CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Se întâlneşte în zona de câmpie şi de deal, ca pasăre sedentară. În ultima perioadă s-aapropiat mult de localităţi şi de oraşe, adaptându-se la viaţa în grădini, în parcuri şi chiar în curţi.Profilul alimentar este asemănător cu cel al ciorii grive, motiv pentru care este considerată,ca şi aceasta, dăunătoare pentru activitatea cinegetică.Reproducere: Depune câte 5-7 ouă în cuiburi acoperite, amenajate la mică înălţime în arborişi în tufişuri. Femela cloceşte ouăle timp de 18 zile. Puii sunt nidicoli şi pot părăsi cuibul la vârstade o lună. Se susţine că sunt apţi de reproducere doar la vârsta de 2 ani.Vânare: Se vânează în perioada 1 iunie – 31 martie, cu alice de 2,5 mm.2.3.39. Gaiţa (Garrulus glandarius L.)Este o specie sedentară, bine cunoscută, răspândită din zona de câmpie până la limitasuperioară a pădurii (planşa 49).Atrage atenţia prin firea ei curioasă şi gălăgioasă. De asemenea, prin obiceiul de a imitaglasul altor specii de păsări şi chiar anumite sunete omeneşti.Vieţuieşte în păduri, dar se apropie permanent de livezile şi grădinile din preajma aşezăriloromeneşti.Cuiburile sunt amplasate în arbori, unde femela depune 5-6 ouă, la începutul lunii aprilie.Clocesc alternativ atât femela, cât şi masculul. Puii îşi iau zborul la 20 de zile de la eclozare şi devinapţi de reproducere la vârsta de un an.În spectrul alimentar omnivor al speciei intră: ghinda, jirul, porumbul, cireşele, coacăzele,fructele zemoase, puii de şoarece, viermii, insectele, ouăle şi puii de păsări cântătoare etc.Este considerată dăunătoare din două motive: consumă ouăle şi puii păsărilor cântătoare şiconsumă hrana administrată complementar pentru fazani şi pentru potârnichi în perioada critică deiarnă.Date fiind motivele evidenţiate şi ţinând cont de faptul că sporul natural este mare, vânareagaiţei este permisă în perioada 1 septembrie – 28(29) februarie.În fapt se vânează doar ocazional, deoarece nu prezintă interes vânătoresc nici din punct devedere al tirului, nici pentru carne.2.4. Păsări de interes vânătoresc, la care vânătoarea este interzisăDouă categorii de păsări, la care vânarea este interzisă în prezent, se impune a fi, pe scurt,prezentate:speciile de păsări la care vânătoarea s-a interzis de mai mulţi ani, din cauza reduceriiexagerate a efectivelor acestora în România (dropia, spârcaciul, cocoşul-de-mesteacăn, călifarii,potârnichea-de-stâncă, cocorul mare şi cocorul mic);speciile de păsări încă bine reprezentate în România, la care vânătoarea a fost interzisăprin lege ca urmare a împuţinării efectivelor acestora în lume şi a protecţiei de care se bucură prinprevederile convenţiilor internaţionale şi directivele europene (gârliţa mică, gâsca neagră, gâsca-cuobrajialbi, gâsca-cu-gât-roşu, raţa roşie, raţa arămie, raţa-cu-ciuf, raţa catifelată, raţa neagră,ferăstraşul mic, mare şi moţat, fundacii, corcodeii, cormoranul mic, mare şi creţ, ţigănuşul, becaţinamare, sitarul-de-mal, cristeii şi ciocârlanul).Prezentarea speciilor de mai sus se face în scopul recunoaşterii lor, aşadar pentru a le puteadeosebi de cele care sunt admise, în prezent, la vânătoare. Confuzia ar putea interveni fie din faptulcă se pot confunda uşor cu cele admise la vânătoare, fie din cauza obişnuinţei intervenite în cazulcelor a căror împuşcare a fost admisă până de curând.85