CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

întotdeauna uşoară. Se împuşcă folosind arma lisă şi alice de 3,5-4,00 mm. Este sportivă însă şivânarea vulpii cu arma cu glonţ, din categoria 5,6 maximum 6,5 mm.Trofeu neconvenţional este considerată blana, iar convenţional craniul.Pagube: Judecând după contribuţia pe care o are în combaterea micilor rozătoare, seapreciază de multe ori că acest carnivor este mai mult folositor (agriculturii) decât dăunător(cinegeticii). În realitate, în terenurile cu vânat mic (fazani, potârnichi, iepuri) vulpea este undăunător de temut. Stau mărturie, în această privinţă, resturile de iezi de căprioară, de pui de iepuri,de pui de fazani şi chiar de viţei de cerb şi de purcei, căraţi la vizuină în perioada creşterii puilor.Prejudicii mari produce şi gospodăriilor de la sate, prin uciderea păsărilor domestice, mai ales înaceeaşi perioadă de creştere a progeniturii.Doar în terenurile de dealuri înalte şi de munte vulpea trebuie protejată, fiindcă aiciprejudiciile cauzate nu sunt demne de luat în seamă.2.1.12. Şacalul (Canis aureus L.)Denumiri: Şacal, şacal mascul, şacal femelă sau căţea de şacal, pui de şacal.Descriere: Seamănă cu lupul ca aspect general şi culoare, dar este mult mai mic decâtacesta, atingând doar 12 - 15 kg. Are coada vizibil mai scurtă, terminată ca şi cum ar fi retezată, lamajoritatea exemplarelor. Nuanţele culorii sunt în general mai diferite decât la lup, îmbrăcândforme de la roşcat până la fumuriu închis pe spate. Dimorfismul sexual nu este evident (planşa 27).Longevitate: Se apreciază la 12-14 ani. Vârsta se determină, cu aproximaţie, după uzuradanturii.Sunete: Urlete prelungi, amestecate cu schelălăituri şi vaiete, care se aud seara şi noaptea,pentru strângerea haitei. În perioada împerecherii urletul este mai frecvent, mai puternic şi maimodulat.Urme: Sunt foarte asemănătoare cu ale vulpii, dar cu puţin mai mari decât acestea. Sunt uşorconfundabile cu urmele unui câine de talie mică, de care se deosebesc prin forma uşor mai alungităşi faptul că au perniţele şi unghiile mijlocii mai apropiat imprimate.Simţuri: Văzul, mirosul şi auzul sunt excelente. Este de regulă foarte atent, simţitor şi cureacţii atât de rapide încât cu greu poate fi surprins.Habitat: Originar din India şi Ceylon (Sri Lanka) şi-a extins arealul până în Balcani, fiindacum în expansiune spre nord. În România a fost prezent în sud şi în sud-est, dar a ajuns acum încentrul ţării, de-a lungul râurilor interioare, şi în vestul ţării, de-a lungul Dunării. Mai nou a fostsemnalat în Maramureş, iar în exteriorul ţării, în Serbia şi Ungaria. Preferă pădurile liniştite cudesişuri şi cu vânat mic din abundenţă. Expansiunea speciei spre nord pare să urmeze, cu oarecareîntârziere, expansiunea guguştiucului, originar din aceleaşi zone de baştină.Hrana: De la şoarece la căprior, atacă orice. Chiar şi purceii de mistreţ şi viţeii de cerbconstituie hrană pentru şacal. Atacă în haită, fiind curajos şi insistent. Mănâncă însă frecvent fructe,seminţe, cereale şi ierburi. A fost observat mâncând chiar rapiţa îngheţată. Are, aşadar, un spectrualimentar, mult mai larg decât vulpea şi lupul.Duşmani: Lupul pare să-i fie singurul duşman eficient, care îi limitează extinderea arealuluialtitudinal şi spre nord. Nici râsul nu-l va tolera, în cazul eventualei suprapuneri parţiale a arealelor.Sociabilitate: Este un animal sociabil, care trăieşte şi care vânează în haită. Mersul obişnuiteste „la trap”. Haita este condusă, ca şi în cazul lupului, de perechea conducătoare.Reproducerea: Atinge maturitatea sexuală la un an. Împerecherea are loc în februarie-martie.Fată după 62-63 de zile, în aprilie-mai, de regulă în vizuini, câte 3-8 pui. Puii, orbi în primele 10-14 zile,devin independenţi la 3-4 luni.Vânarea: Se practică în perioada 15 mai – 31 martie, la pândă (la trecători şi la cadavre), lagoană şi chiar la dibuit, cu arma cu glonţ de calibru 5,6 mm, maximum 6,5 mm. Mai mult seîmpuşcă însă la goană, cu arma lisă şi alice de 3,5 - 4,5 mm.46