CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Glasul sonor, care îi trădează prezenţa, se aude în nopţile de primăvară şi vara timpurie.Sunetele scurte, repetate mult timp, se aud de la mare distanţă, ca nişte picături de apă care cad întrunritm de mai mult de una pe secundă.2.4.24. Cocorul mare (Grus grus L.)Este pasăre migratoare, de 5-6 kg, care trece în efective din ce în ce mai reduse prinRomânia, în lunile aprilie şi septembrie-noiembrie. La noi în ţară nu cuibăreşte.Se recunoaşte uşor după penajul cenuşiu, după fruntea, sprâncenele şi rectricele negre şi dupăcreştetul capului nud şi roşu la exemplarele adulte. La cele tinere, creştetul capului este sur. De la ochipornesc spre gât două dungi deschise, iar o parte din remigele secundare sunt late şi arcuite, atârnândîn formă de seceră. Ciocul este roşiatic la bază şi cenuşiu spre vârf. Degetul din spate al piciorului estepoziţionat mai sus pe tars decât la alte păsări (planşa 47).În timpul migraţiei se deplasează cu o viteză relativ constantă de cca. 50 km/oră, în stolurimari, atât ziua cât şi noaptea, păstrând forma de „V” a acestora.Întârzie la noi în timpul pasajului de toamnă, când se hrăneşte în porumburi, întotdeauna cupază asigurată prin rotaţie, de anumite exemplare cu experienţă. Consumă însă şi alte seminţe,broaşte, melci.2.4.25. Cocorul mic (Anthropoides virgo L.)Este mai mic şi foarte rar întâlnit, doar în trecere, prin România. Are culoarea penajuluicenuşie, un moţ specific pe cap şi partea anterioară a gâtului, guşa şi pieptul negre-albăstrui. Nu areremigele secundare arcuite în formă de seceră precum cocorul mare (planşa 47).2.4.26. Dropia (Otis tarda L.)Este pasăre tipic de stepă, cu comportament eratic. Masculul atinge 14-15 (chiar 18) kg,iar femela doar 5-7 kg. Penajul masculului este alb-cenuşiu pe cap şi gât, cu spatele ruginiugălbuicu dungi negre transversale şi rectricele externe albe. De o parte şi de alta a ciocului prezintămustăţi specifice, a căror lungime creşte o dată cu vârsta (până la 18-19 cm). Femela are penajulînchis şi nu prezintă mustăţi. Picioarele sunt cenuşiu-negricioase (planşa 47).La noi a fost întâlnită în efective apreciabile în Câmpia Română, Dobrogea, Banat şiCrişana. Acum sunt semnalate doar câteva exemplare în vestul ţării (judeţele Bihor şi Timiş). Cuintermitenţe a fost semnalată şi în judeţul Constanţa unde vine şi probabil pleacă peste graniţă.Responsabilă de împuţinarea dropiei, până spre dispariţie, nu poate fi decât modernizareaagriculturii (desţelenirea stepelor necultivate, mecanizarea lucrărilor agricole şi, mai ales,chimizarea, constând în fertilizare, erbicidare, combaterea dăunătorilor etc.).Pentru refacerea efectivelor se impune crearea unor habitate favorabile, incluse în ariiprotejate special destinate acestui scop, şi importul de exemplare în vederea repopulării, eventual încadrul unui program internaţional de protecţie şi favorizare a speciei.2.4.27. Spârcaciul (Otis tetrax L.)Altă denumire: Dropie mică.Recunoaştere: Are talie evident mai mică decât dropia, cocoşul atingând doar 0,7-0,9 kg.Penajul este diferit în funcţie de vârstă şi sex. Cocoşii maturi au capul brun-ruginiu, brăzdat dedungi negre, şi gâtul negru, cu două inele albe vizibile pe acesta. Pe spate este brun-închis, cu dungitransversale subţiri şi negre, iar abdomenul este albicios. Femela se deosebeşte prin capul şi gâtulbrune-închis, cu dungi negre transversale. Aripile apar albe în zbor, exceptând vârful negricios alremigelor (planşa 47).91