CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

construcţii părăsite. Nu se depărtează mult de locul său obişnuit de trai şi nu produce daune înapropierea vizuinii sale.Hrana: Constă în principal din şoareci şi şobolani, completându-se cu ouă de păsări, cuinsecte, broaşte, peşti, şerpi, păsări de curte şi sălbatice, iepuri, fructe, miere de albine ş.a.m.d.Are obiceiul să strângă uneori rezerve de hrană în galeriile vizuinilor. Produce pagubenebănuit de mari în terenurile cu vânat mic şi în gospodăriile cetăţenilor. Este foarte periculospentru iepurii-de-vizuină.Duşmani: Câinii, vulpea, pisica sălbatică, acvilele şi ulii, precum şi bufniţa mare şihuhurezii.Sociabilitate: Dihorul duce o existenţă solitară. Excepţie face femela cu pui. Frecvent seîntâlnesc mai multe femele cu pui şi uneori masculi în acelaşi grup apropiat de vizuini.Reproducere: Împerecherea are loc din martie până în iunie. După o gestaţie de 40-43 dezile, femela fată 4-8 pui orbi şi fără păr. După 3-4 săptămâni puii văd, după 6-8 săptămâni îşiurmează mama, iar după 3 luni sunt înţărcaţi. Maturitatea sexuală o atinge la 9 luni.Obiceiuri: Este animal cu activitate nocturnă, care se deplasează pentru agonisirea hranei pedistanţe scurte comparativ cu jderii.Vânare: Se vânează în perioada 15 septembrie-31 martie, cu arma lisă şi cartuşe de 2,5 -3mm. Se poate împuşca la pândă. Cu totul întâmplător poate să apară şi la goană. Singura metodăeficientă de capturare, folosită până de curând în România, dar frecventă în Europa, este prindereacu capcane.Blana este considerată semivaloroasă, iar trofeul neconvenţional.Notă: În România pot fi întâlnite, mai rar, încă două specii de dihori: dihorul de stepă(Putorius eversmani) şi dihorul pestriţ (Vormela peregusna euxina) (planşa 30). Ambele specii suntendemice în Dobrogea, motiv pentru care trebuie ocrotite.2.1.17. Hermelina (Mustela erminea L.)Denumiri: Hermelină, hermină, helgă, nevăstuica mare.Descriere: Este un mustelid mic (0,1 - 0,3 kg), foarte agil, de culoare roşcată-cafenie întimpul verii şi albă iarna. Specific este vârful cozii negru, atât vara cât şi iarna (planşa 30).Longevitate: Trăieşte circa 10 ani.Sunete: Când este speriată sau furioasă scoate un sunet ciudat, ca un ciripit de pasăre. Cândvrea să ameninţe, exemplarele mature ţipă asemănător dihorului, dar mai puţin intens. Puii scot unciripit şi un fluierat ca de greiere.Simţuri: Văzul, auzul şi mirosul sunt foarte fine.Urme: Sunt aşezate perechi ca şi la celelalte mustelide, dar mult mai mici şi mai apropiatedecât la jder şi la nurcă. Sunt însă mai mari şi mai îndepărtate puţin decât la nevăstuică.Habitat: Preferă luncile, dar şi pădurile cu poieni, terenurile cu mărăcini şi stufărişurile, dela munte până pe litoral. În aceste terenuri îşi alege adăpostul în adâncituri naturale de teren, carierede piatră, construcţii părăsite, vizuini de iepuri de vizuină, găuri de bizami etc. La nevoie îşi sapă şisingură vizuini.Hrana: Şoareci, păsări mici, ouă, broaşte, peşti, pui mici de iepure, bizami etc. Estecurajoasă şi atacă animale mult mai mari decât talia ei.Duşmani: Vulpea, pisica, păsările prădătoare de zi şi de noapte.Sociabilitate: Trăieşte solitar, exceptând femela cu pui care formează câteva luni o familie.Reproducere: Perioada de împerechere nu este clar determinată. În principal seîmperechează în februarie-martie. Conform opiniei unor autori ar mai exista o împerechere şi îniunie-iulie. În primul caz, gestaţia durează 8 săptămâni, iar în al doilea ar dura 8-9 luni, cu o lungă51