îndoială, o recunoaştere deschisă a meritelor sale de până atunci. În plus, A.G.V.P.S. din România,a fost recunoscută, în continuare, prin textul legii ca fiind de utilitate publică.În plan internaţional, A.G.V.P.S. din România este membră în Consiliul Internaţional alVânătorii şi al Protecţiei Vânatului (C.I.C.) din anul 1930 şi în Confederaţia Internaţională dePescuit Sportiv (C.I.P.S.) din anul 1954. Demn de reţinut este faptul că România a fost una dintrecele 4 ţări iniţiatoare şi una dintre cele 28 de ţări fondatoare ale C.I.C.Din anul 2000, A.G.V.P.S. din România a devenit membră, cu drepturi depline, în FederaţiaAsociaţiilor de Vânători din Comunitatea Europeană (F.A.C.E.), fiind printre primele organizaţiineguvernamentale din România acceptate într-o structură a U.E.În ceea ce priveşte structura proprie a A.G.V.P.S. din România, este de reţinut faptul că laaceasta sunt afiliate, în condiţiile legii şi ale statutului propriu, peste 135 de organizaţii alevânătorilor, ale pescarilor sportivi sau ale vânătorilor şi pescarilor sportivi din România. Numărulacestora este însă nelimitat.Organele de conducere ale A.G.V.P.S. – Congresul şi Consiliul - sunt compuse exclusiv dinmembri ai organizaţiilor afiliate. Preşedintele, directorul general, vicepreşedinţii şi ceilalţi membriai acestor organe de conducere sunt eligibili pentru perioade de câte 5 ani.De la nivelul conducerii A.G.V.P.S. din România este coordonată unitar întreaga activitatede reprezentare a intereselor organizaţiilor afiliate şi, implicit, ale tuturor membrilor acestora.1.3. Noţiuni introductive în ecologia vânatuluiLumea vie - prezentă de la 10.000 m adâncime în oceane şi de la 4.000 m sub scoarţaterestră, până la 18.000 m altitudine la Ecuator şi 8.000 m la cei doi poli - este abordată sistematicde către oamenii de ştiinţă, pe patru nivele de organizare, începând cu individul. Aceasta pentru călumea vie este constituită la bază din indivizi ai unor specii, care alcătuiesc populaţii distincte,incluse la rândul lor în biocenoze separate, a căror totalitate formează învelişul de viaţă al planetei,denumit biosferă (planşa 1).În spaţiul pe care-l ocupă, numit domeniu de viaţă sau domeniu vital - necesar satisfaceriinevoilor vitale de nutriţie, de reproducţie şi de odihnă - fiecare individ aparţinând lumii vii evoluate,din care fac parte şi speciile de interes vânătoresc, are delimitat un anumit teritoriu preferat, deregulă marcat, pe care-l apără împotriva eventualilor intruşi din cadrul aceleiaşi specii sau dincadrul alteia. În acest domeniu vital şi mai ales în teritoriu, indivizii evoluaţi, la care se face referire,nu trăiesc şi nu se deplasează niciodată la întâmplare, ci exclusiv în scopul satisfacerii nevoiloramintite, pe trasee în general cunoscute, obişnuite sau „de fugă” în caz de primejdie. Domeniul şimult mai des teritoriul sunt străbătute, din acest motiv, de o reţea de poteci pe care individul leparcurge zilnic sau periodic în scopul satisfacerii nevoilor vitale amintite (de hrană, de adăpost şi delinişte pe de o parte, şi de înmulţire, pe de altă parte).Situaţia se prezintă în mod similar şi pentru indivizii care vieţuiesc în grupări (cârduri,ciurde, stoluri etc.), conduse de obicei de indivizi cu experienţă.Domeniile indivizilor evoluaţi sau ale grupărilor de indivizi evoluaţi care aparţin unei speciise suprapun periferic cu alte domenii aparţinând altor indivizi sau altor grupări de indivizi dinaceeaşi specie, alcătuind împreună un areal continuu, ocupat de totalitatea indivizilor aparţinândunei populaţii. Arealurile populaţiilor compun, la rândul lor, arealul speciei, care poate fi continuusau discontinuu.Este important de reţinut că arealul unei populaţii aparţinând unei anumite specii nu estesingular, ci se suprapune cu o multitudine de areale aparţinând altor populaţii vegetale şi animale,care vieţuiesc împreună în acelaşi fragment viu al planetei.Totalitatea populaţiilor vegetale (fitocenoza) şi populaţiilor animale (zoocenoza) dintr-unanumit fragment al planetei formează o biocenoză, iar totalitatea biocenozelor de pe pământcompun biosfera sau, altfel spus, învelişul de viaţă al planetei.8
Astfel a fost sistematizată, concis, de către oamenii de ştiinţă, organizarea lumii vii,înconjurătoare.Această lume vie nu poate fi abordată, în vastitatea ei, decât în strânsă interdependenţă cusuportul său material, constituit din pământ, apă sau aer, care poartă denumirea de biotop.Biocenoza împreună cu biotopul formează ecosistemul, tratat ca un sistem unitar, iar totalitateaecosistemelor, care pot fi aeriene, acvatice sau terestre, alcătuiesc ecosistemul planetei Pământ.Revenind la puţinele specii de interes vânătoresc, din multitudinea celorlalte, denumitegeneric vânat, acestea nu pot fi abordate ştiinţific decât în contextul structurilor prezentate. Aşadar,în contextul existenţei unor relaţii extrem de diverse între indivizii aceleiaşi specii (intraspecifice) şiindivizii altor specii (interspecifice) din acelaşi biotop, precum şi a relaţiilor complexe dintreindivizii speciilor de interes vânătoresc şi mediul lor anorganic de viaţă. Ansamblul acţiunii extremde complicate a tuturor factorilor de mediu amintiţi - de natură biotică şi abiotică - au ca efectreglarea efectivelor populaţionale, mai exact menţinerea numărului de indivizi aparţinând uneipopulaţii la un nivel relativ staţionar.Cunoaşterea locului şi rolului speciilor de interes vânătoresc în lumea vie înconjurătoare,precum şi a mecanismelor care guvernează reglarea efectivelor populaţionale prin intermediulansamblului de factori de mediu precizaţi prezintă un interes deosebit pentru cinegeticieni, care pot,dar numai limitat şi cu înţelepciune, să intervină în evoluţia acestor efective. Exemplele speciiloraltădată de interes vânătoresc, acum dispărute sau pe cale de dispariţie în Europa şi chiar înRomânia, este elocvent şi de natură să atragă atenţia asupra acestui adevăr de necontestat.Între anumite limite, profesioniştii cu o pregătire teoretică şi practică temeinică în cinegetică- singurii îndreptăţiţi să fie denumiţi specialişti - pot influenţa, cu certitudine, evoluţia efectivelorunor specii de vânat, inclusiv a celor aflate în real pericol de dispariţie. Dar intervenţiile acestoranecesită, desigur, eliminarea oricărui amatorism în materie.Personalul angajat în cinegetică şi vânătorii pot influenţa şi ei evoluţia efectivelor multorspecii de vânat, prin aplicarea arhicunoscutei teorii a îmbunătăţirii condiţiilor de hrană, de adăpostşi de linişte. De asemenea, prin populări adecvate cu anumite specii de vânat şi, mai nou, printratarea preventivă şi curativă a unor populaţii dense de vânat, care riscă să fie afectate sau suntafectate de diverşi factori maladivi.Totul se impune a fi făcut însă cu măsură, fără exagerări care pot crea efecte contrare celorurmărite.Combaterea prădătorilor vânatului fără discernământ, hrănirea vânatului plantivor „la iesle”şi realizarea unor condiţii exagerate de adăpost care concentrează vânatul în suprafeţe restrânse, potconduce, dar numai temporar, la o creştere excepţională a efectivelor, urmată însă, cel mai probabil,de o scădere a acestora ca urmare a fenomenelor complexe de autoreglare.Din cele expuse mai sus, se impune a fi desprinsă ideea de profesionalism în cinegetică,unde diletantismul a avut şi are urmări nefaste, unele ce par acum sau chiar pot fi în viitorireversibile.Cum vor mai putea fi reintroduşi oare, în noile condiţii socio-economice, marii prădătoriexterminaţi din centrul Europei? Este aproape imposibil de crezut că repopularea acestora va mai fiacceptată, vreodată, de către crescătorii de animale dezobişnuiţi să le mai păzească noapteaîmpotriva prădării.Dar cum şi în ce condiţii, cu ce cheltuieli şi cu ce rezultate s-ar putea reintroduce zimbrul -fiindcă de bour, de saiga, de măgar sălbatic şi de alte sălbăticiuni din vremea străbunilor noştri numai poate fi vorba - în fondurile de vânătoare din România?Răspunsurile nu pot fi deloc încurajatoare.Iată întrebări şi răspunsuri care trebuie să dea de gândit în privinţa perspectivei altor specii,altădată de interes vânătoresc (dropia, cocoşul de mesteacăn, cocorul etc.). Dar şi în privinţa multorspecii care prezintă încă interes vânătoresc, dar ale căror efective nu evoluează convingător înEuropa (ursul, lupul, râsul, pisica sălbatică, hârciogul, vidra, nurca etc).9
- Page 1 and 2: CUVÂNT ÎNAINTEExamenul de vânăt
- Page 3 and 4: DR. ING. NECULAI ŞELARUMANUAL PENT
- Page 5 and 6: peisajului natural, au avut efecte
- Page 7: unei singure Uniuni Generale a Vân
- Page 11 and 12: indivizilor aparţinând diverselor
- Page 13 and 14: Distanţa până la care se deplase
- Page 15 and 16: Răspunsurile comportamentale astfe
- Page 17 and 18: (capră neagră, cerb), pentru îno
- Page 19 and 20: distanţe incredibil de mari, sunt
- Page 21 and 22: împuşcare. Fapta de a împuşca e
- Page 23 and 24: Directiva habitatele nr. 92/403/CEE
- Page 25 and 26: Au picioare robuste, tetradactile,
- Page 27 and 28: CAPITOLUL IICUNOAŞTEREA SPECIILOR
- Page 29 and 30: Gestaţia durează 34 de săptămâ
- Page 31 and 32: peste 500 m altitudine, din cauza c
- Page 33 and 34: durată, căpriorii pot fi prinşi
- Page 35 and 36: puternici trăiesc solitar. Foarte
- Page 37 and 38: Colţii apar la mistreţ în jurul
- Page 39 and 40: Pagube: Atât prin consumul prefere
- Page 41 and 42: Menţinerea efectivelor optime şi
- Page 43 and 44: Denumiri: Marmota se mai numeşte m
- Page 45 and 46: Longevitate: Trăieşte 12-14 ani.
- Page 47 and 48: Pagube: Produce pagube atât în r
- Page 49 and 50: (Martes martes L.).2. Jder-de-piatr
- Page 51 and 52: construcţii părăsite. Nu se dep
- Page 53 and 54: deschise, până spre alburiu. Viţ
- Page 55 and 56: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 57 and 58: Sunete: Un ţipăt pe care-l scoate
- Page 59 and 60:
Maturitatea sexuală este atinsă l
- Page 61 and 62:
capcană, surprins în spaţii înc
- Page 63 and 64:
Hrana: Este un animal prin excelen
- Page 65 and 66:
2.3.1. Gâsca-de-vară (Anser anser
- Page 67 and 68:
Diferenţierea se face uşor în ac
- Page 69 and 70:
Perioada de vânare: 1 septembrie -
- Page 71 and 72:
Obiceiuri: Se adună în cârduri m
- Page 73 and 74:
Coloraţia generală este maronie-s
- Page 75 and 76:
Vânare: Vânătoarea se face indiv
- Page 77 and 78:
din ce în ce accentuat, câinele h
- Page 79 and 80:
ună-cenuşie, brăzdată cu dungi
- Page 81 and 82:
Este o specie alohtonă, devenită
- Page 83 and 84:
2.3.35. Cioara grivă (Corvus coron
- Page 85 and 86:
Se întâlneşte în zona de câmpi
- Page 87 and 88:
Iernează îndeosebi în Dobrogea
- Page 89 and 90:
mai închise. Femela are şi ea mo
- Page 91 and 92:
Glasul sonor, care îi trădează p
- Page 93 and 94:
Altă denumire: Ciocârlie moţată
- Page 95 and 96:
Noua lege intitulată Legea fondulu
- Page 97 and 98:
În acest mod, încă din 1966, au
- Page 99 and 100:
S = mărimea suprafeţelor de pădu
- Page 101 and 102:
Chiar dacă formularea pare a fi un
- Page 103 and 104:
crearea de remize speciale pentru a
- Page 105 and 106:
Se impune a fi reţinută însă o
- Page 107 and 108:
Observatoarele sunt instalaţii vâ
- Page 109 and 110:
În această privinţă, modul nost
- Page 111 and 112:
interes, îndeosebi în terenurile
- Page 113 and 114:
locurile de odihnă şi eventual cu
- Page 115 and 116:
Cei ce vor demara astfel de acţiun
- Page 117 and 118:
masculi în cazul speciilor poligam
- Page 119 and 120:
Populaţia rurală, vânătorii, pe
- Page 121 and 122:
De aici, o anumită divergenţă de
- Page 123 and 124:
Importantă rămâne deci surprinde
- Page 125 and 126:
Se cunoaşte că toate preparatele
- Page 127 and 128:
prin apropiere sau la pândă, prin
- Page 129 and 130:
obligă vânatul să sară afară,
- Page 131 and 132:
Părţile componente ale unei astfe
- Page 133 and 134:
Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 135 and 136:
puternic şi o împrăştiere mai m
- Page 137 and 138:
mai dur spre bază, îmbinându-se
- Page 139 and 140:
Acest fenomen trebuie avut în vede
- Page 141 and 142:
oblic pe direcţia de tragere (pe o
- Page 143 and 144:
arma nu este nici justă, nici prec
- Page 145 and 146:
jagdterierul cu păr scurt; foxteri
- Page 147 and 148:
fondurilor de vânătoare, în cond
- Page 149 and 150:
acest bagaj ereditar intervine dres
- Page 151 and 152:
Manşonul, care pare acum demodat,
- Page 153 and 154:
Examenul se susţine, totodată, ş
- Page 155 and 156:
ascundă. Din planşa 71 reies şi
- Page 157 and 158:
ocolirea desişurilor fără vizibi
- Page 159 and 160:
Ulterior detaşării, urmează prep
- Page 161 and 162:
CAPITOLUL VREGULI EXPLICITATE DE CO
- Page 163 and 164:
Aceste restricţii şi interdicţii
- Page 165 and 166:
De aceea, nimeni nu poate nega rolu
- Page 167 and 168:
În timpul actului vânătorii, arm
- Page 169 and 170:
Dincolo de legi şi de statute, în
- Page 171 and 172:
continuu - din simţ cavaleresc, di
- Page 173 and 174:
niciodată cu mână goală. Odată
- Page 175 and 176:
Cu tabloul de vânătoare şi împ
- Page 177 and 178:
CAPITOLUL VIREGLEMENTĂRI INTERNAŢ
- Page 179 and 180:
Atributele Biroului Permanent al Co
- Page 181 and 182:
pentru evitarea unor prejudicii adu
- Page 183 and 184:
- categoria C - celelalte specii di
- Page 185 and 186:
din reţeaua Natura - 2000. Aceste
- Page 187 and 188:
În Evul Mediu, locurile fără st
- Page 189 and 190:
Şi această lege a fost completat
- Page 191 and 192:
- exerciţiul dreptului de a vâna
- Page 193 and 194:
6.2.3. Principiile Legii fondului c
- Page 195 and 196:
- Secţiunea 2 - regimul substanţe
- Page 197 and 198:
organizarea şi exercitarea control
- Page 199 and 200:
Art. 2. - (1) A.G.V.P.S. este const
- Page 201 and 202:
i) aprobă Regulamentul privind dob
- Page 203 and 204:
(4) Concluziile verificărilor efec
- Page 205 and 206:
g) au angajat sau, după caz, angaj
- Page 207 and 208:
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Bajolic,
- Page 209 and 210:
De acelaşi autor:1. Monografia Mis