Vremea cocoșilorde muntecocoșilor, ci din cauza legislației europene,mai mult decât discutabilă încazul acestei specii în condițiile țăriinoastre. Ca de altfel și în cazul managementuluieficient al ursului și lupului.Directiva europeană „Păsări” interzicevânarea cocoșilor de munte în perioadareproducerii. Regula euro peanăa trebuit obligatoriu respectată și inclusăîn legislația națională în materie.Așadar, Legea vânătorii și a protecțieifondului cinegetic nu putea cuprindesezon de vânătoare de primăvară pentruspecie. Astfel, țara noastră ar fi fostchemată în fața Curții Europene deJustiție și sancționată pentru nerespectareadirectivei în discuție.Aceasta nu însemnă că ambelesexe nu ar fi putut fi vânate toamna,precum în țările nordice, de regulă cucâine pontator sau cu câine care lesemnalează prezența prin lătrat (șpițfinlandez, laică etc.)Problema noastră, a vânătorilordin România, rămâne însă tradiția șiterenul în care viețuiesc cocoșii demunte, care face aproape imposibilăgăsirea lor și vânarea în perioada detoamnă.Sperând în obținerea unor derogăripentru vânarea selectivă a cocoșilorde munte primăvara, motivat defaptul că, pentru vânătoarea detoamnă a ambelor sexe, nu există niciun fel de tradiție în țara noastră (dincauza reliefului accidentat care nupermite practic o astfel de vânătoare),s-a renunțat să se înscrie în lege unsezon (de toamnă) la această specie.De aceea, în anexa 1, cocoșul demunte apare ca specie admisă la vânătoare,dar fără perioadă stabilită înacest sens, pentru a nu închide completorice posibilitate de derogare învederea unei posibile vânări selectivede primăvara.Calea a rămas deci deschisă, iarderogarea se poate obține în interesulmonitorizării evoluției efectivelor și acunoașterii speciei. Fiindcă doar existențaposibilității de vânare a specieimai întreține viu interesul vânătorilorpentru ocrotirea ei. Altfel specia vacădea în indiferență, precum în cazulcocoșului de mesteacăn, și nimeni, înafara câtorva vânători protecționiști,nu se va mai interesa de soarta lor.Fiindcă din partea ornitologilor - păsărarinu ne putem aștepta decât lavorbe.Derogarea, la care sperăm, sepoate obține în România, așa dupăcum a mai fost obținută în alte țări europene,inclusiv pentru alte specii. Deexemplu, pentru monitorizarea evoluțieipopulațiilor în 200 – 250 de bătăicunoscute, răspândite pe întreg teritoriulțării, din care să se extragă anualcâte 1-2 cocoși, strict în scopul cercetăriiștiințifice și monitorizării evoluțieiefectivelor. În condițiile în care,trofeele se pot înapoia vânătorilor.Derogarea se poate obține în cadrulunei tematici serioase de cercetare,la propunerea autorității publicecentrale care răspunde de silvicultură,cu înștiințarea și probabil aprobareaforurilor europene.Fără un astfel de demers, nu ne rămânedecât șansa respectării voințeieuropene, de împușcare toamna a ambelorsexe, mult mai defavorabilă specieidin punctul nostru de vedere.4 |VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN
Cocoșulde mesteacănN. STORESCULA ZIAvând un areal extrem de restrâns în România, limitat laplaiurile înalte ale munților învecinați ai Maramureșului,Bistriței și Sucevei, cocoșul de mesteacăn se încăpățâneazăsă reziste, în ciuda încălzirii globale a climei, laextremitatea sudică de răspândire a speciei. Iar aceasta, încondițiile unei lipse aproape totale de atenție din parteaomului în general și a biologilor – păsărariîn special.Doar un grup restrâns de vânătoriîi mai observă sistematic,intrigați de exploatarea abuzivăa perdelelor de protecție forestierăde la limita altitudinală a pădurii. Șidoar unul dintre ei, sau poate și alți necunoscuți,a avut inițiativa concesionăriipășunilor din cele mai favorabilelocuri tradiționale de rotit, pentru aiasigura local liniștea, atât de necesarăîn perioadele de reproducere, nidificareși creștere a puilor. Tot el și foartepuțini vânători mai fac câte ceva pentruajutorarea speciei amenințate șipentru combaterea dăunătorilor săinaturali, încercând, totodată, să țină înordine și sub control câinii de la stâneledin preajmă. În rest, doar mamanatură îi apără.În apropierea unui asemenea locde rotit, poate a celui mai frecventatdintre toate, ne-am întâlnit, cu mulțiani în urmă, un grup de vânători iubitoride natură nealterată, pentru a discutadespre… cocoșul de mesteacăn,situația lui și viitorul speciei în România.Dezbaterile au fost pregătite minuțiosși întreținute antrenant de regretatuldr. Alexandru Filipașcu, căruia îireaducem în actualitate cuvântul de introducereîn „Monografia cocoșului demesteacăn”.„Trebuie să te lași surprins de fioriidimineților aspre de mai, sus de tot, încoamele pătate cu zăpadă ale Rodnelor,APRILIE 2013 | 5