VPR04-aprilie_Layout 1 - AGVPS

DIN TERENJurnal de vânătorCândva… la cocoși de munteMACCu doar câțiva ani în urmă, la finele lui Prier, urcam la cocoși de munte. Era vremearotitului, un timp special, când păsările misterioase ieșeau de prin ungherele pădurilorde molid pentru un ritual repetat cu sfințenie, an de an. Era poate printre puțineleocazii, dacă nu chiar unica, de a le asculta cântecul, de a le vedea și, cu puțină șansă,de a le surpinde pe filmul magnetic de data aceasta, al camerelor de luat vederidigitale. La vremea aceea, era permisă și vânătoarea la cocoși de munte, dar acest faptavea să se întrerupă curând…Dar să revenim la amintirile pecare, cu siguranță, cei ce auurcat măcar o dată la cocoșide munte, nu le vor uita. Porneam decu noapte, asigurându-ne timpul necesarpentru a ajunge în locurile derotit, înainte de ivirea zorilor. Trebuiasă fim așezați deja la punctele de observareși liniștea muntelui șă fie atotstăpânitoare,când prima geană delumină avea să profileze vîrfurilemoli zilor maiestuoși pe fundalul cerului.Apoi, ca la un semn, locurile prindeauviață. Primele porneau găinile.Încercam să le deslușim printre crengilearborilor, dar de cele mai multeori trebuia să ne mulțumim doar cuascultarea glasului lor.20 |VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN