CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Este o specie alohtonă, devenită sedentară în România în ultimii 50 de ani, asemănătoare caaspect cu turturica, dar de dimensiuni puţin mai mari decât aceasta. Se deosebeşte de turturică princuloarea generală cafeniu-cenuşie, prin semiluna neagră localizată pe ceafă şi prin coada mai lungă,negricioasă la bază şi cu mai mult alb la vârf decât la turturică (planşa 48). Cuibăreşte şi seodihneşte preponderent în localităţi.Depune câte două ouă, de mai multe ori pe an, în cuiburi amenajate în pomi fructiferi, dar şiîn arbori, în construcţii părăsite, sub streşini de casă, în crânguri etc. Puii sunt nidicoli.Este o specie interesantă pentru vânătoare, dar cu un zbor mai lent decât turturica, favorabilexersării tirului la început de sezon. Perioada de împuşcare, metodele şi mărimea alicelor suntidentice cu cele prezentate pentru turturică.2.3.29. Ciocârlia (Alauda arvensis L.)Recunoaştere: Este considerată cea mai mică pasăre de interes vânătoresc din România. Seîntâlneşte în câmpul cultivat sau necultivat agricol.Face parte din marea familie a ciocârliilor (Alaudidae), prezintă un moţ caracteristic dinpene, mai mic şi mai puţin evident comparativ cu creasta ciocârlanului. Culoarea generală estemaro-deschis cu pete dese mai întunecate, aproape albă pe abdomen şi cu marginea posterioară aaripii albă (planşa 49).Glasul obişnuit este un ciripit sec. Cântecul pare nesfârşit, constând în note înalte specifice,repetate în serii lungi. Începe să cânte imediat după ce se luminează şi continuă să cânte toată ziua.Primele sunete le scoate pe sol, apoi se ridică cântând şi zburând tot mai sus. Spre toamnă, odată cuînceperea pasajului, devine tăcută.Este o pasăre migratoare, care soseşte primăvara, în luna aprilie, când depune 4-5 ouă, pecare le cloceşte doar femela, timp de 14 zile. Masculul cântă şi zboară în acest răstimp deasupracuibului. Puii sunt nidicoli. Scoate două serii de pui pe an.S-a vânat ocazional, dar şi sistematic cu chemătoarea, folosindu-se alice de maximum 2,0mm, în perioada 1 septembrie - 15 noiembrie. Nu a fost admisă vânătoarea cu oglinzi sau chemătorielectronice.2.3.30. Sturzul de iarnă (Turdus pilaris L.)Altă denumire: Cocoşar.Recunoaştere: Specie sedentară şi oaspete de iarnă, cu efective în real progres în România,ca urmare firească a extinderii arealului speciei spre sud. Iarna, efectivele cresc brusc datorităaportului de exemplare venite din nord să ierneze în ţara noastră. Se recunoaşte uşor după culoareagri a capului, a cefei şi a târtiţei, precum şi după culoarea maro-castanie, marmorată de pe spate.Pieptul este maro-gălbui, pătat longitudinal cu pete brune, iar abdomenul albicios. Partea inferioarăa aripilor este albă. Ciocul este galben (planşa 48).Cuibăreşte în lizierele pădurilor, în interiorul arboretelor, în plantaţii, în parcuri şi în copaciizolaţi, de regulă singur, dar uneori şi în colonii mici. Depune 4-5 ouă albastre, pistruiate cu brun, încuiburi cu migală construite şi lipite cu pământ, amplasate în coronamentul arborilor, la intersecţia şi labaza ramurilor. Femela cloceşte 14 zile. Puii sunt nidicoli. Scoate 2-3 serii de pui pe an.Iernează în stoluri mari în zonele cu arbuşti producători de fructe sălbatice (porumbar,păducel, măceş, scoruş, sălcioară etc.).Se vânează în perioada 1 septembrie – 28(29) februarie, cu alice de 2 mm.2.3.31. Sturzul-de-vâsc (Turdus viscivorus L.)Altă denumire: Brebene.81