CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Coloraţia generală este maronie-sură, cu dungi galben-brune. Prezintă o dungă îngustăgălbuie pe creştetul capului, mărginită de două dungi mai late maroniu-închis (planşa 42). Specificeste faptul că are doar 14 rectrice în coadă, cele exterioare fiind de culoare neagră, cu vârful alb.Preferă terenurile mlăştinoase şi mocirloase, fiind frecvent întâlnită primăvara şi toamna. Sehrăneşte cu larve din sol, pe care le caută cu ajutorul ciocului lung şi drept, foarte asemănător celuide sitar.Puţinele exemplare care cuibăresc în România depun o pontă de 4 ouă, în luna aprilie. Estefoarte probabil să depună şi o a doua pontă de înlocuire.De remarcat este zborul nupţial al masculului, care în picaj emite sunete asemănătoarebehăitului de capră, prin vibraţia rectricelor răsfirate la trecerea curentului de aer printre ele.Vânare: Se face în perioada 1 septembrie – 28(29) februarie, cu alice de 2 mm. Metodaclasică este la sărite, preferabil cu câine pontator.2.3.19. Becaţina mică (Lymnocryptes minimus L.)Altă denumire: Surdă.Această becaţină este foarte asemănătoare cu becaţina comună, dar este mult mai mică.Are creştetul capului brun-închis la culoare, mărginit de două dungi galbene, iar în coadă aredoar 12 rectrice (planşa 42). Pe spate se continuă desenul capului, cu o bandă brună-închis,mărginită de două linii galbene. Nu zboară în zigzag, ci fluturat. În zbor se observă coada ascuţită,ceea ce o deosebeşte de becaţina comună, care are coada rotunjită. Este tăcută şi suportă apropiereaomului, de unde şi denumirea de „surdă”.Se vânează în perioada 1 septembrie – 28(29) februarie cu alice de 2 mm.2.3.20. Cocoşul-de-munte (Tetrao urogallus L.)Alte denumiri: Cocoş, gotcan, tătar, găină, gotcă, pui de cocoş de munte.Descriere: Dimorfismul sexual este evident. Cocoşul are culoarea generală închisă şi pare negruprivit de la distanţă. Văzut mai îndeaproape, se pot distinge capul şi barba neagră, gâtul, spatele şi aripilebrune, guşa şi pieptul negre cu luciri metalice, umerii aripilor albi, iar abdomenul şi coada negre-mat,stropite cu puncte albe. De jur împrejurul ochilor are pielea de culoare roşu aprins. Ciocul, care devinedin ce în ce mai puternic o dată cu vârsta, este, în acelaşi timp, tot mai încovoiat şi mai asemănător cucel al păsărilor de pradă. Tarsul este îmbrăcat cu pene până la degete. Iarna, cocoşul-de-munte prezintă„vârzobi". Aceste formaţiuni sunt constituite din prelungiri laterale, cornoase specifice pentru deplasarepe zăpadă afânată Coada desfăcută are formă de evantai şi este compusă din 16-18 pene mari, dublatepe dedesubt de altele mai mici (planşa 43).Femela este de culoare ruginie, împestriţată cu pete negre. Abdomenul acesteia prezintă ocoloraţie mai deschisă. Faţă de cocoş, care are între 3,5 şi 5 kg greutate, aceasta are dimensiuni maimici, cântărind în jur de 1,8 - 2,5 kg. Se aseamănă mult cu găina cocoşului de mesteacăn, dar estepuţin mai mare decât aceasta şi prezintă o pată de un ruginiu intens pe piept. În plus, coadadesfăcută este convexă, nu aproape dreaptă cum este coada găinii cocoşului de mesteacăn.Sunetele scoase de cocoşul-de-munte, deşi discrete, pot fi auzite primăvara, în perioadaîmperecherii, şi toamna, când „roteşte fals”. Aşa-zisul cântec este structurat pe 3 strofe: tocat, tocilatşi ciripit. Femela gotcăie sau cotcodăceşte, fiind mai gălăgioasă spre finalul perioadei de rotit.Simţuri: Cele mai dezvoltate sunt văzul şi auzul.Nu este o pasăre sociabilă, cârdul familial compus din cloşcă şi pui destrămându-se toamnatârziu.Longevitate: Se apreciază a fi de 18 ani, ceea ce pare totuşi o exagerare.Categoria de vârstă a cocoşului-de-munte viu se apreciază după modul de deschidere aevantaiului cozii, după lungimea cozii proporţional cu corpul şi după modul în care „cântă". La73