CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Hrana este variată şi constă în diverse seminţe, fructe, muguri şi părţi din frunze, planteverzi şi seminţe de cereale etc.Duşmani: Păsările răpitoare de zi şi de noapte, jderul şi pisica sălbatică, ciorile şi coţofenelecare distrug, în general, doar ouăle şi puii nezburători.Reproducere: Este specie strict monogamă, care depune două ponte, de câte două ouă, înperioada aprilie - iunie. Cuiburile sunt amenajate în arbori. Uneori ocupă cuiburi părăsite de altepăsări.Clocesc alternativ ambii părinţi, timp de 17-19 zile. Puii sunt nidicoli, fiind hrăniţi în primasăptămână cu o secreţie a guşii (lapte de porum), apoi cu seminţe regurgitate timp de 3-4 săptămâni.Încă o săptămână stau pe crengi şi sunt hrăniţi asemănător. Devin repede independenţi dupăplecarea din cuib, dar se adună în stoluri doar toamna.Vânare: Se vânează în perioada 15 august – 28(29) februarie, cu arma lisă şi alice de 2,5 -3,0 mm.Metodele de vânătoare practicate sunt: apropierea, ademenirea porumbelului prin imitareaglasului acestuia şi mai ales pânda la locurile de trecere, de adăpat sau de hrănire, folosindu-se saunu atrape.2.3.26. Porumbelul-de-scorbură (Columba oenas L.)Alte denumiri: Golumb, porumbel albastru.Recunoaştere: Seamănă cu porumbelul gulerat, dar este mai mic (250 - 350 g) şi nu are nicio pată albă. Din contra, vârful aripilor şi vârful cozii sunt negre, prezentând şi două urme de liniiînchise transversal la aripi (planşa 48).Este o pasăre de pasaj, dar se comportă şi ca un oaspete de vară. Soseşte şi pleacă odată cuporumbelul gulerat. Stolurile în care se grupează pentru perioada pasajului sunt mari, neatingândînsă dimensiunile celor caracteristice porumbelului gulerat.În România este întâlnit în pădurile de şes, în pădurile din Lunca Dunării şi în pădurile dedeal. Foarte rar este întâlnit şi la munte.Îşi construieşte cuibul în scorburi, de unde i se trage numele de porumbel-de-scorbură.Hrana, înmulţirea şi obiceiurile sunt asemănătoare cu cele descrise pentru porumbelulgulerat. Vânarea şi perioada de vânare sunt identice ale acesteia.2.3.27. Turturica (Streptopelia turtur L.)Recunoaştere: Este specie de pasaj şi oaspete de vară în România. Soseşte în aprilie şipleacă în septembrie. Pasajul este în toi între 1 şi 10 septembrie.Habitatul preferat îl constituie pădurile de câmpie şi cele din zona de deal, limitrofeterenurilor agricole.Se recunoaşte uşor după penajul brun-roşcat, pătat cu negru, abdomenul alburiu şi gâtul,capul şi guşa uşor roşcate. Pe gât prezintă, de o parte şi de cealaltă, două semiluni negre. Coada estenegricioasă cu vârful alb (planşa 48).Glasul este inconfundabil, de la acesta provenindu-i şi numele.Reproducere: Este o specie strict monogamă, care depune două ponte pe an, de câte douăouă. Cuibul este amenajat în tufe sau în arbori, la mică înălţime (2 - 3 m). Incubaţia este scurtă (14zile), puii rămânând doar două săptămâni în cuib, apoi încă o săptămână pe ramuri în preajmacuibului. La vârsta de o lună sunt deja buni zburători.Vânarea: Se vânează în perioada 15 august – 28(29) februarie, cu arma lisă şi alice de 2,0 -2,5 mm. Metoda cea mai des folosită este pânda la locurile de hrănire sau de băut apă. Esteapreciată pentru zborul foarte iute, tirul dificil şi carnea gustoasă.2.3.28. Guguştiucul (Streptopelia decaocto F.)80