EXERCITO ERGO SUM• Componenta 1 – se referã la o structurã existentãla nivelul unei circumscripþii, cuprinzîndreprezentanþi ai comunitãþii locale, cadredidactice, conducãtori de instituþii ºcolare saucentre de educare ºi terapie, pãrinþi, diverºispecialiºti. Aceastã structurã este responsabilãde: proiectarea, organizarea ºi evaluareaînvãþãmîntului individualizat pentru grupe de 100-150 de elevi; desfãºurarea activitãþilor instructiveducative;asigurarea condiþiilor necesare ºicoordonarea integrãrii.• Componenta 2 – vizeazã proiectarea ºi aplicareaprogramelor de intervenþie individualizate,structurate pe baza rezultatelor evaluãrii complexea elevilor cu cerinþe speciale integraþi în unitãþiºcolare obiºnuite. Aceastã componentã începe custabilirea scopurilor ºi obiectivelor în proiectareaactivitãþilor didactice, alegerea modelelor ºitehnicilor de lucru, selectarea ºi adaptareaconþinuturilor ºi continuã cu derularea efectivã afiecãrei secvenþe de instruire în clasã.• Componenta 3 – se referã la evaluarea achiziþiilorºcolare individuale ºi la reorganizarea activitãþilordidactice din programul de intervenþieindividualizat.• Componenta 4 – are în vedere îmbunãtãþirea ºiperfecþionarea materialului didactic folosit înunitãþile ºcolare, favorizînd astfel procesulinstructiv în acord cu ritmul de lucru al elevilor.• Componenta 5 – urmãreºte stabilirea unei reþelede comunicare între familie, ºcoalã ºi comunitate.• Componenta 6 – vizeazã înfiinþarea unei instanþecare sã coordoneze sistemul IGE la nivel regional.• Componenta 7 – presupune proiectarea unorstudii, cercetãri în scopul ameliorãrii condiþiilor deinserþie a copiilor cu cerinþe speciale în ºcoalã ºicomunitate.Acest model pare a fi perfect, dar practicademonstreazã dificultatea implementãrii lui datoritãmultitudinii instanþelor de decizie ºi a factorilorresponsabili.3. Modelul temporar al lui J. Hundert, elaborat în1982, include trei faze:• Faza A – pregãtirea copilului cu cerinþe specialepentru integrare, evaluarea deficienþei ºi acompatibilitãþii copilului cu mediul de învãþare,desfãºurarea activitãþilor de familiarizare cuclimatul ºcolar etc.• Faza B – formarea cadrelor didactice din ºcoalade culturã generalã; se referã atît la pregãtireaprofesionalã (metode ºi tehnici specifice de lucrucu elevii deficienþi, proiectarea activitãþiididactice în noile condiþii etc.), cît ºi la pregãtireapsihologicã (pentru a accepta mai uºorschimbarea).• Faza C – de tranziþie; presupune aplicarea treptatãa principiilor educaþiei integrate (organizarea ºidotarea claselor, adaptarea mijloacelor deînvãþãmînt, proiectarea ºi desfãºurarea lecþiilor,selectarea ºi ajustarea conþinuturilor,individualizarea procesului de învãþare, utilizareametodelor ºi tehnicilor interactive etc.).Acest model, acceptat ºi aplicat cu succes înOccident, reclamã o anumitã pregãtire, atît din parteaelevilor cît ºi din partea cadrelor didactice.Este evident cã nu existã modele care sã rãspundã întotalitate nevoilor copiilor cu deficienþe integraþi înînvãþãmîntul general. În plus, apar probleme legate decontextul socioeconomic, de specificul sistemului deînvãþãmînt. Cu toate acestea, dreptul fiecãrui copil de aavea ºanse egale la educaþie este un argument forte înfavoarea învãþãmîntului integrat.Dupã cum subliniazã cercetãtorii N. Malofeev ºiN. Bucun în lucrarea „Integrarea ºcolarã ºi socialã acopiilor cu cerinþe educative speciale” (Materialelesimpozionului Internaþional, Chiºinãu, 1997), RepublicaMoldova a purces la realizarea integrãrii persoanelor cudeficienþe cu 25-30 de ani mai tîrziu decît EuropaOccidentalã, deci în alte condiþii socioculturale. În þãrileEuropei Occidentale, inserþia persoanelor cu CES a fostposibilã în rezultatul restructurãrii bazei organizaþionalea învãþãmîntului special, sub influenþa tendinþei deconsolidare a sistemului de instituþii speciale. Analizacomparativã a afinitãþilor ºi deosebirilor în domeniulînvãþãmîntului special permite evitarea greºelilor,experienþa altor þãri servind la modificarea ºi ameliorareasistemului învãþãmîntului special.În Republica Moldova, reformele din învãþãmîntulgeneral se rãsfrîng ºi asupra învãþãmîntului special, caparte componentã a acestuia. Trecerea învãþãmîntuluispecial la o etapã nouã va culmina cu crearea ºcoliiintegratoare.Astãzi, în þara noastrã, educaþia integratã se realizeazãfoarte anevoios, datoritã condiþiilor socioeconomiceprecare, dar ºi faptului cã etapa precedentãde dezvoltare a învãþãmîntului special nu a fost finalizatã.ªcoala generalã nu este gata sã primeascã copiiicu CES, profesorii nu posedã o pregãtire adecvatã, nuexistã utilaj pentru activitãþile recuperatorii etc. Cutoate acestea, în ºcolile de culturã generalã învaþã mulþicopii cu deficienþe lejere din simplul motiv cã pãrinþiinu doresc sã-i dea la o ºcoalã specialã. Cu ajutorulpãrinþilor ºi al profesorilor aceºti copii fac faþãlucrurilor.<strong>Pro</strong>cesul integrãrii persoanelor cu disabilitãþi estesusþinut de numeroase organizaþii nonguvernamentale.Deºi mulþi copii cu CES, integraþi în învãþãmîntul general,beneficiazã de suport psihologic, pedagogic ºi medicospecialdin partea organizaþiilor vizate, acest pas nu estesuficient.42MODELE ªI FORME DE REALIZARE A EDUCAÞIEI INTEGRATE
EXERCITO ERGO SUMInserþia socialã a copiilor cu CES din Republica Moldova va fi posibilã doar atunci cînd crearea unei bazeconceptuale ºi realizarea practicã a instruirii integrate va deveni o politicã de stat.REPERE BIBLIOGRAFICE:1. Racu, A., Învãþãmîntul special din Moldova: istorie ºi actualitate, Chiºinãu, 1999.2. Neamþu, C.; Gherguþ, A., Psihopedagogie specialã – ghid practic pentru învãþãmîntul deschis la distanþã,Iaºi, 2000.3. Gherguþ, A., Psihopedagogia persoanelor cu cerinþe speciale – strategii de educaþie integratã, Iaºi, 2001.4. Educaþia integratã a copiilor cu handicap, Reprezentanþa specialã UNICEF în România, Bucureºti, 2001.Parteneriatul educaþional:gimnaziu-ºcoalã primarãAurica ªRAMLiceul “G. Cãlinescu”, mun. Chiºinãu“Piatra nu sperã sã fie nimic altceva decît piatrã.Dar, colaborînd, se alãturã altor pietre ºi devinetemplu.”(A. de Saint-Exupery)Parteneriatul educaþional, în esenþã, nu este o invenþiea pedagogiei contemporane: elemente bine conturate aleacestui proces atestãm încã în operele filozofilor antici.Astfel, Platon, în „Politica”, a menþionat necesitatea ºiînsemnãtatea unirii forþelor familiei, ºcolii ºi societãþiipentru educaþia unui cetãþean adevãrat.Parteneriatul educaþional reprezintã un concept complexce reflectã o atitudine ºi o relaþie a agenþilor socialiantrenaþi în demersul educaþional.Ca atitudine, acesta presupune:– acceptarea acþiunilor ºi influenþelor educative;– egalizarea ºanselor în vederea participãrii la oacþiune educativã comunã.Ca relaþie, parteneriatul educaþional întruneºte:– comunicarea optimã între parteneri;– colaborarea, sub diverse forme ºi modalitãþi,orientatã spre formarea personalitãþii copilului;– cooperarea în domeniul interrelaþiilor ºi angajareaeforturilor pentru realizarea acþiunilor educativecomune;– interacþiunea ºi feedback-ul acceptat ºi realizat detoþi partenerii.În viziunea mai multor cercetãtori, parteneriatuleducaþional este o formã de comunicare, cooperare ºicolaborare în sprijinul copilului.Definit în literatura de specialitate drept un conceptoperaþional, parteneriatul educaþional constituie [1]:– un angajament într-o acþiune comunã negociatã;– un aport de resurse, schimbãri, contacte, reþeleasociate în termeni constructivi;– un acord de colaborare mutualã între parteneriegali, care lucreazã împreunã pentru realizareascopului vizat;– un cadru instituþional de rezolvare a unorprobleme comune, prin acþiuni coerente, începîndcu definirea obiectivelor-cadru ºi repartizarea clarãa responsabilitãþilor ºi a procedeelor de evaluare(într-un spaþiu ºi timp delimitat).ªcoala propagã ºi multiplicã diverse modele educative,susþinîndu-l pe cel familial ºi implicîndu-le activ pe celesociale (ale comunitãþii). ªcoala trebuie sã cunoascã toateinstituþiile sociale de profil ºi sã stabileascã raporturi decolaborare cu ele, percepînd parteneriatul ca un demersfundamentat pe relaþiile profesor-profesor, profesorînvãþãtor,profesor-elev, elev-elev ºi abia apoi pe cele cupãrinþii ºi întreaga comunitate.Examinînd cu atenþie Codul deontologic al parteneriatuluiinserat în Ghidul metodologic „Dimensiuni psihopedagogiceºi etice ale parteneriatului educaþional” [2],constatãm cã acesta cuprinde „paºii” pe care i-am puteaîntreprinde pentru a obþine un parteneriat gimnaziu-ºcoalã primarã eficient, parteneriat ce permiteconsolidarea ºi unitatea acþiunilor educative.Parteneriatul gimnaziu-ºcoalã primarã ne-a preocupatîntotdeauna ºi constituie un obiectiv strategic alîntregului colectiv profesoral din liceul nostru. Din momentce am observat la elevii claselor a V-a (mai cu seamãîn primele luni ale anului de învãþãmînt) un anumitdisconfort psihologic, iar în unele cazuri chiar ºi fizic, noi,profesorii, ne-am pus întrebarea: Ce se poate face catrecerea elevilor de la treapta primarã la cea gimnazialã sãfie cît mai facilã, sã nu aibã un impact negativ asupraprocesului de instruire ºi asupra stãrii psihice a copiilor?Se ºtie cã este una din etapele de crizã în dezvoltarea<strong>Didactica</strong> <strong>Pro</strong>..., <strong>Nr</strong>.4(<strong>32</strong>) anul 2005MODELE ªI FORME DE REALIZARE A EDUCAÞIEI INTEGRATE43