CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

unei singure Uniuni Generale a Vânătorilor, ca organism central de intervenţie eficientă pe lângăautorităţi, în scopul susţinerii intereselor generale ale tuturor vânătorilor din România. Dar nunumai atât. Se dorea ca Uniunea să devină purtătoarea idealurilor vânătoreşti din ţară întruînnobilarea pasiunii vânătorilor, prin ridicarea nivelului de cultură cinegetică al acestora şi prinexercitarea în deplină sportivitate a vânătorii, numai acolo unde, cum şi când era legal şi etic să fiepracticată.De la idee până la materializarea acesteia nu a trecut decât un an.În 5-7 iunie 1919 a luat fiinţă la Bucureşti, prin voinţa liber exprimată a delegaţilor tuturororganizaţilor vânătoreşti reprezentative din ţară, Uniunea Generală a Vânătorilor (U.G.V.). Maiapoi, la 26 mai 1922, unitatea se desăvârşea prin întemeierea Uniunii Generale a Vânătorilor dinRomânia (U.G.V.R.), ca urmare a fuzionării U.G.V. cu Societatea pentru Ocrotirea Vânatului dinBucovina şi cu Reuniunea Română pentru Ocrotirea Vânatului din Transilvania.Evenimentul, care se înfăţişa ca o binemeritată răsplată a statorniciei şi a încrederii celor ceau trudit cu pasiune în acest sens, avea să fie umbrit, la scurt timp, de iniţiativa unor uzurpatori, careîn acelaşi an 1922 au încercat să creeze, tot la Bucureşti, o pseudo-uniune paralelă, cu aceeaşidenumire U.G.V.R. şi cu acelaşi organ de presă „Revista Vânătorilor”. Pentru clarificarea situaţiei,caracterizată la acea vreme ca fiind „de echivoc nesănătos”, a fost necesară intervenţia promptă aStatului, prin lege. Aşa a fost recunoscută, în 5-8 martie 1923, personalitatea juridică a adevărateiU.G.V.R., mai înainte ca reglementările speciale ale Legii asociaţiilor şi fundaţiilor nr. 21/1924 săfie promulgate.În anul 1948, cunoscut ca an al unor profunde transformări politice impuse din exterior,U.G.V.R. a fost desfiinţată, iar în locul acesteia a fost înfiinţată, prin Decretul nr. 211/1948,Asociaţia Generală a Vânătorilor din România (A.G.V.R.), persoană juridică, de utilitate publică.A.G.V.R. a moştenit astfel, prin lege, membrii, patrimoniul, precum şi celelalte drepturi şi obligaţiiale fostei U.G.V.R., fiind succesoarea de plin drept a acesteia.Cinci ani mai târziu, în anul 1953, A.G.V.R. a fost transformată, tot prin lege, în AsociaţiaGenerală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S. din România), prin preluareatuturor asociaţiilor şi societăţilor de pescari sportivi. În concordanţă cu împărţirea teritorială dinacea perioadă, în cadrul A.G.V.P.S. din România funcţionau filiale regionale cu personalitatejuridică, la rândul lor împărţite în filiale raionale.A urmat anul 1968 care, prin noua împărţire administrativ-teritorială a ţării în judeţe, adeterminat o nouă reorganizare a A.G.V.P.S. din România, de această dată în asociaţii judeţene (39)şi din municipiul Bucureşti (6) ale vânătorilor şi pescarilor sportivi.Toate reglementările legale care au urmat cu privire la vânătoare, la pescuitul sportiv şi laportul armelor au nominalizat consecvent A.G.V.P.S. din România, aceasta fiind definită prin Legeanr. 26/1976 ca „organizaţie obştească, cu personalitate juridică şi cu statut propriu”.După decembrie 1989, mai multe filiale şi chiar grupe ale asociaţiilor judeţene de vânătoares-au desprins şi s-au constituit, pe principiul dreptului la liberă asociere, ca persoane juridicedistincte. Urmare a acestui fapt, A.G.V.P.S. din România cuprinde în prezent asociaţii alevânătorilor şi pescarilor sportivi, ale vânătorilor sau numai ale pescarilor sportivi, cu sediile înBucureşti, în reşedinţele de judeţe şi în multe alte municipii şi localităţi din ţară. Majoritatea acestorasociaţii legal constituite, care cuprind peste 95% din membrii vânători şi pescari sportivi din ţară,şi-a reafirmat concret afilierea la A.G.V.P.S. din România.Tradiţionala A.G.V.P.S. din România a fost aşadar recunoscută şi instituţionalizată, în timp,prin lege. Mai recent, prin prevederile Legii fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului i s-auconcretizat şi anumite atribuţii, în ceea ce priveşte reprezentarea organizaţiilor vânătoreşti la nivelnaţional şi internaţional.De asemenea, A.G.V.P.S. din România a primit dreptul de a-şi adapta propriul Statut laprevederile legii menţionate, fără vreo cenzurare din partea statului, ceea ce a însemnat, fără7