CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

complet obiceiul de a reveni în acel loc. De asemenea, nu se recomandă pânda de seară pentrumotivul că se rănesc şi se pierd foarte multe raţe, chiar dintre cele împuşcate mortal.Cu succes se poate practica şi goana în anumite zone cu stuf, precum şi apropiatul cu barca,îndeosebi pe apele curgătoare.Sezonul legal de vânătoare la raţă mare este 1 septembrie – 28(29) februarie. Se trage cualice de 3 - 3,5 mm.Trofee neconvenţionale sunt considerate pasărea naturalizată şi penele întoarse din coadarăţoiului.2.3.5. Raţa mică (Anas crecca L.)Alte denumiri: Sarselă-de-iarnă, raţă pitică.Recunoaştere: Este raţă de suprafaţă şi oaspete de iarnă, care soseşte în perioada septembrie -octombrie şi pleacă în martie spre nord. O găsim răspândită în Delta şi Lunca Dunării, dar şi în apeleinterioare care nu îngheaţă. Este cea mai mică raţă prezentă pe teritoriul românesc (200 - 330 g).Răţoiul este viu colorat, deosebindu-se evident de raţă. Are capul roşu-cărămiziu, cu osprânceană de culoare verde metalizat, care cuprinde ochiul şi ajunge până pe gât. Aspectul generaleste pestriţ-deschis, având pieptul şi abdomenul galbene-albicios şi subcaudalele gălbui. Oglinda, laambele sexe, este jumătate verde şi jumătate neagră-metalizat, mărginită anterior de o dungă albă.Ciocul este negru şi picioarele brune-cenuşii. Coloraţia femelei este asemănătoare cu cea a raţeimari, părând o copie în miniatură a acesteia. Poate fi însă confundată cu raţa cârâitoare (planşa 37).Perioada de vânare este cuprinsă între 1 septembrie – 28(29) februarie.2.3.6 Raţa cârâitoare (Anas querquedula L.)Altă denumire: Sarselă-de-vară.Recunoaştere: Este o raţă de suprafaţă şi un oaspete de vară, care soseşte la sfârşitul luniifebruarie şi pleacă în octombrie-noiembrie. Este răspândită atât în Delta şi Lunca Dunării, cât şi înapele din interiorul României, fiind raţa cel mai frecvent întâlnită după raţa mare.Dimorfismul sexual este evident. Răţoiul este viu colorat, având capul, gâtul şi guşa bruneînchis.Prezintă două sprâncene albe, caracteristice, de la ochi până la ceafă. Abdomenul este alb,iar aripile îi sunt împodobite cu tectrice alb-negre care atârnă. Oglinda este verde, la ambele sexe,tivită atât anterior cât şi posterior, cu alb. Femela seamănă cu raţa mare, dar este mult mai micădecât aceasta (250 - 400 g). Poate fi confundată cu raţa mică, deosebindu-se de aceasta princreştetul capului ce pare uşor alungit, prin aspectul mai pestriţ şi, mai sigur, prin coloraţia oglinzii.Ciocul este negricios, iar picioarele brune-cenuşii, cu palmatura aproape neagră (planşa 37).Răţoiul emite un cârâit specific, iar femela un măcăit slab, asemănător cu cel al raţei mici,dar mai ascuţit şi mai discret. În zbor, corul stolului include şi fluierături specifice.Perioada de vânare este 1 septembrie – 28(29) februarie. Se împuşcă, mai ales la început desezon, folosindu-se alice de 2,5 mm.2.3.7. Raţa lingurar (Anas clypeata L.)Alte denumiri: Raţa lopătar, lingurar.Recunoaştere: Este raţă de suprafaţă şi oaspete de vară, care vine în martie şi pleacă înoctombrie. Ciocul mare şi lăţit la vârf o face inconfundabilă. Dimorfismul sexual este evident.Răţoiul are capul verde metalic, pieptul alb, abdomenul şi flancurile brune, iar mijlocul spateluinegru. Femela seamănă cu raţa mare, fiind însă cu puţin mai mică. Oglinda este verde, tivită cu albîn partea anterioară, iar ciocul brun-închis, aproape negru la răţoi, şi picioarele roşii-portocalii(planşa 37).68