CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

ciocului, de culoare deschisă (planşa 49). Puii zburători şi exemplarele juvenile se pot confunda cuciorile negre tinere, deoarece nu prezintă decât cel mult un început de inel nud la baza ciocului.Este o specie sedentară şi eratică, frecvent întâlnită în Câmpia de sud a României, în Delta şiîn Lunca Dunării. Iarna, efectivele acestei specii sporesc enorm prin aportul exemplarelor venite dinUcraina şi din Polonia pentru a depăşi anotimpul nefavorabil în România.Hrana: Constă în vegetale diverse, seminţe şi fructe, insecte, viermi şi larve, dar şi în ouă şipui de păsări. În perioada în care se făcea combaterea ciorilor şi a coţofenelor cu ouă otrăvite custricnină, cele mai multe exemplare găsite moarte aparţineau ciorilor-de-semănătură. Aceasta aconstituit cea mai elocventă dovadă despre pagubele aduse, de aceste ciori, sectorului cinegetic.Este de menţionat şi faptul că în locul în care se lasă jos stolul de ciori de semănătură nu rămânenici o porţiune de teren necercetată. În astfel de locuri, cuiburile de fazan, de potârniche şi deprepeliţă nu au nici o şansă de scăpare.Pentru agricultură, cioara-de-semănătură poate fi considerată folositoare, dată fiindcombaterea biologică pe care o realizează în apropierea coloniilor, prin culegerea unor cantităţiimpresionante de insecte dăunătoare culturilor agricole.Reproducere: Este sociabilă tot timpul anului, inclusiv în perioada înmulţirii. Cuibăreşte încolonii întemeiate de regulă în arborete rare de salcâmi înalţi, dar şi în stejarii din jurul acestora.Încă de la începutul lunii aprilie depune câte 4-6 ouă în fiecare cuib, pe care le cloceşte doar femelatimp de 17-20 de zile. În perioada clocitului, masculul aduce hrană femelei care cloceşte.Depune, în caz de distrugere a primei ponte, al doilea rând de ouă.Puii părăsesc cuibul după o lună de la eclozare, de regulă în luna mai. Devin maturi sexualla un an.Vânare: Se vânează în perioada 1 iunie – 31 martie, cu alice de 2,5 - 3,0 mm.2.3.37. Stăncuţa (Corvus monedula F.)Este specie sedentară, dar şi oaspete de iarnă, comportându-se frecvent şi ca specie eratică.Are dimensiuni mai reduse decât celelalte ciori prezentate.Se recunoaşte după coloritul general negru-brumat, care cuprinde spatele şi abdomenul, şidupă obrajii şi partea superioară a gâtului care sunt cenuşii-deschis (planşa 49).Nu se fereşte de aşezările omeneşti, în care cuibăreşte frecvent, folosind pentru amplasareacuiburilor podurile şi hornurile caselor, streşinile şurilor şi chiar interiorul stâlpilor de curentelectric confecţionaţi din beton. Cuibăreşte şi în scorburi, în maluri surpate, în stâncării etc.Femela depune câte 5-6 ouă la începutul lunii aprilie, pe care le cloceşte 18 zile. În aceastăperioadă masculul hrăneşte femela. Puii îşi iau zborul după o lună de la ieşirea din ou şi devin maturisexual la vârsta de un an.Este o pasăre omnivoră, cu un regim alimentar la fel de variat ca şi al celorlalte ciori. Spredeosebire de acestea, este însă mai mult folositoare decât dăunătoare datorită combaterii biologicepe care o face în păduri şi în livezi, prin culegerea unui număr impresionant de larve dăunătoarearboretelor, pomiculturii şi agriculturii.Vânare: Se vânează în perioada 1 iunie - 31 martie, prezentând însă un interes vânătorescscăzut. Se consumă doar în anumite zone din România, acolo unde se consumă şi puii nezburătoride cioară grivă şi de cioara-de-semănătură.2.3.38. Coţofana (Pica pica L.)Altă denumire: Ţarcă.Recunoaştere: Este una dintre cele mai cunoscute corvide, fiindcă atrage atenţia princoloritul ei pestriţ şi prin coada lungă, ce o face inconfundabilă (planşa 49).84