CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
Vânare: Se vânează în perioada 15 septembrie - 15 decembrie, la dibuit şi cu fluiericea(chemătoarea), folosindu-se arma lisă şi alice de 2,5 mm.Metoda de vânătoare cu chemătoarea se bazează pe simţul teritorialismului, foarte dezvoltatla cocoşel. Dimineţile reci şi senine sunt cele mai favorabile unor astfel de vânători.Carnea ieruncii este considerată una dintre cele mai gustoase, de unde i se trage şidenumirea ştiinţifică (bonasia).2.3.22. Fazanul (Phasianus colchicus L.)Alte denumiri: Cocoş de fazan, găină de fazan, făzăniţă şi pui de fazan.Descriere: Fazanul întâlnit în Europa şi în România, în crescătorii şi în libertate, este de faptun metis rezultat din încrucişarea mai multor subspecii de fazani sălbatici originari din Asia, care aufost introduşi în Europa încă din Antichitate. Această provenienţă explică, într-o oarecare măsură,marea eterogenitate a fazanului de vânătoare, din punct de vedere al coloraţiei şi al datelorbiometrice.Dimorfismul sexual este, ca la oricare dintre subspeciile de origine, foarte evident. Cocoşulare în primul rând o greutate mai mare (1,0-1,5 kg), este mai viu colorat decât făzăniţa şi prezintă ocoadă vizibil mai lungă. Are capul şi gâtul verzi cu reflexe metalice, corpul roşu-brun punctat cupete mari negre şi dungi gălbui pe conturul penelor de pe spate, coada maronie brăzdată transversalde dungi brune mai închise şi piele nudă, roşie-aprins, împrejurul ochiului. Prezintă de obicei, unguler alb şi pinten pe tars. Spre deosebire de cocoş, găina este mult mai modest colorată. Are nuanţagenerală brună-gălbuie sau brună-cenuşie, cu pete de culoare brună-închis, dispuse longitudinal pecorp şi transversal pe coadă. Nu prezintă pinten (planşa 45).În perioada de primăvară, când cocoşul îmbracă haina nupţială, are în plus şi două smocuride pene, ca două corniţe, la urechi.În această perioadă se aude mai frecvent glasul cocoşului, pe care-l emite de altfel în fiecareseară când zboară în arbori pentru dormit şi dimineaţa când coboară la sol. Acest glas seamănă cuun ţipăt strident, repetat, mai prelung sau mai scurt, după caz.Glasul găinii este un piuit specific, prin care ţine legătura cu grupul familial. Când estemulţumit, cocoşul mai scoate un sunet gutural, mult mai discret.Ca simţuri excelează atât prin văz, cât şi prin auz, fiind foarte greu de surprins chiar şi peîntuneric.Urma tetradactilă, excrementele şi mai ales ţipătul de seară şi de dimineaţă îi trădeazăprezenţa în teren.Vârsta cocoşilor se apreciază doar după mărimea şi forma pintenului, care creşte, se ascuteşi se curbează o dată cu trecerea anilor.Se apreciază că, în liber, fazanii nu pot supravieţui mai mult de 4-5 ani.Habitat: Preferă trupurile mici de pădure cu mult desiş, crângurile şi spinăriile de pe dealurisau din pâraie, mai ales dacă acestea sunt greu de pătruns şi înconjurate de terenuri cultivate agricol.În şi mai mare măsură caută stufărişurile întinse şi mlaştinile, mai ales cele care au izvoarepermanente şi nu îngheaţă, precum şi câmpurile agricole rămase pârloagă.În astfel de habitate fazanul se localizează cu precădere, datorită condiţiilor bune şi diversede adăpost şi hrană.Hrana: Este foarte diversificată. De la insecte şi larve, ouă de furnici, păianjeni, şopârlemici, pui de şerpi, melci şi alte vietăţi, inclusiv acvatice, până la diverse fructe şi seminţe suculente,cereale de cultură şi plante verzi, fazanul consumă totul. Prin modul de hrănire şi prin combatereabiologică pe care o realizează, acesta este considerat folositor agriculturii.Duşmani: Fazanul are numeroşi duşmani potenţiali. Păsările prădătoare de zi şi cele denoapte, precum şi toate mamiferele care se comportă ca prădători prezintă pericol pentru ouă, pentrupui, pentru făzăniţa care cloceşte la sol şi chiar pentru fazanii adulţi. La aceşti prădători s-a adăugat,76
din ce în ce accentuat, câinele hoinar şi pisica de casă, care, în perioada de cuibărit şi de creştere aprogeniturii, produc prejudicii greu de cuantificat. Şi ciorile grive şi negre, ca de altfel şi coţofenelepot consuma ouăle din cuiburile făzăniţelor plecate după hrană. Cele mai grave pierderi ledetermină însă omul, prin folosirea furadanului şi a altor substanţe chimice puternic toxice, precumşi prin folosirea utilajelor moderne de cosit, prăşit etc. Acestea au făcut şi continuă să facă ravagiiîndeosebi primăvara şi vara, în efectivele de reproducători şi în progenitura acestora. Dimensiunilepagubelor sunt greu de sesizat, în această perioadă, care devine tot mai caldă şi favorizeazădescompunerea cadavrelor ascunse în vegetaţia, desişurile şi în tufărişurile din câmpul cultivatagricol, unde exemplarele afectate se retrag şi mor.Reproducere: Fiind o specie poligamă, cocoşul atrage în jurul lui un „harem” de 2-6făzăniţe, pe care le păzeşte încă din luna martie, într-un anumit teritoriu, apărat agresiv de eventualiiintruşi. „Rotitul" ţine până la sfârşitul lunii aprilie, după care făzăniţa depune 10-12 ouă, într-uncuib rudimentar amenajat pe sol, în locuri ascunse vederii. Cloceşte doar găina după depunereaultimului ou, circa 24-25 de zile. Puii ies din ou pe la sfârşitul lunii mai, când găsesc deja hrană dinabundenţă. Sunt nidifugi şi încep să zboare la 4-6 săptămâni. La un an ating maturitatea sexuală.În România, fazanul este considerat specia care se pretează cel mai bine la înmulţireaartificială şi la repopularea terenurilor apte pentru aceasta.Vânare: Se împuşcă în perioada 1 octombrie - 28(29) februarie, cu arma lisă şi cu alice de3,0 mm.Trofeul îl constituie pasărea întreagă sau bust naturalizată, ori numai penele din coadă sauparte din pielea pieptului cu pene, purtată ca pampon la pălărie.Metodele admise la vânătoare sunt „la goană” şi „la picior”, cu sau fără câine de vânătoare.Nu este admisă împuşcarea „la pândă”.2.3.23. Potârnichea (Perdix perdix L.)Altă denumire: Potârniche cenuşie.Descriere: Este o specie autohtonă, valoroasă, frecventă cândva, în efective apreciabile, dela câmpie până în zona de dealuri înalte. A fost semnalată şi la munte, chiar şi în golul alpin,dovedind o plasticitate ecologică remarcabilă, asemănătoare iepurelui.Are talie mică (320-440 g) şi nuanţa generală cenuşie. Capul, guşa şi parţial coada suntroşcate, abdomenul alburiu, cu o pată brună-ruginie în formă de potcoavă pe piept. Flancurile sunttărcate cu brun-roşcat, iar aripile striate cu dungi galbene. Ciocul este cenuşiu, ca şi picioareleexemplarelor mature. Doar puii până la vârsta de un an au picioarele gălbui. În jurul ochilor cafenii,prezintă un cerc îngust roşu.Dimorfismul sexual este slab evident. Cocoşelul se deosebeşte totuşi de găină prin potcoavabrună de pe piept mult mai evidentă şi prin dungile gălbui de pe tectrice, care sunt doarlongitudinale, la femelă acestea fiind şi transversale. De asemenea, se mai deosebeşte şi prin lipsapetei mai deschise de deasupra ochiului, care la majoritatea femelelor este evidentă.Exemplarele tinere, de până la un an, se deosebesc, la rândul lor, de cele adulte princuloarea galbenă a picioarelor, prin primele două remige mai ascuţite la vârf comparativ cu aceleaşipene mai rotunjite la exemplarele mature, prin ciocul mai puţin încovoiat şi prin potcoava de pepiept mai conturată (planşa 46).Se apreciază că puţine potârnichi pot depăşi în libertate vârsta de 3-4 ani.Glasul, auzit mai des în perioada împerecherii, este emis de cocoşei. De asemenea, este auzitatunci când aceştia conduc cârdul în zbor sau când vor să-l adune. Puii scot un piuit slab.Văzul şi auzul sunt la fel de dezvoltate ca şi la fazan.Urma este asemănătoare cu a fazanului, dar mai mică. Se deosebeşte de urmele de mărimiasemănătoare ale altor păsări prin unghiul mai mare dintre degete, precum şi prin urma degetului77
- Page 25 and 26: Au picioare robuste, tetradactile,
- Page 27 and 28: CAPITOLUL IICUNOAŞTEREA SPECIILOR
- Page 29 and 30: Gestaţia durează 34 de săptămâ
- Page 31 and 32: peste 500 m altitudine, din cauza c
- Page 33 and 34: durată, căpriorii pot fi prinşi
- Page 35 and 36: puternici trăiesc solitar. Foarte
- Page 37 and 38: Colţii apar la mistreţ în jurul
- Page 39 and 40: Pagube: Atât prin consumul prefere
- Page 41 and 42: Menţinerea efectivelor optime şi
- Page 43 and 44: Denumiri: Marmota se mai numeşte m
- Page 45 and 46: Longevitate: Trăieşte 12-14 ani.
- Page 47 and 48: Pagube: Produce pagube atât în r
- Page 49 and 50: (Martes martes L.).2. Jder-de-piatr
- Page 51 and 52: construcţii părăsite. Nu se dep
- Page 53 and 54: deschise, până spre alburiu. Viţ
- Page 55 and 56: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 57 and 58: Sunete: Un ţipăt pe care-l scoate
- Page 59 and 60: Maturitatea sexuală este atinsă l
- Page 61 and 62: capcană, surprins în spaţii înc
- Page 63 and 64: Hrana: Este un animal prin excelen
- Page 65 and 66: 2.3.1. Gâsca-de-vară (Anser anser
- Page 67 and 68: Diferenţierea se face uşor în ac
- Page 69 and 70: Perioada de vânare: 1 septembrie -
- Page 71 and 72: Obiceiuri: Se adună în cârduri m
- Page 73 and 74: Coloraţia generală este maronie-s
- Page 75: Vânare: Vânătoarea se face indiv
- Page 79 and 80: ună-cenuşie, brăzdată cu dungi
- Page 81 and 82: Este o specie alohtonă, devenită
- Page 83 and 84: 2.3.35. Cioara grivă (Corvus coron
- Page 85 and 86: Se întâlneşte în zona de câmpi
- Page 87 and 88: Iernează îndeosebi în Dobrogea
- Page 89 and 90: mai închise. Femela are şi ea mo
- Page 91 and 92: Glasul sonor, care îi trădează p
- Page 93 and 94: Altă denumire: Ciocârlie moţată
- Page 95 and 96: Noua lege intitulată Legea fondulu
- Page 97 and 98: În acest mod, încă din 1966, au
- Page 99 and 100: S = mărimea suprafeţelor de pădu
- Page 101 and 102: Chiar dacă formularea pare a fi un
- Page 103 and 104: crearea de remize speciale pentru a
- Page 105 and 106: Se impune a fi reţinută însă o
- Page 107 and 108: Observatoarele sunt instalaţii vâ
- Page 109 and 110: În această privinţă, modul nost
- Page 111 and 112: interes, îndeosebi în terenurile
- Page 113 and 114: locurile de odihnă şi eventual cu
- Page 115 and 116: Cei ce vor demara astfel de acţiun
- Page 117 and 118: masculi în cazul speciilor poligam
- Page 119 and 120: Populaţia rurală, vânătorii, pe
- Page 121 and 122: De aici, o anumită divergenţă de
- Page 123 and 124: Importantă rămâne deci surprinde
- Page 125 and 126: Se cunoaşte că toate preparatele
Vânare: Se vânează în perioada 15 septembrie - 15 decembrie, la dibuit şi cu fluiericea(chemătoarea), folosindu-se arma lisă şi alice de 2,5 mm.Metoda de vânătoare cu chemătoarea se bazează pe simţul teritorialismului, foarte dezvoltatla cocoşel. Dimineţile reci şi senine sunt cele mai favorabile unor astfel de vânători.Carnea ieruncii este considerată una dintre cele mai gustoase, de unde i se trage şidenumirea ştiinţifică (bonasia).2.3.22. Fazanul (Phasianus colchicus L.)Alte denumiri: Cocoş de fazan, găină de fazan, făzăniţă şi pui de fazan.Descriere: Fazanul întâlnit în Europa şi în România, în crescătorii şi în libertate, este de faptun metis rezultat din încrucişarea mai multor subspecii de fazani sălbatici originari din Asia, care aufost introduşi în Europa încă din Antichitate. Această provenienţă explică, într-o oarecare măsură,marea eterogenitate a fazanului de vânătoare, din punct de vedere al coloraţiei şi al datelorbiometrice.Dimorfismul sexual este, ca la oricare dintre subspeciile de origine, foarte evident. Cocoşulare în primul rând o greutate mai mare (1,0-1,5 kg), este mai viu colorat decât făzăniţa şi prezintă ocoadă vizibil mai lungă. Are capul şi gâtul verzi cu reflexe metalice, corpul roşu-brun punctat cupete mari negre şi dungi gălbui pe conturul penelor de pe spate, coada maronie brăzdată transversalde dungi brune mai închise şi piele nudă, roşie-aprins, împrejurul ochiului. Prezintă de obicei, unguler alb şi pinten pe tars. Spre deosebire de cocoş, găina este mult mai modest colorată. Are nuanţagenerală brună-gălbuie sau brună-cenuşie, cu pete de culoare brună-închis, dispuse longitudinal pecorp şi transversal pe coadă. Nu prezintă pinten (planşa 45).În perioada de primăvară, când cocoşul îmbracă haina nupţială, are în plus şi două smocuride pene, ca două corniţe, la urechi.În această perioadă se aude mai frecvent glasul cocoşului, pe care-l emite de altfel în fiecareseară când zboară în arbori pentru dormit şi dimineaţa când coboară la sol. Acest glas seamănă cuun ţipăt strident, repetat, mai prelung sau mai scurt, după caz.Glasul găinii este un piuit specific, prin care ţine legătura cu grupul familial. Când estemulţumit, cocoşul mai scoate un sunet gutural, mult mai discret.Ca simţuri excelează atât prin văz, cât şi prin auz, fiind foarte greu de surprins chiar şi peîntuneric.Urma tetradactilă, excrementele şi mai ales ţipătul de seară şi de dimineaţă îi trădeazăprezenţa în teren.Vârsta cocoşilor se apreciază doar după mărimea şi forma pintenului, care creşte, se ascuteşi se curbează o dată cu trecerea anilor.Se apreciază că, în liber, fazanii nu pot supravieţui mai mult de 4-5 ani.Habitat: Preferă trupurile mici de pădure cu mult desiş, crângurile şi spinăriile de pe dealurisau din pâraie, mai ales dacă acestea sunt greu de pătruns şi înconjurate de terenuri cultivate agricol.În şi mai mare măsură caută stufărişurile întinse şi mlaştinile, mai ales cele care au izvoarepermanente şi nu îngheaţă, precum şi câmpurile agricole rămase pârloagă.În astfel de habitate fazanul se localizează cu precădere, datorită condiţiilor bune şi diversede adăpost şi hrană.Hrana: Este foarte diversificată. De la insecte şi larve, ouă de furnici, păianjeni, şopârlemici, pui de şerpi, melci şi alte vietăţi, inclusiv acvatice, până la diverse fructe şi seminţe suculente,cereale de cultură şi plante verzi, fazanul consumă totul. Prin modul de hrănire şi prin combatereabiologică pe care o realizează, acesta este considerat folositor agriculturii.Duşmani: Fazanul are numeroşi duşmani potenţiali. Păsările prădătoare de zi şi cele denoapte, precum şi toate mamiferele care se comportă ca prădători prezintă pericol pentru ouă, pentrupui, pentru făzăniţa care cloceşte la sol şi chiar pentru fazanii adulţi. La aceşti prădători s-a adăugat,76