VPR04-aprilie_Layout 1 - AGVPS

EDITORIALaprilieEditorial 3Cocoșul de mesteacăn 5Reglarea carabinelor (I) 8Efectivele de iepuri 14Jurnal de vânător 20Combaterea dăunătorilor 22Noutăți 26VÅN~TOAREVremea cocoșilor de munteNECULAI ȘELARUA fost o vreme când, după15-20 aprilie, musai trebuiasă urcăm la cocoși de munte.Mai ales în zilele libere de1 și 2 mai. Doar arareori șifortuit pierdeam, în câte unan, rotitul. Recuperam însă înanii următori, cu câte două,trei ieșiri, dacă ni se iveaprilejul.În febra pregătirilor intram mai devreme.Ne pregăteam îmbrăcăminteși încălțăminte ușoare,căl duroase și impermeabile, rucsaci cuchibrituri, lanterne, cuțite, eventualpelerine subțiri de ploaie și altele asemenea.Când sosea ziua plecării, maiadăugam ceva hrană concentrată, osticluță, câteva cartușe, aparatul de fotografiatși… pușca. Uneori, mai legampe rucsaci câte un sac de dormit sau opereche de schiuri, după caz. Fărăbețe, fiindcă le improvizam acolo, sus.Fie că dormeam prin apropiere, fiecă ne apropiam cu mașina cât ne permiteaudrumurile forestiere, ne mairămânea suficientă cale de urcat, măsurabilăîn una, două sau chiar maimulte ore.Ajunși în bătaie, uzi de transpirație,resimțeam din plin disconfortul aeruluirece, mai ales atunci când socoteamgreșit timpul deplasării și ajungeamprea devreme. Primul clămpănit, careparcă nu mai venea, ne transloca însă,dintr-o dată, în cu totul altă stare. Disconfortuldispărea ca prin farmec, lăsândloc concentrării și satisfacțieiapropierii reușite, precum și participăriila pasionanta reprezentație a cocoșilorsihaștri. Mai întâi pe cloambă, iardupă ivirea zorilor, pe jos. Uneori pânăpe la ora 9:00 și chiar 10:00, în bătăilepotrivnice, din locurile liniștite.Fotografiile, de obicei nereușitedin cauza întunericului și super-sensibilitățiinative a speciei, constituiausingurele noastre trofee. Fiindcă, defoarte mulți ani, ne pusesem singuriopreliște la vânătoarea de cocoși demunte.Puștile le căram totuși de fiecaredată, în speranța unei ipotetice întâlniricu vulpea, jderul, râsul sau lupul,care, asemenea nouă, vizitau frecventlocurile de rotit. Poate și pentru siguranțanoastră subconștientă, dupăunele întâlniri surprinzătoare, în liniștedeplină și pe întuneric, cu urșii.Dar ca să fim sinceri și vă rugăm săne dați crezare, puștile s-au dovedit afi de regulă cele mai inutile obiecte cărate,cu greutate, pe munte. Însă cumne-am putea imagina o astfel de escapadăvânătorească fără ele?Vremea cocoșilor de munte pare săfi trecut însă, nu din cauza împuținăriiAPRILIE 2013 | 3