CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

În acest mod, încă din 1966, au fost obţinute efective optime la cele mai importante specii devânat sedentar şi specia principală de vânat, pe fiecare fond de vânătoare din România.Întrucât condiţiile de mediu, mai ales de mediu biotic şi în legătură cu activitatea omului, s-au schimbat în timp, a fost necesară reaşezarea periodică a cifrelor stabilite pentru toate fondurile devânătoare din România (1975,1985), aşa încât efectivele şi densităţile optime să fie mereu corelatecu condiţiile de mediu.Modalitatea de stabilire a acestor efective optime, deşi criticabilă din multe puncte devedere, inclusiv din punct de vedere ştiinţific, a avut marele merit de a fi pus la îndemânapracticienilor cifre de referinţă necesare stabilirii raţionale a cotelor de recoltă.În cazul unor specii de cultură cinegetică, aşa cum este cazul cervidelor şi chiar al caprelornegre, aceste efective optime sunt defalcate şi pe sexe, acceptându-se ideea unui raport normal de 1:1.Reaşezarea periodică a acestor efective optime este o lucrare de specialitate, care cade înresponsabilitatea administratorului fondului cinegetic naţional şi a specialiştilor în materie.3.4. Efective şi structuri reale de vânatDupă datele din anii precedenţi privind efectivele speciilor de vânat sedentar şi în funcţie deanumiţi indicatori uşor observabili, cum sunt raportul între sexe şi raportul între categoriile devârstă juvenilă şi adultă, se pot trage anumite concluzii, relativ sigure, în privinţa evoluţieiefectivelor reale de vânat.Situaţia acestor efective reale se stabileşte însă, cu destul de mare precizie, prin aşa-numitalucrare de evaluare a efectivelor de vânat, care se organizează în fiecare primăvară. De fapt, sestabileşte stocul de reproducţie rămas după sezonul de vânătoare şi după trecerea perioadei criticede iarnă, într-o perioadă în care se consideră că mortalitatea vânatului a devenit insignifiantă.Metodele clasice de evaluare a efectivelor reale de vânat sunt următoarele:a) metoda observaţiilor directe;b) metoda citirii urmelor pe zăpadă;c) metoda suprafeţelor de probă.Prima dintre aceste metode şi anume metoda observaţiilor directe se bazează în principalpe cunoaşterea numărului, a raportului între sexe şi a raportului între categoriile de vârstă (adulţi,juvenili şi pui) la speciile de vânat existente într-un anumit teritoriu, pe bază de observaţii vizuale.În mod normal, un paznic de vânătoare cunoaşte cu suficientă precizie numărul urşilor, mistreţilor,cerbilor, caprelor negre, lupilor şi altor specii stabile care se găsesc în fondul de vânătoare primit îngestiune sau în anumite porţiuni din acesta, după ce a observat repetat vânatul, după urmele lăsatede acesta şi din informaţiile certe primite din partea unor observatorilor din echipele de evaluare.Metoda cunoaşterii efectivelor de vânat prin observaţii directe se bazează pe obiceiulspeciilor de vânat de a-şi păstra un anumit teritoriu sau de a se grupa diferit de la o perioadă la alta.Observaţiile se fac atât cu ocazia desfăşurării activităţii zilnice, cât şi în mod sistematic în anumiteperioade ale anului, când vânatul devine mai uşor sesizabil, cum sunt: perioadele de alergat lacăprior şi la capră neagră, de boncănit la cerb, de rotit la cocoşul-de-munte, de hrănire în puncte fixela mistreţ etc.Metoda observaţiilor directe este aplicabilă cu succes şi în anumite fonduri de vânătoare saupe porţiuni ale acestora în care vânatul este uşor sesizabil. De exemplu, metoda se recomandăpentru evaluarea efectivelor de căprior din câmpia cultivată agricol la începutul sezonului devânătoare, dar şi mai devreme (martie-aprilie), precum şi pentru evaluarea efectivelor de caprenegre din golul de munte.Această metodă se completează foarte bine cu metoda cunoaşterii efectivelor de vânatdupă urmele lăsate de acesta. Orice astfel de urmă imprimată pe sol sau pe zăpadă, dar şi lăsată97