estompându-se pe fondul culorii gâtului. Ochii sunt mici, ca de altfel şi urechile rotunjite la vârf(planşa 28). Mirosul specific este determinat de secreţia glandei perianale, foarte dezvoltată.Dimorfismul sexual nu este evident. Nici puii nu se deosebesc prea mult de adulţi, decât prinmărime.Longevitate: Trăieşte circa 15 ani. Vârsta se poate aprecia după uzura dentiţiei.Sunete: Mormăie şi pufăie când este atacat, se vaită când este prins şi ţipă modulat înperioada împerecherii. De fapt, acest sunet seamănă întrucâtva cu plânsetul de copil.Simţuri: Este înzestrat cu un miros excelent, cu auz foarte bun şi cu văz mediocru.Urme: Urmele sunt inconfundabile (planşa 28). Ca formă se aseamănă cu urmele din faţă aleursului, dar în miniatură. Excrementele le depune în toalete amenajate în apropierea vizuinilor oripe drumurile de ducere şi de întoarcere către acestea. Specifice sunt şi potecile curăţate pentruplecarea şi înapoierea, discretă, la vizuină.Habitat: Preferă pădurile situate în apropierea câmpurilor cultivate agricol, din zona dedealuri, de coline şi de câmpie. Este întâlnit şi în pădurile masive de munte, în luncile apelorcurgătoare şi în câmpul cultivat agricol. Aşadar, îl putem întâlni peste tot, de la limita superioară apădurii până în Delta Dunării, dar numai noaptea fiindcă ziua se retrage în vizuini.Hrana: Este un animal tipic omnivor. Mănâncă larve şi rădăcini, ierburi şi grâne, fructe şicereale, legume şi ouă, şoareci, pui de iepuri, reptile, iezi de căprioare ş.a.m.d. Este periculos doarpentru păsările care clocesc la sol (fazani, potârnichi, ierunci, cocoşi-de-munte) şi pentru puii miciai iepurelui-de-vizuină. Consumă întâmplător şi cadavre.Duşmani: Din cauza vieţii retrase este puţin afectat de duşmani. Lupul îl consumă cu mareplăcere când îl întâlneşte.Sociabilitate: Trăieşte izolat, căutând femela doar în perioada împerecherii. Imediat dupăîmperechere, o părăseşte. Doar mama poate fi văzută, de primăvara până toamna, cu puii din acel andupă ea.Reproducerea: Literatura de specialitate indică drept perioadă de împerechere lunile iulieaugust.S-au constatat însă situaţii în care masculul caută femela începând cu luna aprilie. Probabil,perioada împerecherii este mult mai lungă, din aprilie până prin septembrie. Femela fată înfebruarie-martie, în vizuină, 3-5 pui orbi şi golaşi. Aceştia deschid ochii după 25-30 de zile, ies dinvizuină la 50-60 de zile şi devin independenţi doar toamna, după vârsta de 6 luni.Obiceiuri: Ca şi ursul, viezurele petrece iarna dormitând câteva luni în vizuină. Dormitează,de regulă, de pe la sfârşitul lunii noiembrie până pe la începutul lunii martie. În timpul iernii, cândvremea este caldă, părăseşte temporar vizuina pentru a se hrăni şi pentru a defeca în locuri fixe,superficial săpate, în afara vizuinii. În comportamentul său nu există nici elemente specificehibernării, nici somnului de iarnă, deoarece nici temperatura corpului şi nici respiraţia nu suntreduse decât în foarte mică măsură.Nu-şi strânge niciodată provizii în vizuini, aşa cum se afirmă greşit în numeroase ocazii.Vânare: Singura metodă care dă rezultate este pânda la vizuină, seara şi dimineaţa. La goanăse împuşcă absolut întâmplător. Se mai poate vâna cu câinii la vizuină, dar metoda, spre deosebirede vânătoarea la vulpe şi la pisica sălbatică, impune săparea acesteia orientată după lătratul câinilor.Aceasta fiindcă viezurele nu acceptă să fie alungat de câini afară din vizuină decât în situaţii deexcepţie, deoarece se apără mult mai eficient în interiorul acesteia.Se împuşcă folosindu-se arma lisă, cu alice de 3,5 - 4,0 mm, sau arma cu glonţ de calibrumediu, în perioada 1 august-31 martie.Trofeul convenţional îl constituie craniul, iar trofeul neconvenţional, părul lung şi aspectuosdin coamă, strâns în pampon, ori blană întreagă naturalizată covor.2.1.15. Jderul (Martes sp.)Denumiri:1. Jder-de-copac, jder de scorbură sau, simplu, jder48
(Martes martes L.).2. Jder-de-piatră sau beică(Martes foina L.).Descriere: Cele două specii de jder sunt foarte asemănătoare, dar nu pot fi confundate.Jderul de copac este mai suplu, ceva mai mare (până la 1,0 - 1,5 kg) şi are o culoare brună-roşcată,cu puf ce bate spre galben. Galbenă este şi pata ovală de sub gât. Coada este stufoasă, de culoareuşor mai închisă decât corpul, asemănătoare culorii picioarelor.Spre deosebire de jderul-de-copac, jderul-de-piatră este mai mic (0,9 - 1,2 kg), mai scurt darmai gros, cu picioarele din faţă evident mai puternice decât ale celui de copac. Culoarea este puţindiferită, în sensul că brunul este mai închis, cu nuanţe spre violaceu, cu puful alb, iar pata de pepiept albă, cu prelungiri pe cele două picioare anterioare. Coada jderului-de-piatră pare, încomparaţie cu corpul, uşor mai lungă şi mai stufoasă decât la jderul-de-copac. O altă deosebire întrecele două specii de jder se regăseşte la talpa piciorului, care la jderul-de-copac are păr, pe când lacel de piatră, nu.În sfârşit, distincţia este clară după forma ultimului molar, care la jderul-de-copac estecirculară înspre exterior, pe când la jderul-de-piatră prezintă o despicătură vizibilă (planşa 29).Dimorfismul sexual nu este evident la nici una dintre specii.Longevitate: Trăieşte 10-12 ani. Vârsta se apreciază după uzura dentiţiei.Sunete: La puii mici se distinge un fel de ciripit, ca de pasăre. În perioada împerecherii,indivizii aparţinând ambelor sexe scot ţipete greu de definit, de chemare, ce se aseamănă foarte multcu ţipătul ghionoaiei verzi. Se aud seara, noaptea şi, mai intens, în zori. Când se bat, scot ţipeteasemănătoare.Simţuri: Au auzul, mirosul şi văzul bine dezvoltate.Urme: Urmele celor două specii sunt asemănătoare, dar nu pot fi confundate. Jderul-decopac,prezentând păr pe talpă, nu imprimă la fel de clar perniţele precum jderul de piatră. La acestadin urmă, urma-tipar se apropie de a pisicii, cu care poate fi uşor confundată. Diferenţele apar şi înprivinţa urmei-pârtie. Diferenţa esenţială constă în numărul de perniţe imprimate, jderul imprimânduşor şi ghearele şi cel de-al cincilea deget, pe când pisica doar patru perniţe, fără gheare. Jderii-decopac,care se deplasează în salturi neîntrerupte, imprimă constant perechi de urme, pe cele dindreapta uşor în faţa celor din stânga. Beica imprimă, din loc în loc, şi câte 3 sau 4 urme la salt. Cândfug, ambele specii imprimă urmele asemănător iepurelui (planşa 29).Excrementele seamănă cu ale vulpii, dar sunt mai subţiri şi au, de regulă, culoarea maiînchisă. Când consumă fructe, în excremente se observă resturi nedigerate din acestea.Habitat: Ambele specii preferă pădurile întinse şi liniştite. Jderul-de-copac este mai frecventîntâlnit la munte, până la limita vegetaţiei forestiere. Este regăsit însă şi în plină câmpie, îndeosebiîn pădurile tratate în codru. Spre deosebire de jderul-de-copac, beica pare mai bine reprezentatănumeric în zona de deal, se întâlneşte frecvent şi în zona de câmpie şi în Lunca Dunării şi este multmai apropiată de localităţi. Uneori se instalează în şuri, pătule de porumb, grajduri şi alte construcţiipărăsite chiar în interiorul localităţilor, hrănindu-se preponderent cu şoareci.Ambele specii sunt ataşate de locul de trai.Hrana: Sunt specii preponderent carnivore, care consumă frecvent şi fructe. De la şoareci,care constituie hrană obişnuită, până la fazani, iepuri şi chiar iezi de căprioară mici de câteva zile,atacă orice. Hrana preferată o constituie veveriţele şi pârşii. Consumă însă şi broaşte, peşti, melci,insecte, ouă, fructe dulci şi zemoase, vâsc, miere, iar atunci când sunt înfometaţi jderii consumă şicadavre.Duşmani: Râsul, pisica sălbatică, acvilele şi bufniţa mare sunt potenţiali duşmani naturali,dar nu şi eficienţi.49
- Page 1 and 2: CUVÂNT ÎNAINTEExamenul de vânăt
- Page 3 and 4: DR. ING. NECULAI ŞELARUMANUAL PENT
- Page 5 and 6: peisajului natural, au avut efecte
- Page 7 and 8: unei singure Uniuni Generale a Vân
- Page 9 and 10: Astfel a fost sistematizată, conci
- Page 11 and 12: indivizilor aparţinând diverselor
- Page 13 and 14: Distanţa până la care se deplase
- Page 15 and 16: Răspunsurile comportamentale astfe
- Page 17 and 18: (capră neagră, cerb), pentru îno
- Page 19 and 20: distanţe incredibil de mari, sunt
- Page 21 and 22: împuşcare. Fapta de a împuşca e
- Page 23 and 24: Directiva habitatele nr. 92/403/CEE
- Page 25 and 26: Au picioare robuste, tetradactile,
- Page 27 and 28: CAPITOLUL IICUNOAŞTEREA SPECIILOR
- Page 29 and 30: Gestaţia durează 34 de săptămâ
- Page 31 and 32: peste 500 m altitudine, din cauza c
- Page 33 and 34: durată, căpriorii pot fi prinşi
- Page 35 and 36: puternici trăiesc solitar. Foarte
- Page 37 and 38: Colţii apar la mistreţ în jurul
- Page 39 and 40: Pagube: Atât prin consumul prefere
- Page 41 and 42: Menţinerea efectivelor optime şi
- Page 43 and 44: Denumiri: Marmota se mai numeşte m
- Page 45 and 46: Longevitate: Trăieşte 12-14 ani.
- Page 47: Pagube: Produce pagube atât în r
- Page 51 and 52: construcţii părăsite. Nu se dep
- Page 53 and 54: deschise, până spre alburiu. Viţ
- Page 55 and 56: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 57 and 58: Sunete: Un ţipăt pe care-l scoate
- Page 59 and 60: Maturitatea sexuală este atinsă l
- Page 61 and 62: capcană, surprins în spaţii înc
- Page 63 and 64: Hrana: Este un animal prin excelen
- Page 65 and 66: 2.3.1. Gâsca-de-vară (Anser anser
- Page 67 and 68: Diferenţierea se face uşor în ac
- Page 69 and 70: Perioada de vânare: 1 septembrie -
- Page 71 and 72: Obiceiuri: Se adună în cârduri m
- Page 73 and 74: Coloraţia generală este maronie-s
- Page 75 and 76: Vânare: Vânătoarea se face indiv
- Page 77 and 78: din ce în ce accentuat, câinele h
- Page 79 and 80: ună-cenuşie, brăzdată cu dungi
- Page 81 and 82: Este o specie alohtonă, devenită
- Page 83 and 84: 2.3.35. Cioara grivă (Corvus coron
- Page 85 and 86: Se întâlneşte în zona de câmpi
- Page 87 and 88: Iernează îndeosebi în Dobrogea
- Page 89 and 90: mai închise. Femela are şi ea mo
- Page 91 and 92: Glasul sonor, care îi trădează p
- Page 93 and 94: Altă denumire: Ciocârlie moţată
- Page 95 and 96: Noua lege intitulată Legea fondulu
- Page 97 and 98: În acest mod, încă din 1966, au
- Page 99 and 100:
S = mărimea suprafeţelor de pădu
- Page 101 and 102:
Chiar dacă formularea pare a fi un
- Page 103 and 104:
crearea de remize speciale pentru a
- Page 105 and 106:
Se impune a fi reţinută însă o
- Page 107 and 108:
Observatoarele sunt instalaţii vâ
- Page 109 and 110:
În această privinţă, modul nost
- Page 111 and 112:
interes, îndeosebi în terenurile
- Page 113 and 114:
locurile de odihnă şi eventual cu
- Page 115 and 116:
Cei ce vor demara astfel de acţiun
- Page 117 and 118:
masculi în cazul speciilor poligam
- Page 119 and 120:
Populaţia rurală, vânătorii, pe
- Page 121 and 122:
De aici, o anumită divergenţă de
- Page 123 and 124:
Importantă rămâne deci surprinde
- Page 125 and 126:
Se cunoaşte că toate preparatele
- Page 127 and 128:
prin apropiere sau la pândă, prin
- Page 129 and 130:
obligă vânatul să sară afară,
- Page 131 and 132:
Părţile componente ale unei astfe
- Page 133 and 134:
Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 135 and 136:
puternic şi o împrăştiere mai m
- Page 137 and 138:
mai dur spre bază, îmbinându-se
- Page 139 and 140:
Acest fenomen trebuie avut în vede
- Page 141 and 142:
oblic pe direcţia de tragere (pe o
- Page 143 and 144:
arma nu este nici justă, nici prec
- Page 145 and 146:
jagdterierul cu păr scurt; foxteri
- Page 147 and 148:
fondurilor de vânătoare, în cond
- Page 149 and 150:
acest bagaj ereditar intervine dres
- Page 151 and 152:
Manşonul, care pare acum demodat,
- Page 153 and 154:
Examenul se susţine, totodată, ş
- Page 155 and 156:
ascundă. Din planşa 71 reies şi
- Page 157 and 158:
ocolirea desişurilor fără vizibi
- Page 159 and 160:
Ulterior detaşării, urmează prep
- Page 161 and 162:
CAPITOLUL VREGULI EXPLICITATE DE CO
- Page 163 and 164:
Aceste restricţii şi interdicţii
- Page 165 and 166:
De aceea, nimeni nu poate nega rolu
- Page 167 and 168:
În timpul actului vânătorii, arm
- Page 169 and 170:
Dincolo de legi şi de statute, în
- Page 171 and 172:
continuu - din simţ cavaleresc, di
- Page 173 and 174:
niciodată cu mână goală. Odată
- Page 175 and 176:
Cu tabloul de vânătoare şi împ
- Page 177 and 178:
CAPITOLUL VIREGLEMENTĂRI INTERNAŢ
- Page 179 and 180:
Atributele Biroului Permanent al Co
- Page 181 and 182:
pentru evitarea unor prejudicii adu
- Page 183 and 184:
- categoria C - celelalte specii di
- Page 185 and 186:
din reţeaua Natura - 2000. Aceste
- Page 187 and 188:
În Evul Mediu, locurile fără st
- Page 189 and 190:
Şi această lege a fost completat
- Page 191 and 192:
- exerciţiul dreptului de a vâna
- Page 193 and 194:
6.2.3. Principiile Legii fondului c
- Page 195 and 196:
- Secţiunea 2 - regimul substanţe
- Page 197 and 198:
organizarea şi exercitarea control
- Page 199 and 200:
Art. 2. - (1) A.G.V.P.S. este const
- Page 201 and 202:
i) aprobă Regulamentul privind dob
- Page 203 and 204:
(4) Concluziile verificărilor efec
- Page 205 and 206:
g) au angajat sau, după caz, angaj
- Page 207 and 208:
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Bajolic,
- Page 209 and 210:
De acelaşi autor:1. Monografia Mis