VPR04-aprilie_Layout 1 - AGVPS

REPORTAJCombaterea dăunătorilorVoinici la vânătoare,restanțieri la combatereCONSTANTIN RĂDANCombaterea dăunătorilor vânatului este o activitate care privește pe fiecare vânător, încadrul grupei din care face parte, atât în măsura cât și la nivelul de înțelegere alefiecăruia. Se poate face cu arma sau utilizând capcane, de la caz la caz, atât ladăunătorii cu pene cât și la răpitoarele cu păr. Desigur că Statutul AGVPS din Româniaconsfințește în mod echilibrat drepturi și obligații, recompense și sancțiuni pentrumembrii acesteia. Din punct de vedere etic însă, unele atitudini pot fi discutabile!Deși mulți dintre noi, vânătorii,am marcat plăcuta vârstă de65 de ani, constat că deseori,la diversele vânători de sezon organizate,vin cu interes participanți de maitoate vârstele, de la cele mai tinere șipână la cele venerabile, plini de energieși voință sufletească. Printr-un paradox,am observat cum bruscenergia, vigoarea și bucuria momentuluiplăcut al ieșirilor în minunatuldecor al naturii, scad atunci când estevorba de participarea la acțiunile decombatere a răpitoarelor.Între etică și facilitateUndeva, cândva, se produce o greșeală!Să fie din lipsă de respect pentrunoi inșine? Să aibă o altăconotație? Oricum, apare un firescsemn de întrebare! Important ar fiînsă dacă acest fapt ne-ar da de gândit,și mai ales dacă vom reuși să revenimla nivelul de normalitate lacare ar trebui să ne aflăm.Am convingerea, că așa cum fiecarea participat activ în sezonul de vânătoareși a depus un efort fizic mai complex,dar cu… folos vânătoresc, tot așapoate avea satisfacții, mai ales în beneficiulsănătății personale, participând lacombaterea răpitoarelor cu păr și pene:vulpi, jderi, șacali, câini vagabonzi, coțofene,ciori grive, etc. În planul eticiiam sub scrie ideii de păstrare și sporirea bogăției faunistice a fondurilor pecare le vrem a fi prospere, pentru fiecareasociație cu tradiție din țară.Reguli cunoscute,combatere eficientă!Combaterea răpitorelor cu armaeste cel mai des folosită, capcanelefiind utilizate numai de personalulspecializat, anume instruit. În cazulrăpitoarelor cu pene, sunt de regulăfolosite câteva metode ce dau rezultatefoarte bune.Metoda „la apropiat” poate oferireușite depline. Această metodă cere otemeinică cunoaștere a locurilor preferatede dăunători, a orelor de dimineațăși seară, când circulația acestora estemai intensă. Ochiul ager al acestorapoate adesea câștiga în fața vânătoruluineatent sau necontrolat în mișcări. Deaceea epolarea armei, ochirea și executareafocului, în limitele distanței eficace(20-25 m), trebuie să fie deosebitde bine sin cro nizate. Nu lipsită de importanțăeste și alegerea chibzuită amuniției, de preferință alice de 2 mm.Metoda „la pândă” necesită iscusință,timp de așteptare și este, de cenu, un plăcut prilej de recreere în natură.Nimic nu este mai atractiv și deconectantdecât să folosești o siluetă/atrapă de bufniță mare, prin intermediulcăreia să atragi atenția răpitoarelor. În plasa utilului șiretlic cad foartebine coțofana și cioara grivă. Siluetade bufniță se va instala lângă un arbore,astfel încât să fie bine vizibilă,pentru a putea fi observată de răpi-22 |VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN