CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
cocoşul împuşcat, vârsta se apreciază cu oarecare aproximaţie după forma ciocului, după formaracordării ciocului la cap, după şanţul de pe cioc, după mărimea „bărbii", după claritatea peteloralbe de pe coadă (care se estompează cu vârsta), şi, cel mai sigur, în funcţie de lungimea şi formaterminală a penelor din coadă (planşa 43).Urme: Sunt vizibil lăsate în timpul mersului pe zăpadă moale sau prin târârea vârfuluiaripilor înfoiate, în timpul rotitului. Excrementele sunt şi ele semne indubitabile ale prezenţeiacestei păsări în teren. Altfel doar întâmplător i se poate constata prezenţa.Habitat: Preferă pădurile de răşinoase pure, situate spre limita de jos a golului alpin, dar esteîntâlnit şi la limita superioară a pădurilor de amestec din tot lanţul Carpaţilor.Hrana: Iarna, consumă aproape exclusiv muguri şi cetină de răşinoase, primăvara detimpuriu lujeri şi frunze tinere de afin, iar mai târziu diverse ierburi şi faună nevertebrată odată cuapariţia acesteia. Această faună nevertebrată din pădure, mai ales în zonele cu turbării, completeazăhrana vegetală a cocoşului-de-munte, oferind în zonele neumblate de om toate condiţiile deexistenţă necesare speciei. Această faună nevertebrată joacă un rol esenţial şi în hrana puilor.Toamna şi la început de iarnă, consumă cu plăcere şi fructe de pădure.În stomacul glandular al cocoşilor şi al găinilor-de-munte sunt găsite pietricele înghiţitepentru a ajuta digestia (măcinarea şi mărunţirea hranei), cunoscute sub denumirea de „gastroliţi”.Numărul acestora este mare, literatura de specialitate citind, ca excepţie cazul unui cocoş la care aufost găsite cca. 800 de gastroliţi, toţi de culoare albă.Obiceiuri: Este pasăre de zi, sedentară, fidelă locului de trai.Duşmani: Are numeroşi duşmani naturali din rândul mamiferelor şi al păsărilor răpitoare, dela jder până la râs şi lup, şi de la acvilele mici până la cea de stâncă. Nici buha nu este inofensivăpentru pui. Cel mai mult este afectată specia de tulburarea liniştii, prin exploatări forestiere şi prinpăşunat abuziv, mai ales în locurile de cuibărit. Câinii de la stâne, care nu lasă nici o palmă de locnecercetată în preajma stânelor şi a locurilor de păşunat, aduc şi ei mari prejudicii efectivelor decocoş de munte din cauza concordanţei perioadei de urcat al oilor la munte cu perioada de clocit aouălor şi de eclozare a puilor.Reproducere: Este o pasăre tipic poligamă. Încă de la începutul lunii aprilie, în locurile derotit sunt deja strânşi cocoşii-de-munte. În „bătăile” situate la altitudine mai mică se găsesc laaceastă dată şi găinile, care de regulă se grupează la cca. o săptămână după cocoşi. Declanşarearotitului, menit să stimuleze împerecheatul, începe în asemenea locuri înainte de 5-10 aprilie. Încele situate la altitudini mai ridicate, rotitul începe doar în jur de 15 aprilie. Aici au loc, de altfel, şiultimele jocuri nupţiale, în jur de 10-15 mai. Rotitul se consideră la apogeu în data de 23 aprilie, daracest lucru nu este valabil pentru toate locurile de rotit din ţară.Rotitul are loc în zori pe „cloambă", apoi după ce începe să se lumineze, pe sol. Dureazăpână pe la ora 7,30-8,00, iar în locurile liniştite şi la apogeu, chiar până la ora 10,00. Împerechereaare loc întotdeauna pe sol.Femela depune ulterior 6-10 ouă într-un cuib rudimentar amenajat pe pământ, de obicei întrerădăcinile ridicate ale vreunui arbore, în tufişuri, în buruieni etc. După 27 de zile, la sfârşitul luniimai, are loc ecloziunea. Puii, nidifugi, sunt coloraţi în galben cu pete negre pe cap şi pe gât şi cudungi brune pe spate. Ei pot să zboare foarte repede, după doar 10 zile. Supravieţuirea puilordepinde, în principal, de mersul vremii, de condiţiile de hrănire şi de multitudinea prădătorilornaturali.Puii se hrănesc în primele zile cu ouă de furnici şi cu larve de insecte.În caz de distrugere a ouălor, găina depune o a doua pontă. De reţinut este însă faptul căfoarte multe găini sunt surprinse de duşmani pe cuib, deoarece nu-l părăsesc în caz de pericol, decâtîn ultimul moment.În literatura de specialitate se menţionează şi existenţa unui rotit fals în perioada de toamnă,confirmat în nenumărate ocazii, când cocoşii doar „cântă", fără a avea loc împerechea.74
Vânare: Vânătoarea se face individual prin „apropiat pe cântec” ori la pândă în locurile derotit.Tehnica apropierii doar pe tocilat, când cocoşul nu aude şi nu vede, nu se detaliază. Cucertitudine că apropierea trebuie făcută pe întuneric şi pe tocilat, pentru a putea apropia cocoşul înbătaia armei. Se poate trage cu alice de 4,0 - 4,5 mm, dar mai etică este împuşcarea cocoşului-demuntecu glonţ perforant, tras dintr-o armă de vânătoare de calibru mic (de la 22H până la 5,6 x 52).Perioada legală de vânătoare este 20 aprilie - 10 mai.Trofeul îl constituie pasărea întreagă sau bust naturalizată, ca de altfel şi „pana pictorului”.Vânarea trebuie efectuată cu mare prudenţă, deoarece efectivele de cocoşi de munte par să fiintrat, ca şi efectivele celorlalte specii de tetraonide din România, într-un uşor regres, încănerecunoscut de statisticieni.2.3.21. Ierunca (Tetrastes bonnasia L.)Altă denumire: Găinuşă-de-alun, ieruşcă, ieruncă.Recunoaştere: Este specie sedentară, fidelă locului de trai, întâlnită până de curând chiar şiîn zona deluroasă a ţării. Arealul acestei specii s-a restrâns spre zona de munte, aparent fără vreoexplicaţie, involuând mai accentuat decât în cazul celorlalte tetraonide.Se recunoaşte după penajul ruginiu-marmorat, cu pete cenuşii, şi după moţul caracteristic depe cap. Dimorfismul sexual este slab evidenţiat. Cocoşelul are totuşi moţul mai mare şi o patăneagră sub cioc, înconjurată de o dungă alburie. Tarsul este acoperit cu pene, iar degetele suntprevăzute cu vârzobi, la ambele sexe (planşa 44).Simţuri: Are un excelent simţ al auzului, văzul fiind uşor mai scăzut ca acuitate.Glas: Ierunca scoate un „fluierat" înalt caracteristic, mai pronunţat la cocoşei.Urma: Seamănă cu a cocoşului-de-munte, dar este mai mică decât a găinii acestuia.Remarca referitoare la dimensiuni este valabilă şi pentru excremente.Longevitate: Este considerată de 8-9 ani.Habitat: S-a restrâns în prezent doar la zonele în care apar, în mod natural, speciileforestiere răşinoase. Foarte rar mai este întâlnită ierunca, dar numai insular, sub această limită. Paresă prefere suprafeţele în curs de regenerare, din pădurile întinse şi liniştite, cu mult alun.Hrana: În afară de ouă de furnici, insecte moi, larve, râme şi melci, mai consumă primăvarafrunze fragede şi amenţi de alun, de mesteacăn, de plop şi de salcie, vara şi toamna diferite fructe depădure, iar iarna muguri, frunze verzi, seminţe, fructe de pădure şi chiar cetină. Pentru măcinareahranei vegetale consumă pietricele.Duşmani: Este o specie expusă prădării datorită traiului pe sol şi faptului că în perioadanăpârlirii nu reuşeşte să zboare bine. Cuibul şi puii, ca şi adulţii în anumite situaţii, sunt expuşi celormai diverşi dăunători naturali: vulpe, viezure, jder, dihor, hermelină, acvile, ulii, şoimi, bufniţe,huhurezi, ciori, corbi etc.Reproducere: Este specie monogamă, la care perechile se formează toamna, când are loc unfals rotit. Perechea rămâne împreună peste iarnă, iar primăvara are loc împerecherea. Cocoşelulapără cu agresivitate teritoriul ocupat împotriva eventualilor intruşi. Rotitul de primăvară începe pela sfârşitul lunii martie şi ţine până în mai. Cocoşelul roteşte atât pe pământ, cât şi pe ramuri.Împerecherea are loc pe sol.Femela îşi amenajează cuibul rudimentar în desişuri, unde depune 8-12 ouă, pe care lecloceşte singură, timp 21-25 de zile.Puii sunt nidifugi, părăsesc cuibul la câteva ore după eclozare şi reuşesc să zboare foartedevreme, chiar după 10 zile.Cocoşelul nu ia parte la creşterea puilor, înapoindu-se la cârdul familial doar după năpârlire,când puii sunt deja mărişori.75
- Page 23 and 24: Directiva habitatele nr. 92/403/CEE
- Page 25 and 26: Au picioare robuste, tetradactile,
- Page 27 and 28: CAPITOLUL IICUNOAŞTEREA SPECIILOR
- Page 29 and 30: Gestaţia durează 34 de săptămâ
- Page 31 and 32: peste 500 m altitudine, din cauza c
- Page 33 and 34: durată, căpriorii pot fi prinşi
- Page 35 and 36: puternici trăiesc solitar. Foarte
- Page 37 and 38: Colţii apar la mistreţ în jurul
- Page 39 and 40: Pagube: Atât prin consumul prefere
- Page 41 and 42: Menţinerea efectivelor optime şi
- Page 43 and 44: Denumiri: Marmota se mai numeşte m
- Page 45 and 46: Longevitate: Trăieşte 12-14 ani.
- Page 47 and 48: Pagube: Produce pagube atât în r
- Page 49 and 50: (Martes martes L.).2. Jder-de-piatr
- Page 51 and 52: construcţii părăsite. Nu se dep
- Page 53 and 54: deschise, până spre alburiu. Viţ
- Page 55 and 56: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 57 and 58: Sunete: Un ţipăt pe care-l scoate
- Page 59 and 60: Maturitatea sexuală este atinsă l
- Page 61 and 62: capcană, surprins în spaţii înc
- Page 63 and 64: Hrana: Este un animal prin excelen
- Page 65 and 66: 2.3.1. Gâsca-de-vară (Anser anser
- Page 67 and 68: Diferenţierea se face uşor în ac
- Page 69 and 70: Perioada de vânare: 1 septembrie -
- Page 71 and 72: Obiceiuri: Se adună în cârduri m
- Page 73: Coloraţia generală este maronie-s
- Page 77 and 78: din ce în ce accentuat, câinele h
- Page 79 and 80: ună-cenuşie, brăzdată cu dungi
- Page 81 and 82: Este o specie alohtonă, devenită
- Page 83 and 84: 2.3.35. Cioara grivă (Corvus coron
- Page 85 and 86: Se întâlneşte în zona de câmpi
- Page 87 and 88: Iernează îndeosebi în Dobrogea
- Page 89 and 90: mai închise. Femela are şi ea mo
- Page 91 and 92: Glasul sonor, care îi trădează p
- Page 93 and 94: Altă denumire: Ciocârlie moţată
- Page 95 and 96: Noua lege intitulată Legea fondulu
- Page 97 and 98: În acest mod, încă din 1966, au
- Page 99 and 100: S = mărimea suprafeţelor de pădu
- Page 101 and 102: Chiar dacă formularea pare a fi un
- Page 103 and 104: crearea de remize speciale pentru a
- Page 105 and 106: Se impune a fi reţinută însă o
- Page 107 and 108: Observatoarele sunt instalaţii vâ
- Page 109 and 110: În această privinţă, modul nost
- Page 111 and 112: interes, îndeosebi în terenurile
- Page 113 and 114: locurile de odihnă şi eventual cu
- Page 115 and 116: Cei ce vor demara astfel de acţiun
- Page 117 and 118: masculi în cazul speciilor poligam
- Page 119 and 120: Populaţia rurală, vânătorii, pe
- Page 121 and 122: De aici, o anumită divergenţă de
- Page 123 and 124: Importantă rămâne deci surprinde
cocoşul împuşcat, vârsta se apreciază cu oarecare aproximaţie după forma ciocului, după formaracordării ciocului la cap, după şanţul de pe cioc, după mărimea „bărbii", după claritatea peteloralbe de pe coadă (care se estompează cu vârsta), şi, cel mai sigur, în funcţie de lungimea şi formaterminală a penelor din coadă (planşa 43).Urme: Sunt vizibil lăsate în timpul mersului pe zăpadă moale sau prin târârea vârfuluiaripilor înfoiate, în timpul rotitului. Excrementele sunt şi ele semne indubitabile ale prezenţeiacestei păsări în teren. Altfel doar întâmplător i se poate constata prezenţa.Habitat: Preferă pădurile de răşinoase pure, situate spre limita de jos a golului alpin, dar esteîntâlnit şi la limita superioară a pădurilor de amestec din tot lanţul Carpaţilor.Hrana: Iarna, consumă aproape exclusiv muguri şi cetină de răşinoase, primăvara detimpuriu lujeri şi frunze tinere de afin, iar mai târziu diverse ierburi şi faună nevertebrată odată cuapariţia acesteia. Această faună nevertebrată din pădure, mai ales în zonele cu turbării, completeazăhrana vegetală a cocoşului-de-munte, oferind în zonele neumblate de om toate condiţiile deexistenţă necesare speciei. Această faună nevertebrată joacă un rol esenţial şi în hrana puilor.Toamna şi la început de iarnă, consumă cu plăcere şi fructe de pădure.În stomacul glandular al cocoşilor şi al găinilor-de-munte sunt găsite pietricele înghiţitepentru a ajuta digestia (măcinarea şi mărunţirea hranei), cunoscute sub denumirea de „gastroliţi”.Numărul acestora este mare, literatura de specialitate citind, ca excepţie cazul unui cocoş la care aufost găsite cca. 800 de gastroliţi, toţi de culoare albă.Obiceiuri: Este pasăre de zi, sedentară, fidelă locului de trai.Duşmani: Are numeroşi duşmani naturali din rândul mamiferelor şi al păsărilor răpitoare, dela jder până la râs şi lup, şi de la acvilele mici până la cea de stâncă. Nici buha nu este inofensivăpentru pui. Cel mai mult este afectată specia de tulburarea liniştii, prin exploatări forestiere şi prinpăşunat abuziv, mai ales în locurile de cuibărit. Câinii de la stâne, care nu lasă nici o palmă de locnecercetată în preajma stânelor şi a locurilor de păşunat, aduc şi ei mari prejudicii efectivelor decocoş de munte din cauza concordanţei perioadei de urcat al oilor la munte cu perioada de clocit aouălor şi de eclozare a puilor.Reproducere: Este o pasăre tipic poligamă. Încă de la începutul lunii aprilie, în locurile derotit sunt deja strânşi cocoşii-de-munte. În „bătăile” situate la altitudine mai mică se găsesc laaceastă dată şi găinile, care de regulă se grupează la cca. o săptămână după cocoşi. Declanşarearotitului, menit să stimuleze împerecheatul, începe în asemenea locuri înainte de 5-10 aprilie. Încele situate la altitudini mai ridicate, rotitul începe doar în jur de 15 aprilie. Aici au loc, de altfel, şiultimele jocuri nupţiale, în jur de 10-15 mai. Rotitul se consideră la apogeu în data de 23 aprilie, daracest lucru nu este valabil pentru toate locurile de rotit din ţară.Rotitul are loc în zori pe „cloambă", apoi după ce începe să se lumineze, pe sol. Dureazăpână pe la ora 7,30-8,00, iar în locurile liniştite şi la apogeu, chiar până la ora 10,00. Împerechereaare loc întotdeauna pe sol.Femela depune ulterior 6-10 ouă într-un cuib rudimentar amenajat pe pământ, de obicei întrerădăcinile ridicate ale vreunui arbore, în tufişuri, în buruieni etc. După 27 de zile, la sfârşitul luniimai, are loc ecloziunea. Puii, nidifugi, sunt coloraţi în galben cu pete negre pe cap şi pe gât şi cudungi brune pe spate. Ei pot să zboare foarte repede, după doar 10 zile. Supravieţuirea puilordepinde, în principal, de mersul vremii, de condiţiile de hrănire şi de multitudinea prădătorilornaturali.Puii se hrănesc în primele zile cu ouă de furnici şi cu larve de insecte.În caz de distrugere a ouălor, găina depune o a doua pontă. De reţinut este însă faptul căfoarte multe găini sunt surprinse de duşmani pe cuib, deoarece nu-l părăsesc în caz de pericol, decâtîn ultimul moment.În literatura de specialitate se menţionează şi existenţa unui rotit fals în perioada de toamnă,confirmat în nenumărate ocazii, când cocoşii doar „cântă", fără a avea loc împerechea.74