CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

mai închise. Femela are şi ea moţul cu două vârfuri. Oglinda, la ambele sexe, este albă, cu douădungi negre transversale, vizibile şi în timpul zborului (planşa 40). Spatele are culoarea mai închisădecât la ferăstraşul mare.2.4.14. Ferăstraşul mic (Mergus albellus L.)Este oaspete de iarnă, ca şi ceilalţi ferăstraşi, şi se întâlneşte, de regulă, în Delta Dunării. Sedeosebeşte de aceştia prin mărimea mai redusă şi coloraţie. De asemenea, se deosebeşte de ceilalţiferăstraşi prin moţul care, atât la mascul cât şi la femelă, este abia schiţat şi prin ciocul mai scurt,asemănător ciocului de raţă. Masculul este alb, cu excepţia sprâncenei, unei pete pe ceafă şi spatelui,care sunt negre. Femela şi exemplarele juvenile au capul maroniu, iar flancurile şi spatele maroniucenuşiu.Ambele sexe se disting uşor datorită obrajilor albi. Au zbor rapid şi agil, de obicei tăcut(planşa 40).2.4.15. Călifarul alb (Tadorna tadorna L.)Este specie de pasaj, dar şi oaspete de vară în România. Masculul şi femela se aseamănă lapenaj, care pe fundal alb prezintă o bandă maro-roşiatică pe piept şi spate, negru cu luciu verzui pecap şi la oglindă, iar remigele negricioase. Ciocul este roşu, ca şi picioarele, iar masculul are în pluso protuberanţă evidentă, de aceeaşi culoare, pe cioc (planşa 36).Cuibăreşte în vizuini, în apropierea malurilor.2.4.16. Călifarul roşu (Tadorna feruginea P.)Este mai terestru decât călifarul alb, preferând lacurile din zonele uscate de stepă. Cuibăreşteatât în vizuini, cât şi în scorburile copacilor. Se deosebeşte de călifarul alb prin culoarea uniformruginie. Prezintă ca şi călifarul alb oglindă verde-metalizat, precedată de o bandă albă. Mascululprezintă un inel negru schiţat la baza gâtului, dar nu are protuberanţă pe cioc (planşa 36).2.4.17. Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo B.)Este pasăre de pasaj şi oaspete de vară, care se comportă frecvent în Delta Dunării şi înlacurile de acumulare interioare, ca pasăre sedentară. Doar în iernile grele părăseşte România, iaratunci când o face, pleacă toamna târziu şi soseşte înapoi primăvara devreme.Este bine cunoscut şi nu prezintă interes pentru vânători.Exemplarele din ambele sexe sunt de culoare neagră, cu capul, gâtul şi pieptul de culoarenegru lucios. Spatele este negru-măsliniu mat. Guşa, sub formă de sac, este lipsită de pene şi areculoarea alb-murdar spre galben. Picioarele negre au membrană interdigitală completă. În haină denuntă are câteva pene zbârlite pe cap, iar exemplarele mature prezintă pete albe pe gât şi pe flancuri.Ciocul, lung şi subţire, este întors la vârf pentru a facilita prinderea peştelui (planşa 41). Înoatăfoarte bine şi se scufundă mult în apă, fugărind peştele pe care-l ajunge din urmă ca şi vidra. Sehrăneşte aproape exclusiv cu peşte.Trăieşte în colonii, se deplasează de regulă în stoluri, dar vânează solitar.După efectuarea scufundărilor stă la soare, cu aripile deschise, pentru a-şi zvânta penajul.Acesta, spre deosebire de cel al altor păsări acvatice, nu este protejat prin ungere, deoarece glandauropigiană lipseşte la cormoran.În luna aprilie femelele depun 3-4 ouă, în colonii de cuiburi amenajate în arbori. Puii suntnidicoli şi nu pot zbura decât la 8 săptămâni.2.4.18. Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus P.)89