CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Vânare: Vânătoarea se face individual prin „apropiat pe cântec” ori la pândă în locurile derotit.Tehnica apropierii doar pe tocilat, când cocoşul nu aude şi nu vede, nu se detaliază. Cucertitudine că apropierea trebuie făcută pe întuneric şi pe tocilat, pentru a putea apropia cocoşul înbătaia armei. Se poate trage cu alice de 4,0 - 4,5 mm, dar mai etică este împuşcarea cocoşului-demuntecu glonţ perforant, tras dintr-o armă de vânătoare de calibru mic (de la 22H până la 5,6 x 52).Perioada legală de vânătoare este 20 aprilie - 10 mai.Trofeul îl constituie pasărea întreagă sau bust naturalizată, ca de altfel şi „pana pictorului”.Vânarea trebuie efectuată cu mare prudenţă, deoarece efectivele de cocoşi de munte par să fiintrat, ca şi efectivele celorlalte specii de tetraonide din România, într-un uşor regres, încănerecunoscut de statisticieni.2.3.21. Ierunca (Tetrastes bonnasia L.)Altă denumire: Găinuşă-de-alun, ieruşcă, ieruncă.Recunoaştere: Este specie sedentară, fidelă locului de trai, întâlnită până de curând chiar şiîn zona deluroasă a ţării. Arealul acestei specii s-a restrâns spre zona de munte, aparent fără vreoexplicaţie, involuând mai accentuat decât în cazul celorlalte tetraonide.Se recunoaşte după penajul ruginiu-marmorat, cu pete cenuşii, şi după moţul caracteristic depe cap. Dimorfismul sexual este slab evidenţiat. Cocoşelul are totuşi moţul mai mare şi o patăneagră sub cioc, înconjurată de o dungă alburie. Tarsul este acoperit cu pene, iar degetele suntprevăzute cu vârzobi, la ambele sexe (planşa 44).Simţuri: Are un excelent simţ al auzului, văzul fiind uşor mai scăzut ca acuitate.Glas: Ierunca scoate un „fluierat" înalt caracteristic, mai pronunţat la cocoşei.Urma: Seamănă cu a cocoşului-de-munte, dar este mai mică decât a găinii acestuia.Remarca referitoare la dimensiuni este valabilă şi pentru excremente.Longevitate: Este considerată de 8-9 ani.Habitat: S-a restrâns în prezent doar la zonele în care apar, în mod natural, speciileforestiere răşinoase. Foarte rar mai este întâlnită ierunca, dar numai insular, sub această limită. Paresă prefere suprafeţele în curs de regenerare, din pădurile întinse şi liniştite, cu mult alun.Hrana: În afară de ouă de furnici, insecte moi, larve, râme şi melci, mai consumă primăvarafrunze fragede şi amenţi de alun, de mesteacăn, de plop şi de salcie, vara şi toamna diferite fructe depădure, iar iarna muguri, frunze verzi, seminţe, fructe de pădure şi chiar cetină. Pentru măcinareahranei vegetale consumă pietricele.Duşmani: Este o specie expusă prădării datorită traiului pe sol şi faptului că în perioadanăpârlirii nu reuşeşte să zboare bine. Cuibul şi puii, ca şi adulţii în anumite situaţii, sunt expuşi celormai diverşi dăunători naturali: vulpe, viezure, jder, dihor, hermelină, acvile, ulii, şoimi, bufniţe,huhurezi, ciori, corbi etc.Reproducere: Este specie monogamă, la care perechile se formează toamna, când are loc unfals rotit. Perechea rămâne împreună peste iarnă, iar primăvara are loc împerecherea. Cocoşelulapără cu agresivitate teritoriul ocupat împotriva eventualilor intruşi. Rotitul de primăvară începe pela sfârşitul lunii martie şi ţine până în mai. Cocoşelul roteşte atât pe pământ, cât şi pe ramuri.Împerecherea are loc pe sol.Femela îşi amenajează cuibul rudimentar în desişuri, unde depune 8-12 ouă, pe care lecloceşte singură, timp 21-25 de zile.Puii sunt nidifugi, părăsesc cuibul la câteva ore după eclozare şi reuşesc să zboare foartedevreme, chiar după 10 zile.Cocoşelul nu ia parte la creşterea puilor, înapoindu-se la cârdul familial doar după năpârlire,când puii sunt deja mărişori.75