Nr. 32 - Pro Didactica

EX CATHEDRA• cînd se rupe, nu doare; provoacã urã, indiferenþã, respingere,înverºunare (asupra fostului partener); creeazã chiarsentimentul „cã ºi aºa era inutilã”, „prea obositoare”• este logicã, calculatã, sub control; ºtim ce trebuie ºi cenu trebuie cã facem sau sã fim; nu este atotcuprinzãtoare;expunem numai anumite zone din noi ºi ascundem altele• este o confruntare de vanitãþi, de eu-ri; fiecare vine cuserviciul lui; se întemeiazã pe schimbul de servicii; existã/este necesar schimbul (reciproc) de servicii• cãutãm sã cîºtigãm cît mai mult ºi sã pierdem cît mai puþin• gestul trãdãrii poate interveni în orice clipã ºi faþã de oricepersoanã, în orice context• „spatele” trebuie întotdeauna asigurat• în primul rînd, conteazã inteligenþa; încrederea fluctueazã,ea intrã mai puþin în „calcule”; încrederea blocheazãjocurile inteligenþei• conteazã sã fim ºi sã rãmînem cunoºtinþe (nu se ºtie cîndavem nevoie unul de altul/una de alta)• sacrificiile se negociazã în limitele intereselor proprii; devreme ce ne punem problema pînã unde cedãm ºi cesîntem dispuºi sã cedãm, intervine ideea de compromis• cînd se rupe, doare adînc ºi pentru mult timp• este „ilogicã”; adicã nu are „un fir logic”, seîmprãºtie peste tot: asupra persoanei ºi aexistenþei ei, este atotcuprinzãtoare• este unitate a blîndeþii ºi dãruirii/împãrtãºiriipartenerilor• n-au importanþã „pierderile” ºi „cîºtigurile”• gestul trãdãrii se autoexclude (este eliminatã, prindefiniþie, trãdarea); nu rãmîne decît bunãtatea ºigreºeala fãrã voie• existã o expunere fãrã rest, totalã• nu conteazã inteligenþa, ci încrederea• conteazã înþelegerea• sacrificiile sînt totale, fãrã limite, fãcute din cea maiadîncã pornire (nu ne punem problema compromisului)Plecînd de la aceste rezonabile distincþii, ne întrebãm:ce ne cerem în viaþã, în raporturile cu ceilalþi: managementulrelaþiilor interpersonale sau managementul„relaþiilor” interpersonale, transformarea „relaþiilor”umane în relaþii umane sau, pur ºi simplu, managementul„relaþiilor” umane? ªtiind cã, întotdeauna, în viaþã avemºi relaþii, ºi „relaþii”, s-ar putea sã ne întrebãm în cesituaþie sîntem într-o „relaþie” ºi cu cine, ºi în ce situaþiesîntem într-o relaþie ºi cu cine? Cum putem, atunci, sãne menþinem relaþiile (cînd ni le dorim) ºi cum nemenþinem „relaþiile” (cînd avem nevoie de ele)?De vreme ce sînt autentice, pare cã nu putem avea unmanagement al relaþiilor interpersonale. Cãci cum sã leconducem, coordonãm ºi controlãm cînd nu este nimicde condus, de coordonat ºi de controlat: ele sînt sincere,depline ºi suficiente sieºi.Importã cã ele existã ºi cã ne angajãm în ele fãrã rest,ni le asumãm ºi împãrtãºim pînã la capãt. ªi atunci, relaþiilevor fi ceea ce sînt, umplîndu-ne mintea ºi sufletul cubogãþia, securitatea, liniºtea ºi sinceritatea lor.În acest caz, dacã eliminãm relaþiile umane, atunci arputea fi vorba:a) Fie de managementul „relaþiilor” umane;b) Fie de procesul, de posibilitatea trecerii „relaþiilor”umane în relaþii umane, deoarece pare cã nu putemavea, din primul moment al întîlnirii cu celãlalt(decît cu rare excepþii) o relaþie umanã 1 . Nu esteînsã obligatoriu ca toate interacþiile sã treacã dinstadiul de „relaþie” în cel de relaþie; cele mai multe– cu deosebire, într-un mediu formal/instituþional– rãmîn „relaþii” umane pur ºi simplu. În aceastãsituaþie, revenim la cerinþa anterioarã, adicã lamanagementul „relaþiilor” umane.c) Luînd în considerare faptul cã sîntem implicaþi ºi/sau angajaþi simultan în ambele tipuri de raporturi,poate fi vorba – în al treilea rînd – de eliminareaconfuziei dintre relaþii ºi „relaþii” ºi de gestionarealor diferitã, de vreme ce fiecare tip presupunediscursuri, valori, investiþii (de sine), atitudini ºicomportamente diferite.d) În al patrulea rînd, poate fi vorba de situaþia încare, într-un raport, unul dintre parteneri este înrelaþie (adicã, se considerã ºi se percepe într-orelaþie), iar celãlalt partener se aflã în „relaþie”(adicã se considerã ºi se percepe într-o „relaþie”).Acceptînd aceste ipostaze (în care apare starea„relaþie”), putem urma cîteva direcþii:1. Gestionarea „relaþiilor” în care sîntem implicaþi;2. Gestionarea simultanã a relaþiilor ºi „relaþiilor”aflate în desfãºurare la un moment dat în viaþa noastrã(considerînd cã nu toate raporturile noastre sînt – numai –„relaþii”…);3. Gestionarea situaþiei în care:a) noi sîntem în relaþie, iar celãlalt se aflã în „relaþie”;b) noi sîntem în „relaþie”, iar partenerul nostru se aflãîn relaþie (presupunînd cã, vrem sau nu, pot exista1Pînã la o anumitã limitã, orice „relaþie” umanã poartã în sine, ca potenþã, o relaþie; pînã la un anumit prag, din orice „relaþie”se poate dezvolta o relaþie interpersonalã.Didactica Pro..., Nr.4(32) anul 2005EDUCAÞIA – „RELAÞIE” SAU RELAÞIE INTERUMANÃ15