CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

2.4.9. Raţa catifelată (Melanitta fusca L.)Apare foarte rar în România, ca oaspete de iarnă, doar pe malul mării. Răţoiul este aproapenegru, cu o sprânceană albă, discretă, sub ochi. Raţa este brună, cu câte două pete albicioase subochi. Oglinda, la ambele sexe, este albă. Femela are ciocul cenuşiu închis, aproape negru, cel almasculului fiind negru, flancat de nuanţe portocalii, vizibile chiar şi în zbor. Caracteristică esteumflătura acestuia (ongletul) spre bază (planşa 39).Ambele sexe au picioarele colorate în cenuşiu foarte închis, aproape negru.2.4.10. Raţa neagră (Melanitta nigra L.)Este oaspete de iarnă foarte rar întâlnit în România, doar pe malul mării. Răţoiul estecomplet negru, cu onglet negru vizibil la rădăcina ciocului. De la onglet spre vârf, ciocul estegalben-roşcat. Femela este brună, cu obrajii decoloraţi spre alb. Seamănă atât cu raţa catifelată, cudeosebirea că nu are oglindă albă, cât şi cu raţa cu cap alb, de care se distinge prin forma ciocului(planşa 40).2.4.11. Raţa-de-gheţuri (Clangula hyemalis L.)Apare foarte rar în România, exclusiv iarna. Răţoiul are mult alb în penaj, cu capul, pieptulşi spatele brune, iar oglinda evident albă. Coada lungă, în formă de furculiţă, are culoare brună.Raţa este brună pe spate şi piept, albă pe abdomen, cu oglinda şi gâtul, de asemenea, albe. Doar pecreştet şi pe obraz are uşoare pete brune. Picioarele raţei sunt cenuşii-albastre, ca şi ciocul acesteia,ciocul răţoiului fiind galben, în degrade către negru spre vârf şi bază (planşa 39).2.4.12. Ferăstraşul mare (Mergus merganser L.)Alte denumiri: Bâldan mare.Recunoaştere: Este un oaspete de iarnă, destul de rar întâlnit în România, care soseşte înoctombrie şi pleacă la sfârşitul lunii martie. Ca ordin de mărime, are greutatea puţin peste cea araţei mari (1,3-1,9 kg masculul, 1-1,4 kg - femela). Prezintă însă un corpul mult mai zvelt. Cioculeste zimţat pe margine, roşu-portocaliu aprins, iar picioarele galbene-portocalii îl fac inconfundabil.Masculul, în haină de nuntă, are capul şi gâtul de culoare verde-închis, spatele negru, abdomenul şiflancurile nuanţate în roz-galben şi moţul, cu un singur vârf, lins. Femela are capul şi gâtul deculoare brună, moţul cu un singur vârf, de aceeaşi culoare, spatele şi flancurile cenuşii, cu nuanţebrune şi albastre, iar abdomenul alb. Linia de demarcaţie a gâtului de restul culorii capului estetranşantă. Oglinda este albă, fără dungi negre (planşa 40). Ferestraşul mare preferă lagunele de pemalul mării, dar poate fi întâlnit şi în Delta Dunării. Hrana este constituită în principal din peşte,după care se scufundă până la 4 m adâncime. Poate rezista în apă până la 2 minute.2.4.13. Ferăstraşul moţat (Mergus serrator L.)Alte denumiri: Ferăstraş mijlociu, bâldan moţat.Recunoaştere: Este, ca şi ferăstraşul mare, oaspete de iarnă, mai rar întâlnit şi ceva mai micdecât acesta (1-1,4 kg - masculul, 0,7-1,1 kg - femela). Soseşte tot în octombrie şi pleacă în martie.Are ciocul şi picioarele roşii. Masculul prezintă nuanţe mai închise decât cele ale ferăstraşului mare,ciuful fiind mai evident şi având două vârfuri. Peste piept prezintă o tentă brună galbenă cu dungi88