Şi într-un caz şi în celălalt, împuşcarea din greşeală a unui exemplar dintr-o astfel de specieatrage după sine răspunderi la fel de mari ca şi în cazul altor infracţiuni comise din culpă.Nu s-a considerat necesar să mai fie prezentate lebedele (mută, cântătoare şi mică) şipelicanii (comun şi creţ), deoarece sunt specii foarte bine cunoscute, la fel de bine ca şi interdicţiaîmpuşcării acestora. Nu s-a considerat necesar să mai fie prezentate nici speciile de vulturi, acvile,ulii şi şoimi, bufniţa, huhurezii, ciufii, cucuvelele şi striga, deoarece se ştie, la fel de bine, căîmpuşcarea tuturor acestor specii răpitoare de zi şi de noapte este, de mai mult timp, interzisă.Aceste specii nu se pot confunda cu nici unele dintre cele admise la vânătoare.Doar în situaţia în care echilibrul ecologic ar putea fi pus în pericol în anumite zone, prinprădarea intensă a unor specii de interes vânătoresc (potârniche, fazan, iepuri, lapini în coloniilenou întemeiate), s-ar putea pune problema reducerii selective a efectivelor unora dintre acestespecii, cu aprobarea autorităţii publice centrale care răspunde de protecţia mediului. Înmulţireaexagerată a uliului porumbar (Accipiter gentilis) şi concentrările extraordinare de şorecari (Buteosp.) din anumite ierni produc îngrijorare, în multe situaţii, cinegeticienilor. Dar legea este lege şitrebuie respectată, pentru a nu suporta rigorile ei.2.4.1. Gârliţa mică (Anser erythropus L.)Seamănă foarte mult cu gârliţa mare, dar se deosebeşte de aceasta prin:mărimea cu ceva mai redusă;culoarea uşor mai închisă a penajului;pata albă de pe frunte mai mare, care atinge ochiul;ciocul mai mic;un cerc galben în jurul ochiului, prezent şi la exemplarele juvenile;vârful aripilor închise care depăşesc vârful cozii;sunetele asemănătoare, dar de o tonalitate mai ridicată.Este întâlnită doar iarna în România, de regulă în cârdurile de gârliţă mare, în proporţie dedoar 1-2%.Analizată de aproape este uşor de determinat (planşa 36). În zbor însă este aproape imposibilde deosebit de gârliţa mare. Totuşi, vânătoarea acestei specii este interzisă.2.4.2. Gâsca-cu-cioc-scurt (Anser brachyrhyncus B.)Este oaspete de iarnă, foarte asemănătoare cu gâsca-de-semănătură (planşa 35). Sedeosebeşte de aceasta prin: ciocul evident mai scurt şi de culoare roz la mijloc, nu portocaliu; picioarele de culoare roz; subcaudalele albe, ce se văd ca o bandă mai lată;capul mai mic şi mai închis la culoare, iar spatele mai deschis, cu luciu gri-albastru; mărimea mai redusă.Se deosebeşte uşor de gâsca mare, nu numai prin mărime, ci şi prin coloraţia ciocului.2.4.3. Gâsca-cu-gât-roşu (Branta ruficollis P.)Este o gâscă mică, de 1,5-2,0 kg, inconfundabilă datorită penajului negru cu pete roşiiruginii pe cap, guşă, gât şi piept, delimitate clar prin dungi albe (planşa 36). Sunetele şi zborul suntde asemenea specifice.Soseşte iarna, de obicei o dată cu gârliţa mare, dar foarte rar zboară amestecată cu aceasta.De regulă zboară în stoluri separate, dar nu în formaţie, ci asemănător stolurilor de ciori.86
Iernează îndeosebi în Dobrogea şi în nord-estul Bulgariei.2.4.4. Gâsca neagră (Branta bernicla L.)Apare foarte rar în România, ca oaspete de iarnă.Este o gâscă mică (1,5 - 2 kg), de culoare neagră-gri, cu abdomenul albicios şi subcaudelelede un alb strălucitor. Prezintă două pete albe, în formă de semilună, poziţionate orizontal pe gât(planşa 35).2.4.5. Gâsca călugăriţă (Branta leucopsis)Altă denumire: Gâsca-cu-obraji-albi.Recunoaştere: Este gâscă de talie mică, atingând 1,5-2,0 kg. Fruntea, obrajii, pieptul şiabdomenul sunt albe, în contrast cu creştetul capului, gâtul, parţial spatele şi rectricele care suntnegre (planşa 36). În România este întâlnită rar şi în efective reduse, ca oaspete de iarnă.De obicei zboară în stoluri mari, dispuse sub formă de arc. În zbor este dificil de recunoscut,mai ales de la distanţă.2.4.6. Raţa roşie (Aythya nyroca G.)Altă denumire: Raţa-cu-ochi-albi.Recunoaştere: Este specie de pasaj, dar şi oaspete de vară, care vine în martie şi pleacă înnoiembrie. Se întâlneşte mai frecvent în Deltă şi în bălţile din lungul Dunării.Coloraţia ambelor sexe este maronie-roşcată, mai estompată în cazul femelei. Răţoiul areochii albi, ca de altfel şi abdomenul şi subcaudalele. Femela are ochii închişi la culoare, darabdomenul şi subcaudalele albe. Ciocul şi picioarele sunt cenuşii-albăstrui. Oglinda la ambele sexeeste albă. Caracteristic este şi capul uşor ţuguiat (planşa 38). Se poate confunda uşor cu raţa moţată,dar numai în zbor.2.4.7. Raţa arămie (Oxyura leucocephala S.)Altă denumire: Raţa-cu-cap-alb.Recunoaştere: Este specie de pasaj, oaspete de iarnă, care poate cuibări în mod excepţionalîn sud-estul României. Preferă lagunele cu apă sărată, dar se întâlneşte şi în unele amenajăripiscicole cu apă dulce. Coloraţia ambelor sexe este maro-roşiatică. Răţoiul are capul alb, exceptândcreştetul acestuia care este, ca şi gâtul, negru. Ochii sunt galbeni-roşietici, iar picioarele roşiiîntunecat. Femela are doar un desen mai albicios sub ochi şi spre gât (planşa 36).Se scufundă mult, dar zboară puţin.Ambele sexe au ciocul specific, mai pronunţat umflat la bază în cazul răţoiului.2.4.8. Raţa-cu-ciuf (Netta rufina P.)Este o raţă scufundătoare, de talie mare, oaspete de vară care soseşte în februarie - începutde martie şi pleacă în octombrie-noiembrie. Este întâlnită în Delta Dunării şi foarte rar în alte zone.Dimorfismul sexual este evident. Masculul are capul cărămiziu cu penele creştetului erectibile,ciocul roşu, gâtul şi pieptul negre, spatele cafeniu, abdomenul alb strălucitor şi coada închisă laculoare. Femela este cafenie, cu obrajii albi şi cioc albăstrui, traversat de o dungă galbenă spre vârf.Oglinda, la ambele sexe, este albă (planşa 39).87
- Page 1 and 2:
CUVÂNT ÎNAINTEExamenul de vânăt
- Page 3 and 4:
DR. ING. NECULAI ŞELARUMANUAL PENT
- Page 5 and 6:
peisajului natural, au avut efecte
- Page 7 and 8:
unei singure Uniuni Generale a Vân
- Page 9 and 10:
Astfel a fost sistematizată, conci
- Page 11 and 12:
indivizilor aparţinând diverselor
- Page 13 and 14:
Distanţa până la care se deplase
- Page 15 and 16:
Răspunsurile comportamentale astfe
- Page 17 and 18:
(capră neagră, cerb), pentru îno
- Page 19 and 20:
distanţe incredibil de mari, sunt
- Page 21 and 22:
împuşcare. Fapta de a împuşca e
- Page 23 and 24:
Directiva habitatele nr. 92/403/CEE
- Page 25 and 26:
Au picioare robuste, tetradactile,
- Page 27 and 28:
CAPITOLUL IICUNOAŞTEREA SPECIILOR
- Page 29 and 30:
Gestaţia durează 34 de săptămâ
- Page 31 and 32:
peste 500 m altitudine, din cauza c
- Page 33 and 34:
durată, căpriorii pot fi prinşi
- Page 35 and 36: puternici trăiesc solitar. Foarte
- Page 37 and 38: Colţii apar la mistreţ în jurul
- Page 39 and 40: Pagube: Atât prin consumul prefere
- Page 41 and 42: Menţinerea efectivelor optime şi
- Page 43 and 44: Denumiri: Marmota se mai numeşte m
- Page 45 and 46: Longevitate: Trăieşte 12-14 ani.
- Page 47 and 48: Pagube: Produce pagube atât în r
- Page 49 and 50: (Martes martes L.).2. Jder-de-piatr
- Page 51 and 52: construcţii părăsite. Nu se dep
- Page 53 and 54: deschise, până spre alburiu. Viţ
- Page 55 and 56: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 57 and 58: Sunete: Un ţipăt pe care-l scoate
- Page 59 and 60: Maturitatea sexuală este atinsă l
- Page 61 and 62: capcană, surprins în spaţii înc
- Page 63 and 64: Hrana: Este un animal prin excelen
- Page 65 and 66: 2.3.1. Gâsca-de-vară (Anser anser
- Page 67 and 68: Diferenţierea se face uşor în ac
- Page 69 and 70: Perioada de vânare: 1 septembrie -
- Page 71 and 72: Obiceiuri: Se adună în cârduri m
- Page 73 and 74: Coloraţia generală este maronie-s
- Page 75 and 76: Vânare: Vânătoarea se face indiv
- Page 77 and 78: din ce în ce accentuat, câinele h
- Page 79 and 80: ună-cenuşie, brăzdată cu dungi
- Page 81 and 82: Este o specie alohtonă, devenită
- Page 83 and 84: 2.3.35. Cioara grivă (Corvus coron
- Page 85: Se întâlneşte în zona de câmpi
- Page 89 and 90: mai închise. Femela are şi ea mo
- Page 91 and 92: Glasul sonor, care îi trădează p
- Page 93 and 94: Altă denumire: Ciocârlie moţată
- Page 95 and 96: Noua lege intitulată Legea fondulu
- Page 97 and 98: În acest mod, încă din 1966, au
- Page 99 and 100: S = mărimea suprafeţelor de pădu
- Page 101 and 102: Chiar dacă formularea pare a fi un
- Page 103 and 104: crearea de remize speciale pentru a
- Page 105 and 106: Se impune a fi reţinută însă o
- Page 107 and 108: Observatoarele sunt instalaţii vâ
- Page 109 and 110: În această privinţă, modul nost
- Page 111 and 112: interes, îndeosebi în terenurile
- Page 113 and 114: locurile de odihnă şi eventual cu
- Page 115 and 116: Cei ce vor demara astfel de acţiun
- Page 117 and 118: masculi în cazul speciilor poligam
- Page 119 and 120: Populaţia rurală, vânătorii, pe
- Page 121 and 122: De aici, o anumită divergenţă de
- Page 123 and 124: Importantă rămâne deci surprinde
- Page 125 and 126: Se cunoaşte că toate preparatele
- Page 127 and 128: prin apropiere sau la pândă, prin
- Page 129 and 130: obligă vânatul să sară afară,
- Page 131 and 132: Părţile componente ale unei astfe
- Page 133 and 134: Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 135 and 136: puternic şi o împrăştiere mai m
- Page 137 and 138:
mai dur spre bază, îmbinându-se
- Page 139 and 140:
Acest fenomen trebuie avut în vede
- Page 141 and 142:
oblic pe direcţia de tragere (pe o
- Page 143 and 144:
arma nu este nici justă, nici prec
- Page 145 and 146:
jagdterierul cu păr scurt; foxteri
- Page 147 and 148:
fondurilor de vânătoare, în cond
- Page 149 and 150:
acest bagaj ereditar intervine dres
- Page 151 and 152:
Manşonul, care pare acum demodat,
- Page 153 and 154:
Examenul se susţine, totodată, ş
- Page 155 and 156:
ascundă. Din planşa 71 reies şi
- Page 157 and 158:
ocolirea desişurilor fără vizibi
- Page 159 and 160:
Ulterior detaşării, urmează prep
- Page 161 and 162:
CAPITOLUL VREGULI EXPLICITATE DE CO
- Page 163 and 164:
Aceste restricţii şi interdicţii
- Page 165 and 166:
De aceea, nimeni nu poate nega rolu
- Page 167 and 168:
În timpul actului vânătorii, arm
- Page 169 and 170:
Dincolo de legi şi de statute, în
- Page 171 and 172:
continuu - din simţ cavaleresc, di
- Page 173 and 174:
niciodată cu mână goală. Odată
- Page 175 and 176:
Cu tabloul de vânătoare şi împ
- Page 177 and 178:
CAPITOLUL VIREGLEMENTĂRI INTERNAŢ
- Page 179 and 180:
Atributele Biroului Permanent al Co
- Page 181 and 182:
pentru evitarea unor prejudicii adu
- Page 183 and 184:
- categoria C - celelalte specii di
- Page 185 and 186:
din reţeaua Natura - 2000. Aceste
- Page 187 and 188:
În Evul Mediu, locurile fără st
- Page 189 and 190:
Şi această lege a fost completat
- Page 191 and 192:
- exerciţiul dreptului de a vâna
- Page 193 and 194:
6.2.3. Principiile Legii fondului c
- Page 195 and 196:
- Secţiunea 2 - regimul substanţe
- Page 197 and 198:
organizarea şi exercitarea control
- Page 199 and 200:
Art. 2. - (1) A.G.V.P.S. este const
- Page 201 and 202:
i) aprobă Regulamentul privind dob
- Page 203 and 204:
(4) Concluziile verificărilor efec
- Page 205 and 206:
g) au angajat sau, după caz, angaj
- Page 207 and 208:
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Bajolic,
- Page 209 and 210:
De acelaşi autor:1. Monografia Mis