CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
Descriere: Este un rozător semiacvatic, de talie mică (0,7 - 1,4 kg), cu blăniţă de culoarebrună-cafenie pe spate şi laturi, iar pe abdomen bej-cenuşie. Blana semivaloroasă prezintă puf şispic, păstrându-şi parţial calitatea şi în perioada de vară. Năpârlirea începe în aprilie, lună din carebizamul nu se mai împuşcă. De remarcat picioarele scurte adaptate pentru înot, prin existenţa unorperi tari între degete, şi coada lungă, caracteristică, turtită lateral spre vârf şi acoperită cu solzi,folosită drept cârmă (planşa 26).Printr-o glandă perianală produce o substanţă mirositoare specifică (mosc), care-i serveşte ladelimitarea teritoriului.Longevitate: 3-5 ani.Sunete: Un chiţăit abia perceptibil care se distinge totuşi clar în perioada de împerechere. Înmomentul în care simte pericol se scufundă în apă, producând un zgomot caracteristic, asemeneaunei plescăituri puternice.Urme: Alungite, cu degete lungi, răsfirate şi gheare vizibil imprimate. Prezintă 4 degete lapicioarele anterioare şi 5 la cele posterioare.Simţuri: Văzul este bun, dar nu excelent, urmând, în ordine descrescătoare ca acuitate, auzulşi mirosul.Habitat: Deşi este o specie alohtonă, originară din America de Nord, a imigrat din EuropaCentrală în România în jurul anului 1940. În Europa fusese colonizat în anul 1905. S-a instalat înbazinele acvatice curgătoare şi stătătoare din toată ţara, mai puţin în zona apelor reci de munte. Îşisapă galerii şi cotloane în malurile apelor, întotdeauna cu intrare sub nivelul apei şi cu răsuflătoarepe uscat, pentru aerisire.Dacă malurile nu-l satisfac pe deplin, în condiţii de densitate mare sau din alte motive,bizamul îşi clădeşte în apă platforme plutitoare (căpiţe), în care locuieşte de obicei vara.Hrana: Consumă plante acvatice, în special papură şi rizomi de stuf, ierburi de pe maluri,lujeri din apropierea apei etc. Ocazional consumă şi hrană de natură animală (larve, scoici). Sesusţine că ar consuma uneori şi peşte, ceea ce nu este însă deloc sigur.Duşmani: Vidra, nurca şi dihorul în primul rând, apoi enotul, vulpea, câinele şi alţi prădătoricare-l pot surprinde pe uscat.Sociabilitate: Trăieşte în familii şi iernează împreună cu progenitura.Reproducere: Împerecherea are loc din martie până în septembrie. Fată de 3-4 ori pe an, câte4-12 pui golaşi şi alburii în primele 11 zile. Se dezvoltă însă rapid şi părăsesc cotlonul la 18 zile.Gestaţia durează 28-30 zile.Obiceiuri: Este un animal cu activitate preponderent nocturnă. Când alăptează sau când ziuaeste scurtă şi este frig (iarna), pot fi văzute şi exemplare, de obicei femele, cu activitate diurnă. Oastfel de activitate au în mod obişnuit şi masculii în perioada împerecherii. Este considerat ataşatfaţă de locul de trai, dar migrează o dată cu creşterea densităţii, în special toamna şi primăvara, încăutare de locuri mai favorabile, în care să-şi întemeieze noi familii.Vânare: Se vânează în perioada 1 septembrie – 15 aprilie, cu arma lisă şi cu alice de 2,5mm. Trofee neconvenţionale sunt considerate blănurile şi uneori craniile şi dinţii incisivi.Pagube: În principal poate dăuna construcţiilor hidrotehnice, prin perforarea şi slăbireadigurilor situate între bazinele piscicole sau în aval de acestea.2.1.11. Vulpea (Vulpes vulpes L.)Denumiri: Vulpoi, vulpe şi pui sau căţel de vulpe.Descriere: Este un mamifer de talie medie, de 4-8 sau chiar 10 kg, de culoare roşcată sauroşie, cu coada lungă bogat îmbrăcată în păr şi cu urechile ascuţite, îndreptate în sus. Nuanţeleculorii variază mult de la roşu deschis, cu nuanţe galbene sau alburii, până la brun-închis, înspicatsau nu. Vârfurile urechilor şi picioarele prezintă pete negre. La naştere puii sunt de culoare cenuşieînchis,însă din primele săptămâni de viaţă nuanţa părului devine roşcată. Dimorfismul sexual nueste evident (planşa 27).44
Longevitate: Trăieşte 12-14 ani. Aprecierea vârstei se poate face, cu oarecare aproximaţie,după tocirea dentiţiei.Sunete: Puii flămânzi scâncesc. Juvenilii rămaşi singuri latră, aşa cum latră şi masculii întimpul împerecherii. Cel mai puternic şi frecvent lătrat este cel de chemare, care se aude în perioadaîmperecherii, scos de ambele sexe, şi lătratul insistent scos de ambii părinţi pentru distragereaatenţiei potenţialilor duşmani de la puii mici aflaţi în pericol. În caz de pericol iminent, precum şiatunci când se bat între ei, masculii scot un mormăit. Când este prinsă de duşmani, vulpea ţipă.Foarte rar chefneşte după iepurii fugăriţi.Simţuri: Vulpea are auzul excepţional, mirosul foarte bun şi văzul bun.Urme: Urma-tipar a vulpii poate fi asemuită cu cea a unui câine de talie mică, dar prezintă,ca şi şacalul, o formă mai alungită (eliptică) şi degetele mijlocii mai strâns poziţionate, cu unghiileimprimate mai apropiat (planşa 27). Urma-pârtie este rectilinie, spre deosebire de cea de câine careeste imprimată în zig-zag. Imprimarea urmelor diferă la mersul normal, când vulpea calcă urmă înurmă, faţă de deplasarea la trap, când urmele se imprimă două câte două, şi faţă de deplasarea îngoană, când urmele picioarelor din spate le depăşesc pe cele ale picioarelor anterioare.Excrementele sunt caracteristice, conţin hrană parţial nedigerată şi sunt depuse de vulpoi peridicături, pietre şi altele asemenea locuri vizibile, în scopul marcării teritoriului. Teritoriul estemarcat însă, în şi mai mare măsură, prin urinare, ca şi în cazul lupului.Habitat: Vulpea este întâlnită din golul alpin până pe malul mării, în păduri, în tufişuri, înstufărişuri sau în câmp deschis. Vizuina, pe care o sapă singură, are de regulă mai multe ieşiri şieste amplasată pe versanţi însoriţi, în diguri, în maluri de pâraie, în ridicături de pământ, dar şi încâmp plan. Poate fi săpată şi în locuri acoperite de vegetaţie, dar şi în teren absolut descoperit. Înmulte cazuri ocupă vizuinile săpate de viezure, pe care le poate chiar împărţi cu acesta sau cu pisicasălbatică. Deosebirea între vizuinile săpate de vulpe, care sunt mai înguste şi pornesc orizontal, faţăde cele săpate de viezure, care sunt mai largi şi pornesc îndreptate oblic în jos, este evidentă. Dealtfel şi curăţenia exemplară în cazul viezurelui, deosebeşte vizuinile ocupate de cele două specii.Este considerată fidelă faţă de locul obişnuit de trai, raza ei de activitate fiind 3-5 km, foarte rar de10 km. Numai în mod excepţional se deplasează la distanţe mai mari.Hrana: Este foarte variată, însă în spectrul alimentar al vulpii predomină categoric şoareciişi alte rozătoare mici. Mănâncă insecte, larve, râme, broaşte, peşti morţi, păsări, cadavre, dar şifructe şi chiar cereale la nevoie. Lista sortimentelor alimentare explică larga răspândire a vulpii înRomânia şi în Europa.Duşmani: Lupul, râsul, şacalul, câinele şi mai ales diversele boli comune canidelor. Suntpericuloase pentru puii de vulpe, dar în mai mică măsură, şi păsările răpitoare mari: acvilele,vulturul codalb, buha şi chiar uliul găinilor.Sociabilitate: Vulpea este, în cea mai mare parte a anului, un animal solitar. Numai întimpul împerecherii vulpoiul caută vulpea, cu care rămâne până la creşterea progeniturii. În cazulîn care vulpea moare după ce puii au 4-5 săptămâni, vulpoiul îi preia sarcina creşterii puilor.După înţărcare, vulpile mature şi cele tinere trăiesc solitar. Se întâlneşte însă frecventsituaţia în care mai multe vulpi folosesc aceeaşi vizuină.Reproducere: Maturitatea sexuală este atinsă la 8-10 luni. Perechile se caută din lunadecembrie, împerecherea are loc în luna februarie, iar fătarea după 52-53 de zile, în aprilie. Sunt şifemele care se împerechează la sfârşitul lunii ianuarie şi femele care se împerechează în martie.Vulpea fată o singură dată pe an, câte 4-7 pui orbi, de culoare cenuşie închis. La 10-14 zilepuii văd, la 4 săptămâni ies la gura vizuinii, iar după 60 de zile pot părăsi vizuina. Sunt însă alăptaţipână la vârsta de 3 luni, vulpea trecându-i treptat pe hrană regurgitată, apoi pe hrană adusă, inclusivîn stare vie, pentru a-i învăţa să vâneze.Obiceiuri: Are activitate nocturnă, dar şi crepusculară şi aurorală. În locurile liniştite, cândhrana devine deficitară, poate fi văzută şoricând toată ziua.Vânarea: Se poate face în timpul anului, la pândă, la dibuit şi la goană, cu sau fără câini devânătoare. O vânătoare aparte este vânătoarea cu câinii la vizuină, dar la fel de interesantă este şivânătoarea cu chemătoarea. Dată fiind vigilenţa proverbială a vulpii, dobândirea acesteia nu este45
- Page 1 and 2: CUVÂNT ÎNAINTEExamenul de vânăt
- Page 3 and 4: DR. ING. NECULAI ŞELARUMANUAL PENT
- Page 5 and 6: peisajului natural, au avut efecte
- Page 7 and 8: unei singure Uniuni Generale a Vân
- Page 9 and 10: Astfel a fost sistematizată, conci
- Page 11 and 12: indivizilor aparţinând diverselor
- Page 13 and 14: Distanţa până la care se deplase
- Page 15 and 16: Răspunsurile comportamentale astfe
- Page 17 and 18: (capră neagră, cerb), pentru îno
- Page 19 and 20: distanţe incredibil de mari, sunt
- Page 21 and 22: împuşcare. Fapta de a împuşca e
- Page 23 and 24: Directiva habitatele nr. 92/403/CEE
- Page 25 and 26: Au picioare robuste, tetradactile,
- Page 27 and 28: CAPITOLUL IICUNOAŞTEREA SPECIILOR
- Page 29 and 30: Gestaţia durează 34 de săptămâ
- Page 31 and 32: peste 500 m altitudine, din cauza c
- Page 33 and 34: durată, căpriorii pot fi prinşi
- Page 35 and 36: puternici trăiesc solitar. Foarte
- Page 37 and 38: Colţii apar la mistreţ în jurul
- Page 39 and 40: Pagube: Atât prin consumul prefere
- Page 41 and 42: Menţinerea efectivelor optime şi
- Page 43: Denumiri: Marmota se mai numeşte m
- Page 47 and 48: Pagube: Produce pagube atât în r
- Page 49 and 50: (Martes martes L.).2. Jder-de-piatr
- Page 51 and 52: construcţii părăsite. Nu se dep
- Page 53 and 54: deschise, până spre alburiu. Viţ
- Page 55 and 56: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 57 and 58: Sunete: Un ţipăt pe care-l scoate
- Page 59 and 60: Maturitatea sexuală este atinsă l
- Page 61 and 62: capcană, surprins în spaţii înc
- Page 63 and 64: Hrana: Este un animal prin excelen
- Page 65 and 66: 2.3.1. Gâsca-de-vară (Anser anser
- Page 67 and 68: Diferenţierea se face uşor în ac
- Page 69 and 70: Perioada de vânare: 1 septembrie -
- Page 71 and 72: Obiceiuri: Se adună în cârduri m
- Page 73 and 74: Coloraţia generală este maronie-s
- Page 75 and 76: Vânare: Vânătoarea se face indiv
- Page 77 and 78: din ce în ce accentuat, câinele h
- Page 79 and 80: ună-cenuşie, brăzdată cu dungi
- Page 81 and 82: Este o specie alohtonă, devenită
- Page 83 and 84: 2.3.35. Cioara grivă (Corvus coron
- Page 85 and 86: Se întâlneşte în zona de câmpi
- Page 87 and 88: Iernează îndeosebi în Dobrogea
- Page 89 and 90: mai închise. Femela are şi ea mo
- Page 91 and 92: Glasul sonor, care îi trădează p
- Page 93 and 94: Altă denumire: Ciocârlie moţată
Descriere: Este un rozător semiacvatic, de talie mică (0,7 - 1,4 kg), cu blăniţă de culoarebrună-cafenie pe spate şi laturi, iar pe abdomen bej-cenuşie. Blana semivaloroasă prezintă puf şispic, păstrându-şi parţial calitatea şi în perioada de vară. Năpârlirea începe în aprilie, lună din carebizamul nu se mai împuşcă. De remarcat picioarele scurte adaptate pentru înot, prin existenţa unorperi tari între degete, şi coada lungă, caracteristică, turtită lateral spre vârf şi acoperită cu solzi,folosită drept cârmă (planşa 26).Printr-o glandă perianală produce o substanţă mirositoare specifică (mosc), care-i serveşte ladelimitarea teritoriului.Longevitate: 3-5 ani.Sunete: Un chiţăit abia perceptibil care se distinge totuşi clar în perioada de împerechere. Înmomentul în care simte pericol se scufundă în apă, producând un zgomot caracteristic, asemeneaunei plescăituri puternice.Urme: Alungite, cu degete lungi, răsfirate şi gheare vizibil imprimate. Prezintă 4 degete lapicioarele anterioare şi 5 la cele posterioare.Simţuri: Văzul este bun, dar nu excelent, urmând, în ordine descrescătoare ca acuitate, auzulşi mirosul.Habitat: Deşi este o specie alohtonă, originară din America de Nord, a imigrat din EuropaCentrală în România în jurul anului 1940. În Europa fusese colonizat în anul 1905. S-a instalat înbazinele acvatice curgătoare şi stătătoare din toată ţara, mai puţin în zona apelor reci de munte. Îşisapă galerii şi cotloane în malurile apelor, întotdeauna cu intrare sub nivelul apei şi cu răsuflătoarepe uscat, pentru aerisire.Dacă malurile nu-l satisfac pe deplin, în condiţii de densitate mare sau din alte motive,bizamul îşi clădeşte în apă platforme plutitoare (căpiţe), în care locuieşte de obicei vara.Hrana: Consumă plante acvatice, în special papură şi rizomi de stuf, ierburi de pe maluri,lujeri din apropierea apei etc. Ocazional consumă şi hrană de natură animală (larve, scoici). Sesusţine că ar consuma uneori şi peşte, ceea ce nu este însă deloc sigur.Duşmani: Vidra, nurca şi dihorul în primul rând, apoi enotul, vulpea, câinele şi alţi prădătoricare-l pot surprinde pe uscat.Sociabilitate: Trăieşte în familii şi iernează împreună cu progenitura.Reproducere: Împerecherea are loc din martie până în septembrie. Fată de 3-4 ori pe an, câte4-12 pui golaşi şi alburii în primele 11 zile. Se dezvoltă însă rapid şi părăsesc cotlonul la 18 zile.Gestaţia durează 28-30 zile.Obiceiuri: Este un animal cu activitate preponderent nocturnă. Când alăptează sau când ziuaeste scurtă şi este frig (iarna), pot fi văzute şi exemplare, de obicei femele, cu activitate diurnă. Oastfel de activitate au în mod obişnuit şi masculii în perioada împerecherii. Este considerat ataşatfaţă de locul de trai, dar migrează o dată cu creşterea densităţii, în special toamna şi primăvara, încăutare de locuri mai favorabile, în care să-şi întemeieze noi familii.Vânare: Se vânează în perioada 1 septembrie – 15 aprilie, cu arma lisă şi cu alice de 2,5mm. Trofee neconvenţionale sunt considerate blănurile şi uneori craniile şi dinţii incisivi.Pagube: În principal poate dăuna construcţiilor hidrotehnice, prin perforarea şi slăbireadigurilor situate între bazinele piscicole sau în aval de acestea.2.1.11. Vulpea (Vulpes vulpes L.)Denumiri: Vulpoi, vulpe şi pui sau căţel de vulpe.Descriere: Este un mamifer de talie medie, de 4-8 sau chiar 10 kg, de culoare roşcată sauroşie, cu coada lungă bogat îmbrăcată în păr şi cu urechile ascuţite, îndreptate în sus. Nuanţeleculorii variază mult de la roşu deschis, cu nuanţe galbene sau alburii, până la brun-închis, înspicatsau nu. Vârfurile urechilor şi picioarele prezintă pete negre. La naştere puii sunt de culoare cenuşieînchis,însă din primele săptămâni de viaţă nuanţa părului devine roşcată. Dimorfismul sexual nueste evident (planşa 27).44