Nr. 32 - Pro Didactica

EX CATHEDRAinterumane vom avea grijã sã gestionãm (cum ºtim ºi cumne pricepem mai bine) simultaneitatea ºi – în acelaºi timp –vom avea grijã de conducerea ºi controlul „relaþiilor” încare sîntem implicaþi (ºi pentru aceasta vezi 1).3. A treia ipostazã se referã la situaþia în care, chiardacã este vorba despre unul ºi acelaºi raport, parteneriiîl considerã ºi îl percep diferit: unul ca relaþie, celãlalt ca„relaþie”. Astfel încît, ne aflãm în situaþia în care:a) dacã o percepem (ºi o considerãm) ca relaþie, necomportãm ca într-o relaþie (chiar dacã celãlalt nuo percepe ºi nu o considerã decît ca pe o „relaþie”);b) dacã o percepem (ºi o considerãm) ca „relaþie”,ne comportãm ca într-o „relaþie” (chiar dacã celãlalto percepe ºi o considerã ca o relaþie).În acest caz existã urmãtoarele variante:a) Considerind-o relaþie, cãutãm sã verificãm dacãºi celãlalt o considerã o relaþie; dacã o considerã(ºi o percepe) doar o „relaþie”, atunci vom cãuta –în mãsura în care avem convingerea cã meritãaceastã investiþie de sine – sã-i schimbãmpercepþia ºi sã se considere într-o relaþie; dacãînsã partenerul nu poate sau nu vrea sã-ºi schimbepercepþia despre raportul nostru, atunci îl vomlãsa la nivelul (superficialitãþii) percepþiei sale ºine vom schimba noi înºine percepþia (spre a intraîntr-o „relaþie”); sau putem chiar (pentru cã nuacceptãm încã o „relaþie” la celelalte) sã abandonãm/sã(între)rupem raportul.b) În cazul cînd o considerãm (o percepem) ca pe o„relaþie” ºi observãm faptul cã celãlalt o considerão relaþie, atunci vom cãuta – dacã apreciem cã esteposibil ºi demn – sã o considerãm asemãnãtorpartenerului nostru, moment în care vom faceeforturi sã intrãm în relaþie.Dacã însã apreciem cã nu este posibil (ºi nici demn),vom încerca sã arãtãm de ce nu putem intra în relaþie, caresînt constrîngerile (morale, profesionale, psihologice,juridice, familiale, cutumiare etc.) prezente ºi viitoare, sau,din nou, din onestitate faþã celãlalt ºi sinceritate faþã denoi înºine, (între)rupem „relaþia”.În condiþiile în care acceptãm aceastã abordare (ºisupoziþiile/premisele ei), atunci ne-am putea puneproblema dacã nu cumva ºi în formarea umanã putemopera cu aceeaºi distincþie: „relaþie” educativã ºi relaþieeducativã.Pare cã, într-adevãr, am putea vorbi ºi în educaþie deexistenþa celor douã tipuri de raporturi. Din punctulnostru de vedere, diferenþa dintre ele ar consta în 3 :Tabelul 2. Diferenþa dintre „relaþia” educativã ºi relaþia educativã„Relaþie” educativãRelaþie educativã• se deruleazã preponderent pe dimensiuneacognitiv-informaþionalã• focalizatã pe zona cognitivã; accentul este pus doarpe schimbul de informaþie ºi pe reproducerea eicît mai fidelã• evaluãrile ºi aprecierile se fac (exclusiv) pedimensiunea cognitiv-mentalã; ele se restrîngdoar la gradul mai ridicat/mai scãzut deinteligenþã• se deruleazã cu deosebire pe dimensiunea afectivemoþionalã(tonicã, energizantã), iar dimensiunea cognitivãsuportã/suferã aceastã contagiune (tonicã) a laturii afectivemoþionale• accentul este pus ºi pe dimensiunea cognitivã, dar cudeosebire pe starea subiectivã (favorabilã) interacþiuniipartenerilor.• evaluãrile ºi aprecierile se concentreazã atît pe aspectelecognitive, dar mai ales pe cele relaþionale (inteligenþa interpersonalã,inteligenþa lingvisticã, inteligenþa emoþionalã), pecele introspective (inteligenþa intrapersonalã; profunzimea,originalitatea ºi autenticitatea stãrilor sufleteºti), pe cele morale(dãruire, principialitate, generozitate, cãldurã, farmec uman)3Considerãm necesare cîteva precizãri: a) Cînd vorbim despre diferenþa dintre o relaþie educativã ºi o „relaþie” educativã, nuvrem sã spunem cã în practica zilnicã ar exista fie numai relaþii educative, fie numai „relaþii” educative – la un moment datºi într-o anumitã situaþie concretã. Acestea nu sînt decît capetele unui continuum relaþional pe care se situeazã sau se deplaseazãraportul nostru educativ: relaþie „relaþie”educativãeducativãÎntre altele, rezultã cã ne putem gãsi (ºi) în situaþia în care – teoretic (dacã nu chiar practic) – sã fim la mijlocul segmentului,sã nu ºtim bine (sau elevul sã nu ºtie) dacã ne aflãm într-o relaþie educativã sau într-o „relaþie” educativã. Altfel spus, neputem afla în situaþia unei percepþii confuze asupra raportului nostru cu elevul sau al acestuia cu noi. b) Rezultã cea de-adoua precizie: faptul cã existã întotdeauna posibilitatea trecerii raportului educativ dintr-o (preponderent) „relaþie” educativãîntr-o (preponderent) relaþie educativã ºi invers. c) Dupã cum profesorul se poate afla simultan în relaþii ºi „relaþii” educative,tot astfel ºi elevul se poate afla simultan în relaþii ºi „relaþii” educative. Pare cã în sufletul copilului vor avea cîºtig de cauzã(ca preferinþã afectivã, ca putere de influenþã ºi forþã de reþinere) relaþiile educative.Didactica Pro..., Nr.4(32) anul 2005EDUCAÞIA – „RELAÞIE” SAU RELAÞIE INTERUMANÃ17