VPR04-aprilie_Layout 1 - AGVPS

Cocoșulde mesteacănN. STORESCULA ZIAvând un areal extrem de restrâns în România, limitat laplaiurile înalte ale munților învecinați ai Maramureșului,Bistriței și Sucevei, cocoșul de mesteacăn se încăpățâneazăsă reziste, în ciuda încălzirii globale a climei, laextremitatea sudică de răspândire a speciei. Iar aceasta, încondițiile unei lipse aproape totale de atenție din parteaomului în general și a biologilor – păsărariîn special.Doar un grup restrâns de vânătoriîi mai observă sistematic,intrigați de exploatarea abuzivăa perdelelor de protecție forestierăde la limita altitudinală a pădurii. Șidoar unul dintre ei, sau poate și alți necunoscuți,a avut inițiativa concesionăriipășunilor din cele mai favorabilelocuri tradiționale de rotit, pentru aiasigura local liniștea, atât de necesarăîn perioadele de reproducere, nidificareși creștere a puilor. Tot el și foartepuțini vânători mai fac câte ceva pentruajutorarea speciei amenințate șipentru combaterea dăunătorilor săinaturali, încercând, totodată, să țină înordine și sub control câinii de la stâneledin preajmă. În rest, doar mamanatură îi apără.În apropierea unui asemenea locde rotit, poate a celui mai frecventatdintre toate, ne-am întâlnit, cu mulțiani în urmă, un grup de vânători iubitoride natură nealterată, pentru a discutadespre… cocoșul de mesteacăn,situația lui și viitorul speciei în România.Dezbaterile au fost pregătite minuțiosși întreținute antrenant de regretatuldr. Alexandru Filipașcu, căruia îireaducem în actualitate cuvântul de introducereîn „Monografia cocoșului demesteacăn”.„Trebuie să te lași surprins de fioriidimineților aspre de mai, sus de tot, încoamele pătate cu zăpadă ale Rodnelor,APRILIE 2013 | 5