CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

deschise, până spre alburiu. Viţelul este brun-roşcat, fără pete. Caracteristice pentru mascul suntcoarnele de obicei lăţite, care cad în octombrie-noiembrie şi cresc până în iunie-iulie, precum şibarba. Elanul mai prezintă un cap caracteristic, alungit, ce pare îngustat în regiunea ochilor,terminat printr-un bot cu o buză superioară lată, foarte mobilă. Nasul cartilaginos, cu cocoaşăevidentă şi cu nări larg deschise, conferă capului o formă inconfundabilă (planşa 31).Longevitate: 20-25 ani. Vârsta se apreciază după aspectul exterior şi trofeu, iar laexemplarul împuşcat după uzura dentiţiei.Sunete: Un muget, care are o tonalitate intermediară între mugetul cerbului carpatin şiboncănitul lopătarului.Urme: Sunt relativ înguste, despicate adânc, dar unite prin rămăşiţele unei pieliţeextensibile, ca adaptare la terenurile mlăştinoase pe care le preferă.Simţuri: Cel mai dezvoltat este simţul mirosului. Aude foarte bine, dar are vedereamediocră.Habitat: Mediul cel mai propice de viaţă pentru elan îl constituie pădurile întinse, de foioasesau în amestec cu răşinoase, presărate cu turbării, mlaştini şi lacuri. Consumă cu plăcere lujeri şimuguri de plop şi de salcie, dar şi de mesteacăn, de arin şi de frasin. De asemenea, consumă arbuştişi ierburi înalte. Iarba scurtă nu o poate paşte din cauza formei buzei superioare. De reţinut cămănâncă şi plante submerse, culese prin introducerea capului sub apă. În România au fost semnalatecâteva exemplare după 1965, care au ajuns până în zona Tulcea (un mascul) şi la Întorsura Buzăului(o femelă). Ulterior, o populaţie de câteva zeci de exemplare, venită din Ucraina, s-a stabilizat înpădurile din judeţul Botoşani. După evenimentele din decembrie 1989, aceştia s-au „repatriat” dincauza lipsei de linişte.Duşmani: Omul şi lupul în principal, dar potenţiali duşmani pot fi urşii, râşii şi câinii de lastâne, însă ultimii doi doar pentru viţei.Reproducere: Împerecherea elanilor se extinde din august până în octombrie, pe durata acirca 4 săptămâni.Ciutele de elan sunt gestante 35-38 de săptămâni, astfel încât fătarea are loc la începutullunii mai. De regulă ciuta fată un singur pui, mai rar doi.Pagube: În pădurile puţin extinse şi fără turbării, lacuri şi mlaştini suficiente, elanul poateproduce prejudicii foarte mari prin roaderea vegetaţiei forestiere. De aceea, eventuala introduceresau aclimatizare pe cale naturală a elanului în ţara noastră trebuie privită cu oarecare rezervă.2.2.2. Zimbrul (Bison bonasus L.)Denumiri: Masculul se numeşte zimbru sau taur, femela zimbroaică sau vacă, iar puiul viţel.Descriere: Este un animal masiv, de 500 - 900 kg masculul şi până la 600 kg femela. Semişcă totuşi foarte uşor în hăţişul pădurii, graţie formei înguste şi înalte a corpului. Culoareaambelor sexe este brună-închis. Părul este în general lins, dar mai lung în partea anterioară acorpului, pe gât şi cap, unde se prezintă uşor încreţit. Sub maxilarul inferior şi pe gât prezintă barbă.Coarnele sunt persistente la ambele sexe, lungi de până la 45 cm la mascul (planşa 32).Coarnele cu craniu şi bustul de zimbru constituie trofee convenţionale, iar blana prelucrată covortrofeu neconvenţional.Longevitate: 25-30 de ani. Vârsta se stabileşte cu aproximaţie după aspectul exterior, iar cuprecizie după dentiţie.Sunete: Un muget profund şi mugete mai uşoare de chemare.Urme: Amprentele sunt asemănătoare rudelor sale domestice, dar mai mici.Simţuri: Miros şi auz bune, văz mai slab.Biotop: Pădurile întinse, dese şi umede, cu subarboret abundent, cu ape curgătoare şi cupoieni înierbate.53