CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
2.4.9. Raţa catifelată (Melanitta fusca L.)Apare foarte rar în România, ca oaspete de iarnă, doar pe malul mării. Răţoiul este aproapenegru, cu o sprânceană albă, discretă, sub ochi. Raţa este brună, cu câte două pete albicioase subochi. Oglinda, la ambele sexe, este albă. Femela are ciocul cenuşiu închis, aproape negru, cel almasculului fiind negru, flancat de nuanţe portocalii, vizibile chiar şi în zbor. Caracteristică esteumflătura acestuia (ongletul) spre bază (planşa 39).Ambele sexe au picioarele colorate în cenuşiu foarte închis, aproape negru.2.4.10. Raţa neagră (Melanitta nigra L.)Este oaspete de iarnă foarte rar întâlnit în România, doar pe malul mării. Răţoiul estecomplet negru, cu onglet negru vizibil la rădăcina ciocului. De la onglet spre vârf, ciocul estegalben-roşcat. Femela este brună, cu obrajii decoloraţi spre alb. Seamănă atât cu raţa catifelată, cudeosebirea că nu are oglindă albă, cât şi cu raţa cu cap alb, de care se distinge prin forma ciocului(planşa 40).2.4.11. Raţa-de-gheţuri (Clangula hyemalis L.)Apare foarte rar în România, exclusiv iarna. Răţoiul are mult alb în penaj, cu capul, pieptulşi spatele brune, iar oglinda evident albă. Coada lungă, în formă de furculiţă, are culoare brună.Raţa este brună pe spate şi piept, albă pe abdomen, cu oglinda şi gâtul, de asemenea, albe. Doar pecreştet şi pe obraz are uşoare pete brune. Picioarele raţei sunt cenuşii-albastre, ca şi ciocul acesteia,ciocul răţoiului fiind galben, în degrade către negru spre vârf şi bază (planşa 39).2.4.12. Ferăstraşul mare (Mergus merganser L.)Alte denumiri: Bâldan mare.Recunoaştere: Este un oaspete de iarnă, destul de rar întâlnit în România, care soseşte înoctombrie şi pleacă la sfârşitul lunii martie. Ca ordin de mărime, are greutatea puţin peste cea araţei mari (1,3-1,9 kg masculul, 1-1,4 kg - femela). Prezintă însă un corpul mult mai zvelt. Cioculeste zimţat pe margine, roşu-portocaliu aprins, iar picioarele galbene-portocalii îl fac inconfundabil.Masculul, în haină de nuntă, are capul şi gâtul de culoare verde-închis, spatele negru, abdomenul şiflancurile nuanţate în roz-galben şi moţul, cu un singur vârf, lins. Femela are capul şi gâtul deculoare brună, moţul cu un singur vârf, de aceeaşi culoare, spatele şi flancurile cenuşii, cu nuanţebrune şi albastre, iar abdomenul alb. Linia de demarcaţie a gâtului de restul culorii capului estetranşantă. Oglinda este albă, fără dungi negre (planşa 40). Ferestraşul mare preferă lagunele de pemalul mării, dar poate fi întâlnit şi în Delta Dunării. Hrana este constituită în principal din peşte,după care se scufundă până la 4 m adâncime. Poate rezista în apă până la 2 minute.2.4.13. Ferăstraşul moţat (Mergus serrator L.)Alte denumiri: Ferăstraş mijlociu, bâldan moţat.Recunoaştere: Este, ca şi ferăstraşul mare, oaspete de iarnă, mai rar întâlnit şi ceva mai micdecât acesta (1-1,4 kg - masculul, 0,7-1,1 kg - femela). Soseşte tot în octombrie şi pleacă în martie.Are ciocul şi picioarele roşii. Masculul prezintă nuanţe mai închise decât cele ale ferăstraşului mare,ciuful fiind mai evident şi având două vârfuri. Peste piept prezintă o tentă brună galbenă cu dungi88
mai închise. Femela are şi ea moţul cu două vârfuri. Oglinda, la ambele sexe, este albă, cu douădungi negre transversale, vizibile şi în timpul zborului (planşa 40). Spatele are culoarea mai închisădecât la ferăstraşul mare.2.4.14. Ferăstraşul mic (Mergus albellus L.)Este oaspete de iarnă, ca şi ceilalţi ferăstraşi, şi se întâlneşte, de regulă, în Delta Dunării. Sedeosebeşte de aceştia prin mărimea mai redusă şi coloraţie. De asemenea, se deosebeşte de ceilalţiferăstraşi prin moţul care, atât la mascul cât şi la femelă, este abia schiţat şi prin ciocul mai scurt,asemănător ciocului de raţă. Masculul este alb, cu excepţia sprâncenei, unei pete pe ceafă şi spatelui,care sunt negre. Femela şi exemplarele juvenile au capul maroniu, iar flancurile şi spatele maroniucenuşiu.Ambele sexe se disting uşor datorită obrajilor albi. Au zbor rapid şi agil, de obicei tăcut(planşa 40).2.4.15. Călifarul alb (Tadorna tadorna L.)Este specie de pasaj, dar şi oaspete de vară în România. Masculul şi femela se aseamănă lapenaj, care pe fundal alb prezintă o bandă maro-roşiatică pe piept şi spate, negru cu luciu verzui pecap şi la oglindă, iar remigele negricioase. Ciocul este roşu, ca şi picioarele, iar masculul are în pluso protuberanţă evidentă, de aceeaşi culoare, pe cioc (planşa 36).Cuibăreşte în vizuini, în apropierea malurilor.2.4.16. Călifarul roşu (Tadorna feruginea P.)Este mai terestru decât călifarul alb, preferând lacurile din zonele uscate de stepă. Cuibăreşteatât în vizuini, cât şi în scorburile copacilor. Se deosebeşte de călifarul alb prin culoarea uniformruginie. Prezintă ca şi călifarul alb oglindă verde-metalizat, precedată de o bandă albă. Mascululprezintă un inel negru schiţat la baza gâtului, dar nu are protuberanţă pe cioc (planşa 36).2.4.17. Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo B.)Este pasăre de pasaj şi oaspete de vară, care se comportă frecvent în Delta Dunării şi înlacurile de acumulare interioare, ca pasăre sedentară. Doar în iernile grele părăseşte România, iaratunci când o face, pleacă toamna târziu şi soseşte înapoi primăvara devreme.Este bine cunoscut şi nu prezintă interes pentru vânători.Exemplarele din ambele sexe sunt de culoare neagră, cu capul, gâtul şi pieptul de culoarenegru lucios. Spatele este negru-măsliniu mat. Guşa, sub formă de sac, este lipsită de pene şi areculoarea alb-murdar spre galben. Picioarele negre au membrană interdigitală completă. În haină denuntă are câteva pene zbârlite pe cap, iar exemplarele mature prezintă pete albe pe gât şi pe flancuri.Ciocul, lung şi subţire, este întors la vârf pentru a facilita prinderea peştelui (planşa 41). Înoatăfoarte bine şi se scufundă mult în apă, fugărind peştele pe care-l ajunge din urmă ca şi vidra. Sehrăneşte aproape exclusiv cu peşte.Trăieşte în colonii, se deplasează de regulă în stoluri, dar vânează solitar.După efectuarea scufundărilor stă la soare, cu aripile deschise, pentru a-şi zvânta penajul.Acesta, spre deosebire de cel al altor păsări acvatice, nu este protejat prin ungere, deoarece glandauropigiană lipseşte la cormoran.În luna aprilie femelele depun 3-4 ouă, în colonii de cuiburi amenajate în arbori. Puii suntnidicoli şi nu pot zbura decât la 8 săptămâni.2.4.18. Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus P.)89
- Page 37 and 38: Colţii apar la mistreţ în jurul
- Page 39 and 40: Pagube: Atât prin consumul prefere
- Page 41 and 42: Menţinerea efectivelor optime şi
- Page 43 and 44: Denumiri: Marmota se mai numeşte m
- Page 45 and 46: Longevitate: Trăieşte 12-14 ani.
- Page 47 and 48: Pagube: Produce pagube atât în r
- Page 49 and 50: (Martes martes L.).2. Jder-de-piatr
- Page 51 and 52: construcţii părăsite. Nu se dep
- Page 53 and 54: deschise, până spre alburiu. Viţ
- Page 55 and 56: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 57 and 58: Sunete: Un ţipăt pe care-l scoate
- Page 59 and 60: Maturitatea sexuală este atinsă l
- Page 61 and 62: capcană, surprins în spaţii înc
- Page 63 and 64: Hrana: Este un animal prin excelen
- Page 65 and 66: 2.3.1. Gâsca-de-vară (Anser anser
- Page 67 and 68: Diferenţierea se face uşor în ac
- Page 69 and 70: Perioada de vânare: 1 septembrie -
- Page 71 and 72: Obiceiuri: Se adună în cârduri m
- Page 73 and 74: Coloraţia generală este maronie-s
- Page 75 and 76: Vânare: Vânătoarea se face indiv
- Page 77 and 78: din ce în ce accentuat, câinele h
- Page 79 and 80: ună-cenuşie, brăzdată cu dungi
- Page 81 and 82: Este o specie alohtonă, devenită
- Page 83 and 84: 2.3.35. Cioara grivă (Corvus coron
- Page 85 and 86: Se întâlneşte în zona de câmpi
- Page 87: Iernează îndeosebi în Dobrogea
- Page 91 and 92: Glasul sonor, care îi trădează p
- Page 93 and 94: Altă denumire: Ciocârlie moţată
- Page 95 and 96: Noua lege intitulată Legea fondulu
- Page 97 and 98: În acest mod, încă din 1966, au
- Page 99 and 100: S = mărimea suprafeţelor de pădu
- Page 101 and 102: Chiar dacă formularea pare a fi un
- Page 103 and 104: crearea de remize speciale pentru a
- Page 105 and 106: Se impune a fi reţinută însă o
- Page 107 and 108: Observatoarele sunt instalaţii vâ
- Page 109 and 110: În această privinţă, modul nost
- Page 111 and 112: interes, îndeosebi în terenurile
- Page 113 and 114: locurile de odihnă şi eventual cu
- Page 115 and 116: Cei ce vor demara astfel de acţiun
- Page 117 and 118: masculi în cazul speciilor poligam
- Page 119 and 120: Populaţia rurală, vânătorii, pe
- Page 121 and 122: De aici, o anumită divergenţă de
- Page 123 and 124: Importantă rămâne deci surprinde
- Page 125 and 126: Se cunoaşte că toate preparatele
- Page 127 and 128: prin apropiere sau la pândă, prin
- Page 129 and 130: obligă vânatul să sară afară,
- Page 131 and 132: Părţile componente ale unei astfe
- Page 133 and 134: Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 135 and 136: puternic şi o împrăştiere mai m
- Page 137 and 138: mai dur spre bază, îmbinându-se
mai închise. Femela are şi ea moţul cu două vârfuri. Oglinda, la ambele sexe, este albă, cu douădungi negre transversale, vizibile şi în timpul zborului (planşa 40). Spatele are culoarea mai închisădecât la ferăstraşul mare.2.4.14. Ferăstraşul mic (Mergus albellus L.)Este oaspete de iarnă, ca şi ceilalţi ferăstraşi, şi se întâlneşte, de regulă, în Delta Dunării. Sedeosebeşte de aceştia prin mărimea mai redusă şi coloraţie. De asemenea, se deosebeşte de ceilalţiferăstraşi prin moţul care, atât la mascul cât şi la femelă, este abia schiţat şi prin ciocul mai scurt,asemănător ciocului de raţă. Masculul este alb, cu excepţia sprâncenei, unei pete pe ceafă şi spatelui,care sunt negre. Femela şi exemplarele juvenile au capul maroniu, iar flancurile şi spatele maroniucenuşiu.Ambele sexe se disting uşor datorită obrajilor albi. Au zbor rapid şi agil, de obicei tăcut(planşa 40).2.4.15. Călifarul alb (Tadorna tadorna L.)Este specie de pasaj, dar şi oaspete de vară în România. Masculul şi femela se aseamănă lapenaj, care pe fundal alb prezintă o bandă maro-roşiatică pe piept şi spate, negru cu luciu verzui pecap şi la oglindă, iar remigele negricioase. Ciocul este roşu, ca şi picioarele, iar masculul are în pluso protuberanţă evidentă, de aceeaşi culoare, pe cioc (planşa 36).Cuibăreşte în vizuini, în apropierea malurilor.2.4.16. Călifarul roşu (Tadorna feruginea P.)Este mai terestru decât călifarul alb, preferând lacurile din zonele uscate de stepă. Cuibăreşteatât în vizuini, cât şi în scorburile copacilor. Se deosebeşte de călifarul alb prin culoarea uniformruginie. Prezintă ca şi călifarul alb oglindă verde-metalizat, precedată de o bandă albă. Mascululprezintă un inel negru schiţat la baza gâtului, dar nu are protuberanţă pe cioc (planşa 36).2.4.17. Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo B.)Este pasăre de pasaj şi oaspete de vară, care se comportă frecvent în Delta Dunării şi înlacurile de acumulare interioare, ca pasăre sedentară. Doar în iernile grele părăseşte România, iaratunci când o face, pleacă toamna târziu şi soseşte înapoi primăvara devreme.Este bine cunoscut şi nu prezintă interes pentru vânători.Exemplarele din ambele sexe sunt de culoare neagră, cu capul, gâtul şi pieptul de culoarenegru lucios. Spatele este negru-măsliniu mat. Guşa, sub formă de sac, este lipsită de pene şi areculoarea alb-murdar spre galben. Picioarele negre au membrană interdigitală completă. În haină denuntă are câteva pene zbârlite pe cap, iar exemplarele mature prezintă pete albe pe gât şi pe flancuri.Ciocul, lung şi subţire, este întors la vârf pentru a facilita prinderea peştelui (planşa 41). Înoatăfoarte bine şi se scufundă mult în apă, fugărind peştele pe care-l ajunge din urmă ca şi vidra. Sehrăneşte aproape exclusiv cu peşte.Trăieşte în colonii, se deplasează de regulă în stoluri, dar vânează solitar.După efectuarea scufundărilor stă la soare, cu aripile deschise, pentru a-şi zvânta penajul.Acesta, spre deosebire de cel al altor păsări acvatice, nu este protejat prin ungere, deoarece glandauropigiană lipseşte la cormoran.În luna aprilie femelele depun 3-4 ouă, în colonii de cuiburi amenajate în arbori. Puii suntnidicoli şi nu pot zbura decât la 8 săptămâni.2.4.18. Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus P.)89