CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

La noi este din ce în ce mai rar întâlnit şi doar în trecere. Cândva a cuibărit în România. Înultimii ani, specia nu a mai fost semnalată la noi în ţară.Manifestă preferinţă pentru terenurile deschise de stepă, de la Mediterană până în Ucraina.2.4.28. Sitarul-de-mal (Limosa limosa L.)Se poate confunda uşor, mai ales în zbor, cu alte specii ocrotite de lege, cum ar fi sitarul-demalnordic, sitarul-de-nămol, culicii şi fugacii. Se recunoaşte însă după cioc, care este foarteasemănător cu cel al sitarului de pădure.Este o pasăre de pasaj rară pe continent şi foarte rar întâlnită, ca oaspete de vară, în DeltaDunării. Trece prin România în stoluri mici. Pare agitat permanent şi relativ zgomotos, avândzborul rapid şi energic.Iarna, penajul dorsal este parţial negru, parţial brăzdat cu dungi roşcate ruginii. Pe piept şigât este cenuşiu-roşcat, iar pe abdomen alb. Coada este neagră. Capul este roşcat-ruginiu, cu dungilongitudinale, fine şi negre. Aripile sunt maronii-cenuşii, cu dungi longitudinale închise la culoare.Ciocul este roz-portocaliu la bază şi mai închis la culoare spre vârf. Picioarele sunt albe (planşa 42).În zbor este uşor vizibilă culoarea neagră a cozii şi a vârfurilor aripilor şi o bandă albătransversală peste aripă.2.4.29. Becaţina mare (Gallinago media Loth)Altă denumire: Dublă.Recunoaştere: Vine şi pleacă aproximativ odată cu celelalte becaţine, dar în efective multmai reduse decât becaţina comună. Este mai mare decât aceasta şi zboară în linie dreaptă, fără săţipe. Când zboară, sunt vizibile, relativ uşor, cele trei pene albe care mărginesc coada de o parte şide cealaltă.Are 16 rectrice, ceea ce constituie criteriu clar de diferenţiere de celelalte becaţine.Coada, precum şi ciocul ceva mai scurt decât la becaţina comună, ţinut mai puţin înclinat,sunt elemente de diferenţiere a acesteia de becaţina comună. Într-o oarecare măsură şi abdomenulmai închis şi tărcat le poate diferenţia.În rest se aseamănă foarte mult în privinţa coloraţiei cu becaţina comună (planşa 42).2.4.30. Cocoşul-de-mesteacăn (Lyrurus tetrix L.)Altă denumire: Gotcan mic.Recunoaştere: Este vizibil mai mic decât cocoşul-de-munte, având o greutate de 1,0 – 2,0 kgcocoşul şi 1,0 – 1,5 kg găina. Cocoşul are penajul aproape negru cu luciri metalice, carecontrastează cu umerii aripilor şi cu penele subcaudale albe. Când se ridică în zbor sunt vizibile şipenele albe de la aripi. Are sprâncene roşii şi coada caracteristică în formă de liră, de unde îi vine şidenumirea ştiinţifică. Femelele sunt foarte asemănătoare cu găinile cocoşului-de-munte, brunroşcate,cu dungi transversale mai închise însă decât la acestea. De aici coloraţia generală uşor maiînchisă (planşa 44). Coada este mai scurtă, iar ciocul este negru şi degetele picioarelor brun-cenuşii.Este întâlnit doar în nordul ţării, în munţii Maramureşului şi limitrof, în judeţele Bistriţa şi Suceava.Preferă jnepenişurile din zona de limită a pădurii. Jocurile nupţiale au loc în terenuri deschise lavedere: mlaştină cu turbă, gol de munte şi luminişuri mari. Într-un grup se adună mulţi cocoşi, deregulă 8-10 exemplare. Roteşte cu spinarea încovoiată, aripile lăsate în jos şi coada desfăcută înformă de liră. Cântecul nupţial este un fel de gângurit sonor, combinat cu sâsâituri puternice, care seaud de la distanţă mai mare decât în cazul cocoşului-de-munte.2.4.31. Ciocârlanul (Galerida cristata L.)92