între ei sau când sunt răniţi. Puii mici scâncesc. De obicei masculii, mai ales cei bătrâni, urlă gros şiprofund, iar femelele şi puii urlă mai subţire şi mai plângător.Urme: Urma-tipar a lupului seamănă foarte mult cu cea a unui câine de talie mare, dar estemai alungită (planşa 33). Forma generală este eliptică, iar perniţele degetelor mijlocii se imprimă dela nivelul celor laterale înainte. În plus, degetele mediane sunt imprimate mai strâns, cu ghearelevizibile, cele din mijloc fiind mai apropiate decât la câine. La trap, mersul obişnuit al lupului îndeplasare, calcă rectiliniu, cu picioarele din spate exact în urma picioarelor din faţă. Chiar şi atuncicând sunt mai mulţi lupi, ei îşi sincronizează pasul şi calcă urmă în urmă. Din acest motiv, numărullupilor dintr-o haită poate fi identificat după urme doar la trecerea peste obstacole, când de obicei serăsfiră.Excrementele lupilor, asemănătoare cu cele ale câinilor, conţin resturi de păr şi chiar de oasenedigerate, de la animalele consumate. Într-o oarecare măsură, aceste excremente servesc lamarcarea teritoriului, masculul depunându-le frecvent de-a lungul traseelor urmate, pe ridicăturivizibile (pietre, borne etc.). Masculul râcâie pământul cu ghearele, mai puternic decât lupoaica,atunci când depune excrementele sau când urinează pentru marcarea teritoriului.Simţuri: Cel mai dezvoltat dintre simţuri pare să fie văzul, însă lupul are şi auzul şi mirosulexcelente.Habitat: Preferă, ca şi ursul, pădurile întinse de munte. Coboară deseori şi în regiunea dedealuri înalte, instalându-se în regenerări forestiere întinse şi dese, ori în râpe adânci acoperite cumărăcinişuri greu de străpuns. Accidental este întâlnit şi în zona de câmpie. A fost şi este semnalatşi în sudul Dobrogei, venit cu certitudine la noi din Bulgaria.Cu toate că este considerat fidel teritoriului ocupat, lupul nu este staţionar şi-şi schimbăzilnic locul de şedere. În vastul teritoriu pe care-l stăpâneşte, se deplasează până la 30-40 km într-osingură noapte, mai ales atunci când necesităţile de hrănire îi impun acest lucru.Hrana: Este considerat cel mai periculos prădător pentru vânat, deoarece atacă şi consumăorice animal, de la iepure până la cerb şi de la pisică până la pui de urs şi chiar urşi tineri. Mănâncăcu plăcere câini, iar la nevoie şi şoareci. Acolo unde sunt mulţi lupi, şacalul nu rezistă, iar vulpea serăreşte. Nu este însă carnivor exclusiv, deoarece mănâncă şi fructe coapte, porumb şi alte vegetale.Apropierea lupilor de localităţi este semn că s-au înmulţit exagerat şi că prada sălbatică,reprezentată de celelalte specii de vânat, s-a împuţinat.Duşmani: Nu are duşmani, în afară de om şi de boli.Sociabilitate: Spre deosebire de alte carnivore mari, lupul este sociabil. Trăieşte în haiteformate din perechea conducătoare şi din puii din anul respectiv. Iarna, la haită se adaugă şiexemplarele din anul precedent şi alte exemplare înrudite, aşa încât haiticurile de 5-10 indivizi sepot mări în mod excepţional până la 25-30 de exemplare. De reţinut acest aspect al asocieriifamiliale a lupilor în hăiticuri. Când se apropie fătarea, femela se izolează cu lupul ales, care o ajutăefectiv la creşterea progeniturii.Reproducerea: Perechile de lupi se formează în perioada decembrie-februarie. De obiceimai mulţi lupi urmăresc lupoaicele în călduri. În final, lângă fiecare femelă rămâne lupul cel maiputernic. Ierarhia se stabileşte prin lupte violente, atunci când comportamentul de intimidare aadversarului nu este suficient. Perechea conducătoare se păstrează mai mulţi ani, dacă nici unuldintre parteneri nu dispare.Împerecherea ale loc în luna februarie. Perioada de gestaţie este de 9 săptămâni (62-64 dezile), după care femela fată 3-8 pui, orbi în primele 10-14 zile. Pentru fătare lupoaica îşi pregăteşteun culcuş bine adăpostit, în locuri greu accesibile, în crăpături de stânci, în găuri, în vizuini deviezure lărgite etc. Culcuşul este amplasat întotdeauna în apropierea unei surse de apă.Când puii mici sunt în pericol lupoaica îi mută cu gura în alte locuri, care le oferă mai multăsiguranţă.Alte obiceiuri: Are activitate exclusiv nocturnă. Se dovedeşte extrem de precaut faţă de om,pe care nu-l atacă decât în situaţia în care nu are altă alternativă de a-l evita (când este prins în60
capcană, surprins în spaţii închise, în aşa fel încât nu se mai poate retrage etc.). Chiar şi în astfel deîmprejurări se comportă cu oarecare laşitate, pe care nu este însă sănătos să se conteze.În România, bastarzi între lup şi câine nu au fost semnalaţi, deşi în alte zone mai nordice alelumii se întâlnesc astfel de exemplare în ciuda adversităţii proverbiale dintre cele două specii.Vânare: Ca şi în cazul ursului, lupul este protejat prin convenţii internaţionale, deoarece înEuropa efectivele lui sunt în pericol. În România, fiind încă foarte bine reprezentat şi producândprejudicii foarte mari altor specii de vânat (cervide, mistreţ etc.), precum şi şeptelului de animaledomestice, lupul se vânează, dar numai limitat în condiţiile impuse de autoritatea publică centrală carerăspunde de protecţia mediului. Se foloseşte arma cu glonţ de calibru mic de la 5,6 x 42 mm sau armelise şi cartuşe de 4,5 - 5 mm.Trofee convenţionale sunt blănurile şi craniile, iar neconvenţional este osul penian.2.2.9. Râsul (Lynx lynx L.)Denumiri: Râs, râsoaică, pui de râs.Descriere: Este cel mai mare felid din Europa care atinge la maturitate între 15 şi 40 kg. Însituaţii de excepţie, masculii pot ajunge până la 45 kg. Este un mamifer bine proporţionat, cupicioare puternice adaptate pentru sărit, coada scurtă şi smocuri de păr la vârful urechilor. Culoareagenerală este roşcată, prezentând pe spate şi pe flancuri pete caracteristice mai închise, de la brunînchis până la negru. Sunt foarte rare exemplarele la care aceste pete apar ca nişte puncte estompate.Pe partea inferioară a gâtului şi pe abdomen culoarea se deschide până la alb-gălbui (planşa 28).Dimorfismul sexual nu este evident.Longevitate: Trăieşte 12-14, maximum 18 ani. Vârsta se determină, cu oarecareaproximaţie, după dentiţie.Sunete: Când este speriat sau atacat, râsul mârâie şi pufăie ca şi pisica. În general râşiimiaună plângător, destul de puternic, la început pe un ton mai înalt, apoi pe un ton mai grav,terminat printr-un mârâit adânc. În perioada împerecherii, ţipetele râşilor amintesc de „concertul”pisicilor de casă. Atunci se aude noaptea mieunatul răguşit al masculilor şi ţipătul strident deapărare al femelelor curtate.Simţuri: Văzul şi auzul sunt excelente, mirosul fiind de acuitate mai redusă.Urme: Urma râsului seamănă ca formă cu urma pisicii, dar este mult mai mare. Urma-tiparnu se poate confunda cu nici o altă urmă când este clar imprimată, deoarece perniţele caracteristicefelidelor sunt eliptice, fără imprimarea ghearelor. Pe zăpadă proaspătă s-ar putea confunda cu urmade lup sau de câine, dar râsul imprimă oblic „călcâiul”, de fapt partea de sub cot a piciorului şi chiarcotul piciorului din spate. În plus, urma-pârtie de râs este dispusă într-un uşor zig-zag (planşa 28).Râsul mai lasă o urmă distinctă şi anume excrementele pe care le depune în locuri uşor vizibile, pecioturi, pe arbori tăiaţi, pe bălării. Excrementele nu sunt depuse numai de stăpânul locului, ci şi dealţi râşi care ajung în zonă.Habitat: Preferă pădurile întinse şi liniştite situate la altitudini ridicate. Coboară însă şi înzonele de dealuri înalte. În general este ataşat de locul său de trai, dar în lipsă de hrană facedeplasări relativ lungi, de până la 40 - 50 km.Hrana: Râsul este, ca şi pisica sălbatică, un carnivor tipic, care preferă hrana proaspătă. Nuconsumă cadavre vechi decât în mod excepţional, reîntorcându-se însă întotdeauna la cadavreleproaspete ale animalelor doborâte de el. Se hrăneşte cu cervide, godaci şi purcei, mamifere mai micişi cu diverse păsări pe care le poate prinde. Pândeşte cu răbdare victimele cărora le sare în spate, fiede pe locuri înalte (ramuri groase, stânci), fie apropiindu-se furişat ca apoi, după câteva salturi, să-lfacă pe cel decisiv în spatele victimei. La animalele de talie mare (la ciute, la cerbi, dar şi la vaciledomestice) râsul se agaţă strâns de pulpele acestora, mâncând din zona anusului până ce prada cadeepuizată de goană şi din cauza pierderilor de sânge. Rănile produse de râs şi urmele gheareloracestuia sunt inconfundabile.61
- Page 1 and 2:
CUVÂNT ÎNAINTEExamenul de vânăt
- Page 3 and 4:
DR. ING. NECULAI ŞELARUMANUAL PENT
- Page 5 and 6:
peisajului natural, au avut efecte
- Page 7 and 8:
unei singure Uniuni Generale a Vân
- Page 9 and 10: Astfel a fost sistematizată, conci
- Page 11 and 12: indivizilor aparţinând diverselor
- Page 13 and 14: Distanţa până la care se deplase
- Page 15 and 16: Răspunsurile comportamentale astfe
- Page 17 and 18: (capră neagră, cerb), pentru îno
- Page 19 and 20: distanţe incredibil de mari, sunt
- Page 21 and 22: împuşcare. Fapta de a împuşca e
- Page 23 and 24: Directiva habitatele nr. 92/403/CEE
- Page 25 and 26: Au picioare robuste, tetradactile,
- Page 27 and 28: CAPITOLUL IICUNOAŞTEREA SPECIILOR
- Page 29 and 30: Gestaţia durează 34 de săptămâ
- Page 31 and 32: peste 500 m altitudine, din cauza c
- Page 33 and 34: durată, căpriorii pot fi prinşi
- Page 35 and 36: puternici trăiesc solitar. Foarte
- Page 37 and 38: Colţii apar la mistreţ în jurul
- Page 39 and 40: Pagube: Atât prin consumul prefere
- Page 41 and 42: Menţinerea efectivelor optime şi
- Page 43 and 44: Denumiri: Marmota se mai numeşte m
- Page 45 and 46: Longevitate: Trăieşte 12-14 ani.
- Page 47 and 48: Pagube: Produce pagube atât în r
- Page 49 and 50: (Martes martes L.).2. Jder-de-piatr
- Page 51 and 52: construcţii părăsite. Nu se dep
- Page 53 and 54: deschise, până spre alburiu. Viţ
- Page 55 and 56: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 57 and 58: Sunete: Un ţipăt pe care-l scoate
- Page 59: Maturitatea sexuală este atinsă l
- Page 63 and 64: Hrana: Este un animal prin excelen
- Page 65 and 66: 2.3.1. Gâsca-de-vară (Anser anser
- Page 67 and 68: Diferenţierea se face uşor în ac
- Page 69 and 70: Perioada de vânare: 1 septembrie -
- Page 71 and 72: Obiceiuri: Se adună în cârduri m
- Page 73 and 74: Coloraţia generală este maronie-s
- Page 75 and 76: Vânare: Vânătoarea se face indiv
- Page 77 and 78: din ce în ce accentuat, câinele h
- Page 79 and 80: ună-cenuşie, brăzdată cu dungi
- Page 81 and 82: Este o specie alohtonă, devenită
- Page 83 and 84: 2.3.35. Cioara grivă (Corvus coron
- Page 85 and 86: Se întâlneşte în zona de câmpi
- Page 87 and 88: Iernează îndeosebi în Dobrogea
- Page 89 and 90: mai închise. Femela are şi ea mo
- Page 91 and 92: Glasul sonor, care îi trădează p
- Page 93 and 94: Altă denumire: Ciocârlie moţată
- Page 95 and 96: Noua lege intitulată Legea fondulu
- Page 97 and 98: În acest mod, încă din 1966, au
- Page 99 and 100: S = mărimea suprafeţelor de pădu
- Page 101 and 102: Chiar dacă formularea pare a fi un
- Page 103 and 104: crearea de remize speciale pentru a
- Page 105 and 106: Se impune a fi reţinută însă o
- Page 107 and 108: Observatoarele sunt instalaţii vâ
- Page 109 and 110: În această privinţă, modul nost
- Page 111 and 112:
interes, îndeosebi în terenurile
- Page 113 and 114:
locurile de odihnă şi eventual cu
- Page 115 and 116:
Cei ce vor demara astfel de acţiun
- Page 117 and 118:
masculi în cazul speciilor poligam
- Page 119 and 120:
Populaţia rurală, vânătorii, pe
- Page 121 and 122:
De aici, o anumită divergenţă de
- Page 123 and 124:
Importantă rămâne deci surprinde
- Page 125 and 126:
Se cunoaşte că toate preparatele
- Page 127 and 128:
prin apropiere sau la pândă, prin
- Page 129 and 130:
obligă vânatul să sară afară,
- Page 131 and 132:
Părţile componente ale unei astfe
- Page 133 and 134:
Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 135 and 136:
puternic şi o împrăştiere mai m
- Page 137 and 138:
mai dur spre bază, îmbinându-se
- Page 139 and 140:
Acest fenomen trebuie avut în vede
- Page 141 and 142:
oblic pe direcţia de tragere (pe o
- Page 143 and 144:
arma nu este nici justă, nici prec
- Page 145 and 146:
jagdterierul cu păr scurt; foxteri
- Page 147 and 148:
fondurilor de vânătoare, în cond
- Page 149 and 150:
acest bagaj ereditar intervine dres
- Page 151 and 152:
Manşonul, care pare acum demodat,
- Page 153 and 154:
Examenul se susţine, totodată, ş
- Page 155 and 156:
ascundă. Din planşa 71 reies şi
- Page 157 and 158:
ocolirea desişurilor fără vizibi
- Page 159 and 160:
Ulterior detaşării, urmează prep
- Page 161 and 162:
CAPITOLUL VREGULI EXPLICITATE DE CO
- Page 163 and 164:
Aceste restricţii şi interdicţii
- Page 165 and 166:
De aceea, nimeni nu poate nega rolu
- Page 167 and 168:
În timpul actului vânătorii, arm
- Page 169 and 170:
Dincolo de legi şi de statute, în
- Page 171 and 172:
continuu - din simţ cavaleresc, di
- Page 173 and 174:
niciodată cu mână goală. Odată
- Page 175 and 176:
Cu tabloul de vânătoare şi împ
- Page 177 and 178:
CAPITOLUL VIREGLEMENTĂRI INTERNAŢ
- Page 179 and 180:
Atributele Biroului Permanent al Co
- Page 181 and 182:
pentru evitarea unor prejudicii adu
- Page 183 and 184:
- categoria C - celelalte specii di
- Page 185 and 186:
din reţeaua Natura - 2000. Aceste
- Page 187 and 188:
În Evul Mediu, locurile fără st
- Page 189 and 190:
Şi această lege a fost completat
- Page 191 and 192:
- exerciţiul dreptului de a vâna
- Page 193 and 194:
6.2.3. Principiile Legii fondului c
- Page 195 and 196:
- Secţiunea 2 - regimul substanţe
- Page 197 and 198:
organizarea şi exercitarea control
- Page 199 and 200:
Art. 2. - (1) A.G.V.P.S. este const
- Page 201 and 202:
i) aprobă Regulamentul privind dob
- Page 203 and 204:
(4) Concluziile verificărilor efec
- Page 205 and 206:
g) au angajat sau, după caz, angaj
- Page 207 and 208:
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Bajolic,
- Page 209 and 210:
De acelaşi autor:1. Monografia Mis