Nr. 32 - Pro Didactica

EX CATHEDRAEducaþia în perspectivainternaþionalizãrii ºimondializãriiConstantin CUCOªUniversitatea “A. I. Cuza”, IaºiSînt un mesager care aduce o veste proastã: ªcoalaNormalã (din România) se va desfiinþa, ea nu are cumsã mai reziste. ªcoala Normalã tradiþionalã, care a avutun remarcabil trecut, nu mai are nici un viitor! ªcoalaNormalã de tip nou (Liceul Pedagogic) este pe cale sã senascã, sã genereze un nou viitor.Din punct de vedere legislativ, soarta acestei ºcolieste pecetluitã: formarea învãþãtorilor se va realiza la niveluniversitar, în primul ciclu universitar, prin obþinerea uneilicenþe, ca ºi ceilalþi profesori. Între învãþãtor ºi profesornu va mai exista nici o deosebire în ceea ce priveºtenivelul ºi extensiunea pregãtirii (ºi, natural, nici în ceeace priveºte statutul material).Din punct de vedere practic, al modelelor de formareactuale (din Occident ºi de aiurea), se constatã cã pregãtireacadrelor didactice nu se mai realizeazã la nivelul unor instituþiimedii, ci superioare de învãþãmînt. Asta nu înseamnã cãªcoala Normalã trebuie desfiinþatã. Ea trebuie sã pregãteascãaltfel de formatori. În perspectiva diversificãrii serviciiloreducaþionale ale ºcolii ºi a creºterii importanþei activitãþilorextracurriculare, va fi nevoie în ºcoalã ºi de alt personaleducativ, alãturi de profesori (persoane de sprijin, meditatori,supraveghetori, mediatori, animatori, bibliotecari etc.). Încondiþiile în care numãrul ºcolilor cu program prelungit vacreºte (semn al unei societãþi eficiente ºi prospere), este depresupus o dublare a personalului didactic cu formatorimediu calificaþi. În scurt timp, copiii vor învãþa doar în ºcoalã,unde vor rãmîne mai mult timp decît pînã acum. Nu trebuieuitat, de asemenea, cã ºi alte instituþii sociale ar putea aveanevoie de astfel de formatori.Viitorul acestei ºcoli depinde de felul cum va ºti sã-ºireplieze funcþiunile pentru a rãspunde adecvat la evoluþialumii munci. De asemenea, viitorul ei va þine ºi de felulcum se va insera ºi va rãspunde miºcãrii de mondializareºi internaþionalizare a formãrii. Dar, sã vedem despre ceeste vorba.Se ºtie cã procesul mondializãrii constituie unul dintrefenomenele cele mai controversate ale lumii actuale.Înþeles, uneori, ca o cale de dispariþie a particularitãþilorºi de impunere a unor modele generalizatoare (ºi, de aici,unele reacþii vehemente de respingere), alteori, ca omiºcare de unificare naturalã a structurilor ºi modurilorde acþiune, mondializarea a reverberat într-un mod specificºi la nivelul strategiilor de realizare a educaþiei.Tendinþa convergenþei modelelor ºi a realizãrii unorconcordanþe parþiale între mai multe sisteme naþionale deeducaþie (sub aspectul conþinuturilor, proceselor,validãrilor etc.) este din ce în ce mai evidentã. Ceea ce laun moment dat era diferit, tinde sã se asemene, sã seapropie, sã împrumute trãsãturi oarecum comune.Specificitatea nu trebuie numaidecît sã disparã, ci sã devinãun element suplimentar, particularizant, care imprimã oanumitã „culoare” unui spaþiu oarecare. De altfel, aceastãevoluþie este dictatã nu de sistemele educative în sine, cide determinãri supraetajate (economicul, politicul,strategicul...), care impun asemenea cuplãri ºi integrãriorganizatorice. „Unda de ºoc” va ajunge ºi în zonele carepredeterminã formaþiunile respective. Interdependenþelede ordin economic ca ºi expansiunea tehnicilorinformaþionale, dispariþia graniþelor nete dintre comunitãþiºi culturi aduc dupã sine astfel de puneri de acord, realizatemai mult sau mai puþin inspirat din punct de vedereacþional. Rezumînd, vom spune cã mondializarea, în mãsura12