CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

prin hrănire, defecare sau frecarea coarnelor oferă informaţii complexe asupra speciilor de vânat dinteren, asupra categoriei lor de vârstă şi asupra sexului acestora, completând informaţiile culese prinobservaţii directe în respectiva privinţă.Metoda se aplică sistematic primăvara, cu ocazia căderii ultimelor zăpezi, când se considerăcă mortalitatea vânatului, din cauza condiţiilor de iarnă grea, practic a încetat.Pentru aplicarea acestei metode, fondul de vânătoare se împarte în porţiuni mai mici, deregulă în bazinete, care se parcurg concomitent, pe conturul acestora. Observatorii, buni cunoscătoriai urmelor vânatului, sau echipele de observatori, după caz, se deplasează pe traseele indicate deresponsabilul acţiunii, astfel încât să le acopere integral, înregistrând urmele proaspete, din noapteaprecedentă, care traversează traseul parcurs. Mai mult decât atât, aceştia încearcă să deducă, dupăurmele singulare găsite, sexul şi vârsta animalului în cazul anumitor specii de vânat mare (cerb,mistreţ etc.), iar după urmele în grup, structura grupului pe vârste şi pe sexe.Informaţiile obţinute de la fiecare observator sau echipă de observatori în parte secentralizează şi se interpretează de responsabilul acţiunii, care formulează concluzii pertinente înlegătură cu efectivele reale de vânat din fondul de vânătoare respectiv.În cazul aplicării acestei metode, indicate pentru evaluarea efectivelor de vânat marecantonat la deal şi la munte, se recomandă, ca şi în cazul evaluării efectivelor de capră neagră dingolul de munte prin metoda observaţiilor directe, ca evaluarea să se desfăşoare concomitent pe maimulte fonduri de vânătoare învecinate, dacă este posibil pe zone mai întinse sau într-un masivmuntos în întregime, chiar în condiţiile în care aceste fonduri sunt arondate în mai multe judeţeînvecinate.Metoda suprafeţelor de probă se aplică de regulă la vânatul mic situat atât în terenulagricol, cât şi în pădurile din zona de câmpie.Suprafeţele de probă, de mărimea unor unităţi amenajistice (parcele) în pădure (15-25 ha) şide 50-100 ha în terenul agricol, trebuie alese în aşa fel încât să cuprindă condiţii medii de viaţăpentru vânat. Aşadar nu trebuie optat nici pentru terenurile cu densităţile cele mai ridicate, nicipentru cele cu densităţile cele mai mici de vânat.De asemenea, aceste suprafeţe vor trebui să totalizeze împreună un procent de 5-10% dinsuprafaţa terenurilor agricole din fondurile de vânătoare şi de 10-20% din suprafaţa pădurii dinacestea, pentru ca rezultatele să fie relevante.Suprafeţele de probă se parcurg cu gonaci, suficient de apropiaţi pentru a stârni tot vânatulexistent spre linia de observatori. Observatorii, care stau pe loc, vor număra şi nota, pe specii şi launele dintre acestea şi pe sexe şi categorii de vârstă, vânatul care a trecut prin porţiunea ţinută subobservaţie. De obicei se numără doar vânatul care trece prin dreapta fiecărui observator, în spaţiulcare-l desparte de următorul.Pentru folosirea unui număr cât mai mic de gonaci se aleg suprafeţe de probă de formădreptunghiulară, care se „bat” paralel cu latura mai lungă a acestora. Aceste suprafeţe se stabilesc şise delimitează în terenul agricol cu ţăruşi, astfel încât să aibă, în măsura în care este posibil, 500 x2000 m. Nu se exclude însă nici posibilitatea alegerii unor suprafeţe mai înguste şi mai lungi, chiarde 50 m sau 100 m lăţime, şi de 2-5 km lungime, parcurse de 2-3 bătăiaşi, însoţiţi de câiniscotocitori, deoarece necesită cheltuieli mult mai reduse, iar rezultatul poate fi uşor mai relevant.La sfârşitul fiecărei acţiuni se totalizează rezultatele din respectivele suprafeţe de probă.Apoi se totalizează rezultatele din suprafeţele de probă situate în pădure şi separat din cele situate înspaţiul agricol. În final, efectivele de vânat din pădure şi efectivele de vânat din terenul agricol secalculează folosindu-se formula clasică:E =Ss• n, în care:E = efectivul real;98