CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Pagube: Produce pagube atât în rândul animalelor domestice, cât şi în rândul celor sălbatice.Deşi acest aspect nu a fost cercetat sistematic, este clar că şacalul este extrem de periculos pentruprogenitura de căprior, de cerb lopătar şi de muflon, dar şi de cerb comun şi mistreţ în condiţiifavorabile. Vânează frecvent iepuri şi fazani. Acolo unde se instalează şacalul, vulpea se răreşte. Seimpune o atenţie deosebită pentru ţinerea efectivelor de şacal sub control.2.1.13. Câinele enot (Nyctereutes procyonoides G.)Denumiri: Câine enot, câine jder, bursuc-de-baltă, bursuc-cu-barbă.Descriere: Este un animal bondoc, de mărime mijlocie (5 - 8 kg), cu blană de culoare brunăcenuşie,uneori cu nuanţe spre galben-ocru, cu spicul lung şi negru spre vârf. Are botul ascuţit,urechile mici rotunjite la vârf şi favoriţii vizibili. Coada este scurtă, dar bogată (planşa 27). Caaspect general seamănă cu viezurele, dar este mai lăţos, ceea ce-l apropie ca aspect şi de câine.Longevitate: Trăieşte 10-12 ani. Vârsta se determină, cu aproximaţie, după uzura dentiţiei.Sunete: Ţipă (plânge) specific când este prins.Simţuri: Aude, miroase şi vede mediocru. Este în general puţin atent.Urme: Seamănă, ca formă şi mărime, cu urma de vulpe, dar şi cu cea a câinelui de taliemică. Este însă mai rotundă şi cu degetele mai răsfirate decât a vulpii.Habitat: Este originar din Extremul Orient, dar a fost populat în partea europeană a Rusiei,Ucraina şi Moldova, de unde prin expansiune naturală a ajuns, în anul 1954, în România. Esteîntâlnit în Delta şi în Lunca Dunării, dar şi în alte zone, chiar împădurite, din apropierea apelor.Preferă stufărişurile şi trăieşte în vizuini săpate de viezure sau de vulpe. La nevoie îşi sapă şi singurastfel de vizuini sau se stabileşte în scorburi de salcie căzute la pământ.Hrana: Se compune din şoareci, bizami, insecte, broaşte, păsări domestice şi păsărisălbatice, peşte mort, fructe, stuf, papură, ouă etc. Este aşadar mai curând omnivor, decât carnivor.Duşmani: Câinele şi şacalul.Sociabilitate: Trăieşte solitar. Doar în perioada creşterii progeniturii, masculul stă cu mamaşi cu puii, până la vârsta de 4-5 luni.Obiceiuri: Este un animal de amurg şi de noapte. Ziua îl prinde în teren doar atunci când nuşipoate agonisi noaptea necesarul de hrană. În iernile grele cade în somn de iarnă, ca şi viezurele.Reproducere: Împerecherea are loc în februarie-martie. După 60-63 de zile, femela fată 5-8pui sau chiar mai mulţi, orbi în primele 10-14 zile, pe care-i alăptează circa 3 luni. Puii devinindependenţi la 4-5 luni şi ating maturitatea sexuală la vârsta de 10 luni.Vânarea: Se practică în perioada 15 septembrie - 31 martie, la pândă sau la goană, mai alescu câini care-l atacă şi-l ţin pe loc până vine vânătorul. Se împuşcă folosind arma lisă şi cartuşe de3,5 - 4,0 mm. Blana este considerată semivaloroasă.Trofeu neconvenţional este considerată blana, iar convenţional craniul.2.1.14. Viezurele (Meles meles L.)Denumiri: Bursuc, bursucă, pui de bursuc, viezure, viezuroaică, pui de viezure.Descriere: Animal plantigrad, ce pare să facă legătura între Mustelide şi Urside, esteinteresant atât prin înfăţişarea lui, cât şi prin modul retras de viaţă. Are corpul îndesat, mai gros înpartea din spate decât în partea anterioară, care începe printr-un bot ascuţit. Picioarele sunt scurte şiînzestrate cu câte 5 degete, prevăzute cu gheare puternice, adaptate pentru săpatul vizuinilor. Blanaeste compusă din peri aspri, aproape ţepoşi, relativ lungi, de culoare albă-gălbuie la bază, negri lamijloc şi albicioşi la vârf, combinaţie care induce impresia generală de culoare sură-alburie. Parteade jos a gâtului, pieptul, abdomenul şi picioarele sunt negre-cafenii. Specifică este culoarea albă acapului, cu două dungi negre care pornesc de la nas, cuprind ochii şi urechile şi se lărgesc,47