CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

din spate, mai scurt şi mai oblic aşezată. Urma pârtie se compune din şiraguri de urme aproximativparalele, lăsate separat de către indivizii stolului.Habitat: Preferă terenurile agricole din câmpie şi de pe coline, cu pârloage, tufărişuri,spinării, remize şi crânguri, care le asigură ascunzişuri naturale adecvate şi hrană din abundenţă. Ladeal, populează izlazurile cu mărăcinişuri şi cătinişuri, iar la munte golurile mari din interiorul saude deasupra pădurii, precum şi unele parchete exploatate ras din apropierea acestor goluri.Hrana: Constă în seminţe de plante sălbatice, cereale, vegetale, insecte, larve, râme, melci,ouă de furnică, fructe, frunze verzi, ierburi etc.Duşmani: Cvasitotalitatea prădătorilor sălbatici cu păr şi pene, precum şi câinii şi pisicilehoinare. În timpul clocitului găinuşa este mai expusă pierderilor decât cocoşelul, ceea ce explicădisproporţia existentă între sexe în favoarea masculilor. Poate suferi pierderi grele iarna, pe zăpadă,mai ales în terenurile fără adăposturi, când devine mai vizibilă pentru duşmanii aerieni.Regresul potârnichii pare să fi fost cauzat, până de curând, de extinderea monoculturilor, demecanizarea lucrărilor agricole şi, mai ales, de chimizarea exagerată. În prezent, se constată oreversie neaşteptat de bună a efectivelor, în multe zone din ţară, ca urmare a involuţiei agriculturiimoderne. Substanţele chimice periculoase pentru animalele cu sânge cald rămân, ca şi în cazulfazanilor, responsabile de cele mai mari pierderi ale efectivelor speciei.Obiceiuri: Este o pasăre sedentară, fidelă locului de trai, care nu se îndepărtează mai mult de1-2 km faţă de locul de baştină. Are activitate exclusiv diurnă. Este de menţionat adaptarea de aînnopta iarna în cerc strâns, pentru a crea un microclimat cu câteva grade în plus faţă de mediulînconjurător. Interesantă este şi mişcarea permanentă, pe parcursul nopţilor geroase, pe care o facpotârnichile de la marginea cercului intrând înspre interior pentru a se încălzi. De asemenea,obiceiul de a înnopta în tunele sub zăpada proaspăt căzută şi de a se ascunde uneori de duşmani subaceasta.Reproducere: Stolurile de potârnichi se desfac în perechi, la sfârşitul lunii februarie sauînceputul lunii martie, ocupând fiecare un anumit teritoriu, în care urmează să scoată şi să creascăpuii. Acest teritoriu este apărat împotriva eventualilor intruşi.În cazul potârnichii, femela este cea care alege bărbătuşul. Fidelitatea perechii se menţinecel puţin până în primăvara următoare, dar şi mai mulţi ani la rând dacă ambele exemplare scapă debătaia puştii şi de duşmani.La sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai, găinuşa depune într-un cuib rudimentaramenajat pe pământ, în culturi sau la margine de desişuri, 10-20 de ouă, în fiecare zi câte unul.Clocitul începe după depunerea ultimului ou şi durează 23-25 de zile. Cloceşte exclusiv găinuşa,însă la creşterea puilor participă ambii părinţi.De remarcat că părinţii imită convingător păsările rănite, în caz de pericol pentru ouă saupentru pui, atrăgând astfel atenţia duşmanilor asupra lor, pentru a le abate atenţia de la ceea ceprotejează.Dacă prima pontă este distrusă, potârnichea depune a doua pontă, mai redusă însă ca numărde ouă decât prima.Puii sunt nidifugi şi reuşesc să zboare la 14-18 zile.La vârsta de 10 luni aceştia devin maturi sexual.Vânare: Se practică în perioada 15 septembrie - 31 decembrie, cu arma lisă şi alice de 2,5mm. Metodele de vânare admise de lege sunt „la picior” (la sărite), cu sau fără câine prepelicar, şi„la goană”. Nu este admisă vânarea „la pândă”.2.3.24. Prepeliţa (Coturnix coturnix L.)Alte denumiri: Pitpalac, pitpalacă.Descriere: Este o pasăre migratoare, oaspete de vară, care soseşte spre sfârşitul lunii aprilieşi pleacă în a doua jumătate a lunii septembrie. Are talie mică (100-150 g) şi culoarea generală78