citarea, pentru cã nu modelele auconstituit scopul acestor notiþe. Intenþia noastrã a fostsã deplasãm un pic accentul discuþiilor în baza lecturii,fãcînd din ele o punte de trecere de la oral la scris,deoarece, în finalul studiilor sale liceale, elevul trebuiesã facã dovada unor competenþe de comunicare scrisã.Dacã asemenea exerciþii nu vor fi sporadice, dacã ele vordeveni un instrument de lucru, în plen ºi în echipe,atunci – singur în faþa foii imaculate pentru eseu – elevulle utilizeazã ca sã-ºi adune ºi organizeze gîndurile, ca sãproducã un text de calitate.Explicaþia – metodã didacticãfundamentalã asociatãutilizãrii desenelor schematicela lecþiile de geografieEliza DULAMÃUniversitatea “Babeº-Bolyai”, Cluj-NapocaExplicaþia este o metodã didacticã tradiþionalã, frecventutilizatã de cãtre profesori. Pentru creºterea calitãþiipredãrii ºi învãþãrii, intereseazã rãspunsul la cîteva întrebãri:În ce situaþii educative explicaþia, ca metodã didacticã,are cea mai mare eficienþã, comparativ cu celelalte? Ceelemente de conþinut se preteazã pentru utilizarea ei?Ce procedee didactice îi pot fi integrate? Prin ce mijloacede învãþãmînt sporeºte eficienþa sa? De ce este importantca profesorul ºi elevii sã foloseascã explicaþia ºtiinþificãîn procesul de cunoaºtere a realitãþii? Ne vom exprimaopiniile pe baza studierii surselor bibliografice, aobservaþiilor realizate în activitatea cu elevii/studenþii ºipe baza experimentelor didactice efectuate.1. CONCEPTUL DE EXPLICAÞIE DIDACTICÃExplicaþia este o metodã didacticã expozitivã princare se prezintã un conþinut ºtiinþific într-o succesiunelogicã, adicã se reconstituie traseul cauzã-desfãºurareefectal unui fenomen, proces, fapt/grup de faptegeografice (Dulamã, 2001 a, p. 33). Pentru a trece de ladescrierea empiricã a producerii unui fenomen – modspecific de abordare în multe manuale ºcolare –, laexplicaþia ºtiinþificã a acestuia, se impune clarificarea maimultor aspecte: localizarea în spaþiu ºi timp a fenomenului;prezentarea desfãºurãrii în ordinea cronologicã aetapelor; identificarea cauzelor, condiþiilor, factorilorimplicaþi ºi a consecinþelor (Dulamã, 2001 (b), 59-50). Însituaþiile educative în care se abordeazã fenomene naturalesau socioeconomice, profesorul ºi elevii îºi vorfocaliza atenþia asupra urmãtoarelor aspecte:• Analizarea fenomenului/procesului (Cum seproduce?) Se realizeazã prin: descompunereaîntregului în componente, caracterizarea fiecãreicomponente, identificarea relaþiilor dintrecomponente/dintre componente ºi întreg. Prinanalizã sînt identificate etapele succesive înproducerea fenomenului fie prin observareamanifestãrii acestuia în realitate, fie pe baza unuisuport grafic, fotografic sau cartografic.• Spaþiul în care se produce fenomenul (Unde?).Fiecare fenomen se produce într-un anumit loc,iar prin explicaþie se precizeazã poziþia geograficã,dimensiunile ºi limitele spaþiului în care se produce,geosferele afectate etc. ºi se argumenteazã dece acesta are respectiva extindere spaþialã.• Timpul (Cînd?). Se precizeazã:– momentul producerii fenomenului – dacãstarea descrisã este actualã, trecutã sauviitoare;– durata – intervalul de timp între momentul încare începe fenomenul ºi momentul în care sesfîrºeºte; pentru stabilirea duratei se utilizeazãunitãþi de mãsurare a timpului: secunda,minutul, ora, ziua, luna, anul etc.;– frecvenþa – mãrimea care indicã de cîte ori seproduce un fenomen într-o unitate de timp;– perioada – intervalul de timp dupã care serepetã un fenomen, reproducîndu-se consecutivvalorile unei mãrimi caracteristice aceluifenomen.• Cauza (De ce?) este un fenomen/un complex defenomene care precedã ºi, în anumite condiþii,provoacã apariþia altui fenomen, denumit efect,servind ca punct de plecare. Cauzarea este relaþiaîntre douã evenimente/stãri de lucruri ce constãîn producerea unuia (uneia) de cãtre celãlalt50SMS, CHAT, FORUM – TEHNICI DE COMUNICARE ÎN CLASÃ
DEZVOLTAREA GÎNDIRII CRITICE(cealaltã). În explicaþie se precizeazã forþa/forþele,agentul/agenþii, factorul/factorii care determinãproducerea fenomenului ºi obiectele din realitateasupra cãrora se acþioneazã. Se specificã dacãeste o cauzã permanentã sau temporarã(acþioneazã numai în anumite condiþii). În general,forma obiectelor, manifestarea exterioarã afenomenelor sau proceselor, derularea faptelor ºiefectele sînt vizibile, cauzele însã sînt ascunse.• Condiþiile sînt fapte sau împrejurãri de caredepinde apariþia unui fenomen sau care influenþeazãdesfãºurarea unei acþiuni, pe care o poatefrîna, stimula sau stopa. Condiþiile influenþeazãcalitativ ºi cantitativ fenomenul.• Efectele sînt fenomene care rezultã în mod necesardintr-o anumitã cauzã, fiind într-o legãturãindestructibilã cu aceasta. Un efect poate fi cauzãpentru alt fenomen.Prin explicaþie se pãtrunde de la forma sau manifestareaexterioarã a obiectelor sau proceselor la esenþa lor; sedezvãluie factorii care determinã existenþa sau producerealor, relaþiile dintre elemente, principii ºi legi; se edificãteoriile cu nivel înalt de abstractizare. Prin explicaþie seformeazã raþionamentul geografic, adicã ,,facultatea de agîndi corect ºi de a stabili relaþii riguroase, de a descoperiraporturi logice în distribuþia spaþialã a fenomenelor”(Brunet, R., Ferras, R., Thery, H., 1993, p. 375).2.TIPURI DE EXPLICAÞII DIDACTICEDupã tipul de raþionament utilizat, existã mai multetipuri de explicaþii didactice (Dulamã, 1996, p. 80-81).• În explicaþia inductivã se porneºte de la cazuriparticulare spre general, adicã de la concret (fapte,obiecte sau fenomene reale) spre abstract (concepte,legi, teorii). Punctul de plecare îl constituieun rezultat vizibil, a cãrui cauzã va fi identificatãprin raþionament inductiv, prin explorãri mintale,prin folosirea operaþiilor logice (comparaþia,analiza, sinteza, abstractizarea, generalizarea) sauîn mod experimental prin observaþii, mãsurãtori ºideterminãri pentru a ajunge la generalizãri(concluzii) ºtiinþifice (concepte, idei, definiþii, teze,metode de calcul etc.).• În explicaþia deductivã se foloseºte raþionamentuldeductiv, care acþioneazã de la general spre particular,de la general spre concretul logic, de la cunoºtinþecu grad mare de generalitate la cunoºtinþe cugrad de generalitate mai restrîns. Explicaþiadeductivã este o explorare mintalã bazatã pestrategie algoritmicã, iar generalizãrile ºi adevãruriledescoperite sînt rezultatul raþionamentelordeductive care trebuie verificate prin experimente.• În explicaþia analogicã se foloseºte asemãnareaºi transferul de informaþie. Raþionamentul analogicaratã cã, dacã un obiect, fenomen sau sistem sedefineºte prin n caracteristici (de exemplu a, b, c,d), iar unui alt obiect, fenomen sau sistem i serecunosc doar trei caracteristici (de exemplu a, b,c), atunci se poate deduce cã acesta are ºicaracteristica a patra (d). Explicaþia analogicã esteprobabilã, nu oferã certitudini asupra adevãruluistabilit, ea ajutã la emiterea unor ipoteze plauzibilecare satisfac doar temporar cunoaºterea. Explicaþiaanalogicã necesitã verificare experimentalã saupracticã (Vãrzaru & Doicin, 2004).În explicaþia analogicã se comparã douã obiecte,fenomene, procese sau fapte similare pentru a descoperiasemãnãrile ºi deosebirile dintre ele cu scopul de aconchide cã unele proprietãþi identificate la un caz sîntcaracteristice ºi celui de-al doilea. Prin comparareaproceselor actuale ºi a rezultatelor lor cu rezultatulproceselor mai vechi sau prin compararea proceselor deacelaºi fel de pe întreaga suprafaþã a planetei sereconstituie evoluþia proceselor ºi se pot realiza prognoze.Explicaþia analogicã se utilizeazã în studiul unor þãri, alunor regiuni, dar ºi al unor sisteme mai puþin extinse.• În explicaþia ipoteticã se porneºte de la oîntrebare ipoteticã, de la ipotezã sau supoziþie: Ces-ar întîmpla dacã ...? Se presupune cã seproduce un anumit fenomen care va constituicauza altor fenomene.3. CORELAÞII ÎNTRE CONÞINUT ªI METODAEXPLICAÞIEIÎn conþinutul lecþiilor din manualele ºcolare se identificãdiferite tipuri de texte (narative, informative, descriptive,explicative etc.), fiecare avînd caracteristici specifice.Pentru explicaþie se alege un conþinut accesibil elevilor, carese preteazã la desprinderea cu uºurinþã a ceea ce estecaracteristic ºi tipic. Un text în care se explicã ºtiinþific unfenomen ar trebui sã conþinã toate rãspunsurile la întrebãrileprecizate anterior (2) ºi, pentru a înþelege acel conþinut,textul ar trebui sã satisfacã anumite cerinþe: sã fie adaptatnivelului de cunoaºtere al elevilor; sã fie exprimat într-unlimbaj adecvat; sã fie coerent ºi corect din punct de vedereºtiinþific (Dulamã, 2004, p. 110).Exemplu: Acþiunea curenþilor magmatici. În mantauasuperioarã se formeazã circuite de curenþi magmatici.Ramurile ascendente ale acestora, prin presiunea exercitatãasupra scoarþei, produc rupturi în toatã grosimea ei. Prinvenirea continuã a magmelor spre suprafaþã, se producfracturi ºi prãbuºiri care mãresc aceste despicãturi alescoarþei denumite rifturi. Pe mãsurã ce din mantauasuperioarã ies mereu magme (prin rãcire, lave), acestea seîntãresc de o parte ºi de alta a riftului, determinînd depãrtareatreptatã a marginilor riftului, pentru a face loc unor noilave spre suprafaþã. În felul acesta, se formeazã o nouãcrustã oceanicã” (Ionaºcu, J., Dumitru, D., 1995, p. 30).Acest text este inaccesibil elevilor din clasa a V-a,deoarece este incoerent, conþine afirmaþii eronate (lavele<strong>Didactica</strong> <strong>Pro</strong>..., <strong>Nr</strong>.4(<strong>32</strong>) anul 2005EXPLICAÞIA – METODà DIDACTICà FUNDAMENTALà ASOCIATà UTILIZÃRII DESENELOR SCHEMATICELA LECÞIILE DE GEOGRAFIE51