CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

2.3.12. Raţa moţată (Aythya fuligula L.)Este raţă scufundătoare şi oaspete de iarnă, care soseşte în octombrie-noiembrie şi pleacă înmartie. Frecvent poate fi întâlnită în zona litoralului şi în Deltă. Foarte rar şi foarte puţine exemplarecuibăresc în România. Caracteristic este moţul, prezent atât la răţoi, de dimensiuni mai mari, cât şila femelă, mult mai redus. Dimorfismul sexual este evident, răţoiul având capul negru cu reflexealbăstrui, spatele şi subcaudalele maronii, iar abdomenul alb. Femela, mai discret colorată, esteaproape identică cu raţa roşie, prezentând însă un moţ evident şi o dungă subţire albă în formă desemilună la rădăcina ciocului. Ciocul îl are cenuşiu-albăstrui deschis, iar picioarele plumburii.Oglinda este albă la ambele sexe (planşa 38).2.3.13. Raţa-cu-cap-negru (Aythya marila L.)Este raţă scufundătoare şi oaspete de iarnă, întâlnită în zona litoralului şi în Deltă. Foarte rarse întâlneşte şi în alte zone. Dimorfismul sexual este evident. Răţoiul are capul negru-verzui culuciri metalice, pieptul negru, spatele gri şi abdomenul alb imaculat. La cap se observă un uşorcucui, de dimensiuni reduse, uşor sesizabil. Femela este maro-cenuşie, cu abdomenul alb şi cu obandă albă lată la baza ciocului. În timpul zborului devine vizibilă o bandă albă la aripi. Ambelesexe prezintă cioc brun-cenuşiu şi picioare brune-închis (planşa 39).2.3.14. Raţa sunătoare (Bucephala clangula L.)Numele îi vine de la glasul răsunător, care se aude de la distanţă. Este o raţă scufundătoare,de talie mare (0,5-0,8 kg femela, 0,8-1,0 kg masculul), care iernează în zona litoralului, în Delta şiîn Lunca Dunării. Soseşte în perioada octombrie-noiembrie şi pleacă în martie. Dimorfismul sexualeste evident.Răţoiul are capul verde, cu o pată albă rotundă specifică între cioc şi ochi. Gâtul, pieptul,abdomenul şi subcaudalele sunt albe, spatele şi coada negre, iar aripile albe au vârful şi baza negre.Femela este brună, cu capul roşu, cu aripile albe şi cu vârfurile acestora negre. Prezintă un inel alb,caracteristic, la gât. Ciocul este cenuşiu, femela prezentând în plus un inel galben spre vârfulacestuia. Picioarele sunt galbene la ambele sexe (planşa 39).2.3.15. Lişiţa (Fulica atra L.)Recunoaştere: Este pasăre migratoare, care soseşte în februarie-martie şi pleacă înoctombrie-noiembrie. Multe exemplare se comportă însă ca specii sedentare sau eratice.Caracteristic pentru lişiţă este corpul complet negru mat, cu o pată albă pe frunte, înprelungirea unui cioc ascuţit şi mediu ca lungime, care este tot alb (planşa 41). Picioarele sunt griverzui,având degetele prevăzute cu lobi înotători mai închişi la culoare decât acestea.Greutatea variază între 0,6-1,0 kg, masculii fiind uşor mai mari. Glasul este un ţipăt ascuţit,monosilabic, care se aude de departe şi relativ frecvent din stufurile în care se retrage prudent dinfaţa potenţialilor duşmani.Simţul cel mai dezvoltat este văzul.Habitat: În România este considerată una dintre cele mai comune păsări acvatice, întâlnitădin Delta şi Lunca Dunării până în zona dealurilor, în aproape toate bălţile cu stuf.Hrana: Se compune din plante acvatice, de suprafaţă sau din apă, insecte acvatice şi larvelelor, melci, peştişori bolnavi, icre etc.Duşmani: Mamiferele prădătoare din mediul acvatic şi păsările răpitoare de zi. Dintreacestea, ulii de trestie şi ciorile grive sunt cele mai păgubitoare pentru ouă şi pentru pui.70