CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Perioada de vânare: 1 septembrie – 28(29) februarie.2.3.8. Raţa-cu-cap-castaniu (Aythya ferina L.)Este o raţă scufundătoare de pasaj, dar este prezentă adesea ca oaspete de vară. Soseşte înfebruarie-martie şi pleacă în noiembrie. Mai frecvent este întâlnită în Delta şi în Lunca Dunării, darşi în iazurile şi heleşteele interioare.Dimorfismul sexual este evident. Masculul are capul roşu-cărămiziu, pieptul şi subcaudaleleaproape negre, abdomenul alb şi spatele cenuşiu. Femela este maro-cenuşie, cu creştetul capului şiobrajii mai închişi la culoare, prezentând o linie mai albicioasă care traversează ochii, de la fruntepână spre ceafă. Abdomenul este alb. Oglinda este cenuşiu-deschisă.Ciocul este cenuşiu-albăstrui la ambele sexe, cu nuanţe mai deschise la femele, iar picioarelecenuşii (planşa 38).2.3.9. Raţa suliţar (Anas acuta L.)Alte denumiri: Raţă cu coadă ascuţită, raţă cu frigare.Recunoaştere: Este o raţă de suprafaţă şi de pasaj, care foarte rar cuibăreşte în Dobrogea.Trece prin România în luna martie spre nord şi în lunile octombrie – noiembrie spre sud. Uneleexemplare iernează la noi. Este destul de mare (0,8 kg). Dimorfismul sexual este evident. Ambelesexe prezintă câte două pene mijlocii alungite în coadă, de unde le vine şi denumirea. Răţoiul arecapul castaniu. Partea anterioară a gâtului, guşa, pieptul şi abdomenul sunt albe ca zăpada. Spateleeste cenuşiu, iar subcaudalele şi ceafa negre. Femela este brună-pestriţă, cu abdomenul alb. Ciocul îlau cenuşiu-albăstrui, cu inel negricios la bază, iar picioarele cenuşii. Oglinda răţoiului este verde, cu odungă cărămizie în partea anterioară şi cu una albă în partea posterioară. Cea a femelei este verde, cuo dungă cenuşiu-albăstruie în partea anterioară şi cu una alburie în partea posterioară (planşa 38).2.3.10. Raţa fluierătoare (Anas penelope L.)Este o raţa de suprafaţă şi pasaj, prezentă în România din perioada martie - început de apriliecând soseşte, până în octombrie – noiembrie când pleacă. Se întâlneşte în Deltă, în apele interioaredin sud, dar şi pe ţărmul mării. Dimorfismul sexual este evident. Răţoiul are capul brun, cu o patăgalbenă pe frunte şi pe creştet, guşa cărămizie, abdomenul alb, flancurile pestriţe, ca de altfel şiaripile, iar subcaudalele şi supracaudalele negre. Femela este brun-roşcată, cu abdomenul alb.Oglinda este verde, tivită cu dungă neagră în partea anterioară, apoi continuată cu umărul alb alaripii. Ciocul este cenuşiu-albăstrui, cu onglet negru la ambele sexe. Picioarele sunt cenuşii-verzui(planşa 37). Răţoiul scoate un fluierat specific în zbor, de unde şi denumirea speciei.2.3.11. Raţa pestriţă (Anas strepera L.)Este o raţă de suprafaţă şi un oaspete de vară, de mărime mijlocie (0,5-0,6 kg). Pleacă înnoiembrie şi revine în februarie. Dimorfismul sexual este evident, dar mai puţin accentuat decât lacelelalte raţe. Masculul este brun-pestriţ, cu capul maroniu, guşa pestriţă, abdomenul alb-galben şisubcaudale negre. Oglinda este maro-castanie, mărginită spre vârful aripii şi spre corp de câte obandă mai închisă, apoi continuată posterior cu o bandă lată albă. Femela este asemănătoare raţeimari, dar mai mică, mai pestriţă şi cu oglinda compusă asemănător răţoiului (planşa 38). Ambelesexe au ciocul negricios şi picioarele galbene cu palmatură negricioasă.69