VPR04-aprilie_Layout 1 - AGVPS

Despre scădereaefectivelor de iepurilipsită de orice vegetație, așadar de oimportanță redusă ca sursă de hrană,care poate oferi cel mult condiții deadăpost prin brazdele de pământ,dacă se execută imediat arăturile. Înopinia noastră, situația ideală pentruiepure este asigurată de o mozaicitatea culturilor agricole, în locul monoculturilorpe mari suprafețe.De altfel și studiul analizat recunoașteacest lucru – referindu-se doarla marile suprafețe cultivate cu porumb– fără a sublinia efectul după recoltareapăioaselor, considerând îngeneral că iepurele este prea puținsensibil la modificarea peisajului agricol.De asemenea, acest tip de agriculturăfolosește pe scară largă pesticidele,însă echipa de cercetători„îndulcește” afirmația, susținând –cam neconvingător – că iepurele areo rezistență mai mare față de „majoritateapesticidelor” prin comparație,desigur, cu alte specii de vânat.Această prezentare a unor factori specificiagriculturii intensive, cu efectecategoric nocive, este făcută cu un felde diplomație – nepotrivită cercetăriiștiințifice – și, ca să folosim o expresieplastică, se aseamănă cu punerea „batisteipe țambal”.Așa că, echipa contestă cam prudentefectele, nefaste pentru iepure,ale unor aspecte ale agriculturii intensive,subliniind că, de fapt, asigură„cele mai mari efective pentru aceastăspecie… se regăsesc în terenurile încare se practică agricultura intensivă”.Cu tot respectul pentru inițiativaabordării unui astfel de subiect și înegală măsură pentru echipa de cercetareși prestigioasele instituții științificeimplicate, avem senzația vagă că,în concluzii, s-au strecurat și câtevaambiguități. Adică, după ce se trec înrevistă factorii negativi pentru iepure,care însoțesc agricultura intensivă, seface afirmația că acest tip de agriculturăasigură „cele mai mari densități”ale populației din această specie.Pentru ca mai apoi, în același context,să se revină cu afirmația că„mulți din acei factori” acționează însensul reducerii efectivelor. O astfelde „diplomație” în exprimare – așacum a fost formulată – față de agriculturaintensivă, pare mai degrabă cănu dorește să deranjeze prin precizareapunctuală a efectelor negative afiecăruia dintre acei „factori”. Așacum ne-am fi așteptat la un astfel destudiu.Se trece foarte ușor și peste efectul„vânătorii excesive”, pe care autoriistudiului îl consideră ca nefiind, decâtîn cazuri extrem de rare, cauza principalăa scăderii efectivului de iepuridintr-un teren oarecare.Observații practiceÎn realitate, lucrurile pot fi totalopuse, din următoarele motive:1 Se știe că la evaluarea de primăvarăa iepurelui, prin piețe deprobă, raportarea la întreaga suprafațăproductivă a fondului de vânătoareși deci calculul efectivului total,trebuie să aibă la bază o medie ponderată,care să ia în acest calcul numărulde iepuri evaluați pe fiecarecategorie a suprafețelor de probă (suprafețecu arături din toamnă neînsămânțate,culturi de cerealeînsă mânțate în toamna precedentă,culturi de leguminoase perene, islazuriși pășuni, livezi și vii, suprafețede pădure, etc.).Aceste categorii de terenuri voravea în mod sigur rezultate mult diferiteîntre ele la evaluarea de primăvară.Or, dacă nu se face o amplasarecorectă (proporțională) – cu dimensiunilerecomandate – a acestor piețe deprobă, iar raportarea se va face – fiedin neștiință, fie din interes – folosindnumai cifrele „convenabile”, în modsigur se va obține un rezultat supraevaluatși implicit un „plan de recoltă”,de asemenea, majorat, a cărui aplicareduce în mod la fel de sigur la afectarea„stocului de reproducere”. Iar procedeulse va repeta și în anul următor(când gestionarul refuză să prezinteun efectiv mai mic decât anul precedentși, în concluzie, să obțină un„plan de recoltă” redus, ori deloc), iaracest lucru nu înseamnă altceva decâtun exemplu de „vânătoare excesivă”16 |VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN