VPR04-aprilie_Layout 1 - AGVPS

Cocoșul de mesteacănîn Călimanii sălbatici sau în neguroșiimunți maramureșeni; trebuie să încremeneștidureros sub tufele mohorâte dejneapăn, numărând – una câte una –stelele cum dispar, făcând loc năvaleiacelor dimineți; trebuie să nu miști, abiasă respiri în tăcerea masivă și neclintităa muntelui până ce primul șuier al cocoșuluio sparge pe neașteptate, izbucninddin cine știe care ghem inform deîntuneric; trebuie, apoi, ca în luminaTrebuie toate acestea pentru a înțelege de ce cocoșulde-mesteacănnu este numai o raritate avifaunistică,o podoabă în zestrea muntelui și nu numai o prețioasămoștenire din vremuri cuaternare (încăpățânată săreziste omului aici, în străvechile-i sălașuri), ci, din toatepunctele de vedere și pe drept cuvânt, de ce aceastăpasăre este un inegalabil «Monument al naturii»carpatine!încă crudă să-l știi vedea pe acela careacum gungurește melodios, fără oprire,lucind evantai de zăpadă strălucitoaresub lira neagră a cozii răsfirate, înviorândmuntele cu săriturile sale, cu înfoierilesale și cu glasul său de cavalernăbădăios; trebuie, în sfârșit, să aștepțiizbitura moale a primelor raze de soare,tot mai aprinse, mai sigure; întâi pestebrândușele încă strânse vinețiu în amorțealanopții și imediat apoi învăluind penelecavalerului nostru, scânteindu-i albastruplatoșa întunecată (aidoma culoriităurilor alpine), împurpurându-i șimai aprins rozetele sângerării ridicatestreașină peste ochi, spre creștet în sus,întrecându-l; și încă mai trebuie să ieiparte minunându-te la înfruntarea cocoșilorînnebuniți de primăvară și la turnirulsălbatic desfășurat în arenajnepenișelor sau pe pajiștile cu iarbă măruntă;trebuie să vezi, să sorbi în auz șisă simți prin toți porii pătrunzându-teaceastă dezlănțuire de viață, de culoareși de zgomot…Trebuie toate acestea pentru a înțelegede ce cocoșul-de-mesteacăn nu estenumai o raritate avifaunistică, o podoabăîn zestrea muntelui și nu numaio prețioasă moștenire din vremuri cuaternare(încăpățânată să reziste omuluiaici, în străvechile-i sălașuri), ci, dintoate punctele de vedere și pe drept cuvânt,de ce această pasăre este un inegalabil«Monument al naturii» carpatine!”Ce am mai avea de adăugat la trăireaacestui fost mare vânător, care areușit să exprime atât de fidel sentimenteleși dragostea noastră asemenea,pentru muntele sălbatic și fauna,altă dată, de interes vânătoresc. Dragosteîn numele căreia suntem în măsurăsă facem totuși ceva pragmatic, pecheltuiala proprie, în interesul conservării,pe termen lung, a câte ceva dinceea ce am moștenit și am pierdut dinvina exclusivă a altor înaintași și concetățeninevânători. Chiar și fără speranțarevenirii speciilor strict protejateîn categoria speciilor de real interes cinegetic.Din pur altruism vână to resc.6 |VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN