exercitată de prădătorii naturali şi prin braconaj, fiind ajutată să supravieţuiască în perioada criticăprin hrănire complementară. În plus, a fost vânată doar limitat, pentru carne şi/sau pentru trofee.Cealaltă categorie, a speciilor prădătoare, a fost combătută prin toate metodele şi prin toatemijloacele imaginabile. Efectul a fost însă total contrar celui scontat. În timp ce speciile consideratedăunătoare au fost aspru selecţionate, supravieţuind prin indivizi perfect adaptaţi condiţiilor demediu antropizat, celelalte, cele considerate utile, au înregistrat o uşoară sau mai accentuatădegenerare, diferenţiată mult de la o zonă la alta a planetei.Era şi firesc să se întâmple aşa. Omul-vânător, care a încercat să suplinească selecţianaturală cu arma, nu a reuşit acest lucru decât într-o foarte mică măsură. Mai mult decât atât, îngoana după trofee vânătoreşti cât mai remarcabile a practicat o selecţie negativă, cu rezultatenefaste pentru calitatea vânatului considerat „util”.Aşa s-a ajuns la situaţia actuală, calitativ mai slabă pentru multe dintre speciile purtătoare detrofee, şi la diminuarea efectivelor altora, enumerate deja ca specii aflate în real pericol de dispariţieîn Europa.Un ultim aspect privind evoluţia vânatului, care se impune a fi prezentat, este cel alsuccesiunii unor specii în mediul sălbatic. Locul lăsat liber de unele specii autohtone a fost şi esteocupat, natural sau artificial, într-un timp relativ scurt, de alte specii autohtone sau alohtone, în realăexpansiune. Astfel, locul lupului este luat, în zilele noastre, de şacal şi de câinele sălbăticit, iar loculbrebului a fost luat parţial de bizam.Colonizările, intenţionate sau accidentale, au avut şi ele partea lor de contribuţie la iniţiereaaltor succesiuni, toate având ca rezultat şubrezirea echilibrului în natură. Putem exemplifica, înacest sens, expansiunea locală, probabil doar temporară, a nurcii americane scăpate din crescătoriiîn dauna celei europene, populările cu fazani care au afectat, deşi puţin vizibil, potârnichea,populările cu lopătari care pot afecta căpriorul şi cerbul carpatin şi populările cu lapin care esteposibil să afecteze indirect, prin intermediul bolilor, iepurele-de-câmp.În concluzie, pe fondul antropizării condiţiilor generale de mediu şi al sărăciriibiodiversităţii, au scăzut şi efectivele unor specii sălbatice de interes vânătoresc. Printr-o vânătoareexagerat practicată, fenomenul s-a accentuat în multe zone ale lumii şi a condus, în plus, la odegradare calitativă a unor populaţii de vânat, inclusiv în privinţa trofeelor. Situaţia a devenitevidentă în cazul multor specii purtătoare de trofee. Toate acestea şi implicaţiile care le-au generatnu au făcut altceva decât să fragilizeze echilibrul agro-silvo-cinegetic.Dat fiind contextul expus, vânătorul modern este chemat, spre deosebire de cel dealtădată, să menţină cu arma echilibrul agro-silvo-cinegetic, precum şi vigoarea şi sănătateavânatului. Cu alte cuvinte, vânătorul este chemat să facă, din pasiune şi pe cheltuială proprie, unlucru care altfel ar trebui realizat prin muncă salarizată, de către profesionişti special pregătiţi înacest sens. Aşa a devenit vânătoarea din zilele noastre un hobby util echilibrului în natură, darşi societăţii din care face parte vânătorul.1.2. Istoria organizării vânătoreşti în RomâniaÎnceputurile organizării activităţii vânătoreşti în România, deşi foarte vechi, s-aumaterializat de abia în anul 1870, prin constituirea primei societăţi autentice de vânătoare laBucureşti. Au urmat alte şi alte asemenea constituiri de asociaţii şi de societăţi de vânătoare locale,printre care Uniunea Vânătorilor din Braşov, la 27.12.1883.Anterior anului 1918, erau deja constituite şi societăţi naţionale de vânătoare, la Bucureştipentru Principatele Române, la Sibiu pentru Transilvania şi la Cernăuţi pentru Bucovina.În acel an de profundă semnificaţie istorică pentru întreaga naţiune română, reprezentanţiicelor aproximativ 30.000 de vânători din fostele Provincii Româneşti au lansat ideea constituirii6
unei singure Uniuni Generale a Vânătorilor, ca organism central de intervenţie eficientă pe lângăautorităţi, în scopul susţinerii intereselor generale ale tuturor vânătorilor din România. Dar nunumai atât. Se dorea ca Uniunea să devină purtătoarea idealurilor vânătoreşti din ţară întruînnobilarea pasiunii vânătorilor, prin ridicarea nivelului de cultură cinegetică al acestora şi prinexercitarea în deplină sportivitate a vânătorii, numai acolo unde, cum şi când era legal şi etic să fiepracticată.De la idee până la materializarea acesteia nu a trecut decât un an.În 5-7 iunie 1919 a luat fiinţă la Bucureşti, prin voinţa liber exprimată a delegaţilor tuturororganizaţilor vânătoreşti reprezentative din ţară, Uniunea Generală a Vânătorilor (U.G.V.). Maiapoi, la 26 mai 1922, unitatea se desăvârşea prin întemeierea Uniunii Generale a Vânătorilor dinRomânia (U.G.V.R.), ca urmare a fuzionării U.G.V. cu Societatea pentru Ocrotirea Vânatului dinBucovina şi cu Reuniunea Română pentru Ocrotirea Vânatului din Transilvania.Evenimentul, care se înfăţişa ca o binemeritată răsplată a statorniciei şi a încrederii celor ceau trudit cu pasiune în acest sens, avea să fie umbrit, la scurt timp, de iniţiativa unor uzurpatori, careîn acelaşi an 1922 au încercat să creeze, tot la Bucureşti, o pseudo-uniune paralelă, cu aceeaşidenumire U.G.V.R. şi cu acelaşi organ de presă „Revista Vânătorilor”. Pentru clarificarea situaţiei,caracterizată la acea vreme ca fiind „de echivoc nesănătos”, a fost necesară intervenţia promptă aStatului, prin lege. Aşa a fost recunoscută, în 5-8 martie 1923, personalitatea juridică a adevărateiU.G.V.R., mai înainte ca reglementările speciale ale Legii asociaţiilor şi fundaţiilor nr. 21/1924 săfie promulgate.În anul 1948, cunoscut ca an al unor profunde transformări politice impuse din exterior,U.G.V.R. a fost desfiinţată, iar în locul acesteia a fost înfiinţată, prin Decretul nr. 211/1948,Asociaţia Generală a Vânătorilor din România (A.G.V.R.), persoană juridică, de utilitate publică.A.G.V.R. a moştenit astfel, prin lege, membrii, patrimoniul, precum şi celelalte drepturi şi obligaţiiale fostei U.G.V.R., fiind succesoarea de plin drept a acesteia.Cinci ani mai târziu, în anul 1953, A.G.V.R. a fost transformată, tot prin lege, în AsociaţiaGenerală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România (A.G.V.P.S. din România), prin preluareatuturor asociaţiilor şi societăţilor de pescari sportivi. În concordanţă cu împărţirea teritorială dinacea perioadă, în cadrul A.G.V.P.S. din România funcţionau filiale regionale cu personalitatejuridică, la rândul lor împărţite în filiale raionale.A urmat anul 1968 care, prin noua împărţire administrativ-teritorială a ţării în judeţe, adeterminat o nouă reorganizare a A.G.V.P.S. din România, de această dată în asociaţii judeţene (39)şi din municipiul Bucureşti (6) ale vânătorilor şi pescarilor sportivi.Toate reglementările legale care au urmat cu privire la vânătoare, la pescuitul sportiv şi laportul armelor au nominalizat consecvent A.G.V.P.S. din România, aceasta fiind definită prin Legeanr. 26/1976 ca „organizaţie obştească, cu personalitate juridică şi cu statut propriu”.După decembrie 1989, mai multe filiale şi chiar grupe ale asociaţiilor judeţene de vânătoares-au desprins şi s-au constituit, pe principiul dreptului la liberă asociere, ca persoane juridicedistincte. Urmare a acestui fapt, A.G.V.P.S. din România cuprinde în prezent asociaţii alevânătorilor şi pescarilor sportivi, ale vânătorilor sau numai ale pescarilor sportivi, cu sediile înBucureşti, în reşedinţele de judeţe şi în multe alte municipii şi localităţi din ţară. Majoritatea acestorasociaţii legal constituite, care cuprind peste 95% din membrii vânători şi pescari sportivi din ţară,şi-a reafirmat concret afilierea la A.G.V.P.S. din România.Tradiţionala A.G.V.P.S. din România a fost aşadar recunoscută şi instituţionalizată, în timp,prin lege. Mai recent, prin prevederile Legii fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului i s-auconcretizat şi anumite atribuţii, în ceea ce priveşte reprezentarea organizaţiilor vânătoreşti la nivelnaţional şi internaţional.De asemenea, A.G.V.P.S. din România a primit dreptul de a-şi adapta propriul Statut laprevederile legii menţionate, fără vreo cenzurare din partea statului, ceea ce a însemnat, fără7
- Page 1 and 2: CUVÂNT ÎNAINTEExamenul de vânăt
- Page 3 and 4: DR. ING. NECULAI ŞELARUMANUAL PENT
- Page 5: peisajului natural, au avut efecte
- Page 9 and 10: Astfel a fost sistematizată, conci
- Page 11 and 12: indivizilor aparţinând diverselor
- Page 13 and 14: Distanţa până la care se deplase
- Page 15 and 16: Răspunsurile comportamentale astfe
- Page 17 and 18: (capră neagră, cerb), pentru îno
- Page 19 and 20: distanţe incredibil de mari, sunt
- Page 21 and 22: împuşcare. Fapta de a împuşca e
- Page 23 and 24: Directiva habitatele nr. 92/403/CEE
- Page 25 and 26: Au picioare robuste, tetradactile,
- Page 27 and 28: CAPITOLUL IICUNOAŞTEREA SPECIILOR
- Page 29 and 30: Gestaţia durează 34 de săptămâ
- Page 31 and 32: peste 500 m altitudine, din cauza c
- Page 33 and 34: durată, căpriorii pot fi prinşi
- Page 35 and 36: puternici trăiesc solitar. Foarte
- Page 37 and 38: Colţii apar la mistreţ în jurul
- Page 39 and 40: Pagube: Atât prin consumul prefere
- Page 41 and 42: Menţinerea efectivelor optime şi
- Page 43 and 44: Denumiri: Marmota se mai numeşte m
- Page 45 and 46: Longevitate: Trăieşte 12-14 ani.
- Page 47 and 48: Pagube: Produce pagube atât în r
- Page 49 and 50: (Martes martes L.).2. Jder-de-piatr
- Page 51 and 52: construcţii părăsite. Nu se dep
- Page 53 and 54: deschise, până spre alburiu. Viţ
- Page 55 and 56: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 57 and 58:
Sunete: Un ţipăt pe care-l scoate
- Page 59 and 60:
Maturitatea sexuală este atinsă l
- Page 61 and 62:
capcană, surprins în spaţii înc
- Page 63 and 64:
Hrana: Este un animal prin excelen
- Page 65 and 66:
2.3.1. Gâsca-de-vară (Anser anser
- Page 67 and 68:
Diferenţierea se face uşor în ac
- Page 69 and 70:
Perioada de vânare: 1 septembrie -
- Page 71 and 72:
Obiceiuri: Se adună în cârduri m
- Page 73 and 74:
Coloraţia generală este maronie-s
- Page 75 and 76:
Vânare: Vânătoarea se face indiv
- Page 77 and 78:
din ce în ce accentuat, câinele h
- Page 79 and 80:
ună-cenuşie, brăzdată cu dungi
- Page 81 and 82:
Este o specie alohtonă, devenită
- Page 83 and 84:
2.3.35. Cioara grivă (Corvus coron
- Page 85 and 86:
Se întâlneşte în zona de câmpi
- Page 87 and 88:
Iernează îndeosebi în Dobrogea
- Page 89 and 90:
mai închise. Femela are şi ea mo
- Page 91 and 92:
Glasul sonor, care îi trădează p
- Page 93 and 94:
Altă denumire: Ciocârlie moţată
- Page 95 and 96:
Noua lege intitulată Legea fondulu
- Page 97 and 98:
În acest mod, încă din 1966, au
- Page 99 and 100:
S = mărimea suprafeţelor de pădu
- Page 101 and 102:
Chiar dacă formularea pare a fi un
- Page 103 and 104:
crearea de remize speciale pentru a
- Page 105 and 106:
Se impune a fi reţinută însă o
- Page 107 and 108:
Observatoarele sunt instalaţii vâ
- Page 109 and 110:
În această privinţă, modul nost
- Page 111 and 112:
interes, îndeosebi în terenurile
- Page 113 and 114:
locurile de odihnă şi eventual cu
- Page 115 and 116:
Cei ce vor demara astfel de acţiun
- Page 117 and 118:
masculi în cazul speciilor poligam
- Page 119 and 120:
Populaţia rurală, vânătorii, pe
- Page 121 and 122:
De aici, o anumită divergenţă de
- Page 123 and 124:
Importantă rămâne deci surprinde
- Page 125 and 126:
Se cunoaşte că toate preparatele
- Page 127 and 128:
prin apropiere sau la pândă, prin
- Page 129 and 130:
obligă vânatul să sară afară,
- Page 131 and 132:
Părţile componente ale unei astfe
- Page 133 and 134:
Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 135 and 136:
puternic şi o împrăştiere mai m
- Page 137 and 138:
mai dur spre bază, îmbinându-se
- Page 139 and 140:
Acest fenomen trebuie avut în vede
- Page 141 and 142:
oblic pe direcţia de tragere (pe o
- Page 143 and 144:
arma nu este nici justă, nici prec
- Page 145 and 146:
jagdterierul cu păr scurt; foxteri
- Page 147 and 148:
fondurilor de vânătoare, în cond
- Page 149 and 150:
acest bagaj ereditar intervine dres
- Page 151 and 152:
Manşonul, care pare acum demodat,
- Page 153 and 154:
Examenul se susţine, totodată, ş
- Page 155 and 156:
ascundă. Din planşa 71 reies şi
- Page 157 and 158:
ocolirea desişurilor fără vizibi
- Page 159 and 160:
Ulterior detaşării, urmează prep
- Page 161 and 162:
CAPITOLUL VREGULI EXPLICITATE DE CO
- Page 163 and 164:
Aceste restricţii şi interdicţii
- Page 165 and 166:
De aceea, nimeni nu poate nega rolu
- Page 167 and 168:
În timpul actului vânătorii, arm
- Page 169 and 170:
Dincolo de legi şi de statute, în
- Page 171 and 172:
continuu - din simţ cavaleresc, di
- Page 173 and 174:
niciodată cu mână goală. Odată
- Page 175 and 176:
Cu tabloul de vânătoare şi împ
- Page 177 and 178:
CAPITOLUL VIREGLEMENTĂRI INTERNAŢ
- Page 179 and 180:
Atributele Biroului Permanent al Co
- Page 181 and 182:
pentru evitarea unor prejudicii adu
- Page 183 and 184:
- categoria C - celelalte specii di
- Page 185 and 186:
din reţeaua Natura - 2000. Aceste
- Page 187 and 188:
În Evul Mediu, locurile fără st
- Page 189 and 190:
Şi această lege a fost completat
- Page 191 and 192:
- exerciţiul dreptului de a vâna
- Page 193 and 194:
6.2.3. Principiile Legii fondului c
- Page 195 and 196:
- Secţiunea 2 - regimul substanţe
- Page 197 and 198:
organizarea şi exercitarea control
- Page 199 and 200:
Art. 2. - (1) A.G.V.P.S. este const
- Page 201 and 202:
i) aprobă Regulamentul privind dob
- Page 203 and 204:
(4) Concluziile verificărilor efec
- Page 205 and 206:
g) au angajat sau, după caz, angaj
- Page 207 and 208:
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Bajolic,
- Page 209 and 210:
De acelaşi autor:1. Monografia Mis