CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Râsul îngroapă superficial, de foarte multe ori, cadavrul animalului doborât, neconsumat înîntregime.Pagube: Prin modul în care se hrăneşte, râsul produce prejudicii în terenurile cu cervide şiuneori în rândul efectivelor de cocoşi-de-munte. Foarte rar se nărăveşte la animale domestice.Duşmani: Râsul matur nu are practic duşmani. De lup se fereşte. Puii de râs pot să cadă însăpradă atât lupilor, cât şi câinilor de la stâne şi acvilelor-de-munte.Sociabilitate: Râşii trăiesc solitar. Doar mama rămâne, împreună cu puii ei de sub un an,într-o grupare familială temporară.Reproducere: Râşii se împerechează începând din luna februarie până la începutul luniiaprilie. Sarcina durează 70 de zile, după care femela fată 2-3, uneori 4 pui, care rămân orbi timp de16-17 zile. Puii devin independenţi la vârsta de un an, iar maturi sexual la 2 ani. Culcuşul, înspecial cel de fătare, şi-l amenajează în locuri foarte retrase (fisuri în stâncă, vizuini, scorburi sau,mai rar, sub arbori dezrădăcinaţi).Obiceiuri: Este un animal cu activitate preponderent nocturnă, care îşi păstrează cuconsecvenţă potecile.Vânare: Deşi este acum introdus în anexa speciilor strict interzise la vânătoare, se împuşcălimitat, cu aprobarea şi în condiţiile stabilite de autoritatea publică centrală care răspunde de protecţiamediului. Se împuşcă pe bază de autorizaţie individuală, fie cu arma cu glonţ de calibru mic, de la 5,6x 43 în sus, fie cu arma lisă şi alice de 4,5 mm. Iese întâmplător la goanele mixte. Poate da rezultate şila vânătoarea la pândă şi, în mai mică măsură, la dibuit. Pânda la cadavrul animalului proaspătdoborât de râs pare să fie cea mai sigură. Nu se poate spune însă că există o metodă sigură pentruvânarea râsului.Trofee convenţionale sunt considerate blănurile şi craniile.2.2.10. Pisica sălbatică (Felis silvestris L.)Denumiri: Cotoi, pisică, pisoi sau pisic sălbatic, motan sau mârtan.Descriere: Seamănă ca aspect cu pisica de casă. Are însă, întotdeauna, fondul cenuşiu tigratcu dungi negre. Pe cap are 4 dungi longitudinale negricioase, de-a lungul spinării prezintă o dungăneagră mai lată, iar din aceasta se desprind spre flancuri 4-6 tărcături mai închise la culoare. Sedeosebeşte de pisica de casă prin mărime (3 -7, chiar până la 10 kg), prin părul mai lung, prin formacozii şi prin forma petelor de pe coatele picioarelor. Coada este cilindrică şi groasă până la vârf,prezentând 4-8 inele, din ce în ce mai estompate, care devin incomplete spre baza cozii. Pata neagrăsituată posterior piciorului din spate este de asemenea caracteristică, fiind redusă doar lângă călcâi,spre deosebire de cea a pisicii de casă care urcă până spre cotul piciorului (planşa 34).Dimorfismul sexual nu este evident.Longevitate: Trăieşte 12-15 ani. Vârsta se apreciază, cu aproximaţie, după uzura danturii.Sunete: Miaună asemănător pisicii domestice, mai ales în perioada de împerechere cândindivizi din ambele sexe se cheamă. Când este atacată se strânge ghem, mârâie ameninţător şi„scuipă” (pufneşte). Ţipă când este prinsă şi toarce, ca şi pisica domestică, când este cu puii şi estemulţumită.Urme: Urmele sunt uşor eliptice, caracteristice pentru feline, cu perniţele ovale şi fără a aveaimprimată amprenta ghearelor. Urma-pârtie este liniară sau în uşor zig-zag. Urma-tipar sedeosebeşte de urma-tipar a pisicii de casă prin dimensiunile mai mari şi forma mai alungită (planşa34). Se deosebeşte şi de urma jderului-de-piatră, care are gheare şi al cincilea deget uşor imprimat.Simţuri: Este înzestrată cu auz şi văz excelente, dar şi cu miros bun. Vede bine şi peîntuneric.Habitat: Preferă pădurile întinse, dar şi pâraiele împădurite, mărăcinişurile şi stufărişuriledin câmpul agricol sau de lângă ape. Ziua, se retrage în prejma vizuinilor, în vizuină sau în scorburiîncăpătoare. Este întâlnită din zona alpină până în Lunca Dunării.62