CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Denumiri: Marmota se mai numeşte marmotă alpină, pentru a o deosebi de ruda saapropiată, marmota-de-stepă. Masculii bătrâni se mai numesc ursoni, iar puii şi juvenilii, pui demarmotă.Descriere: Este un rozător de talie mijlocie, cu picioare scurte şi cu aspect îndesat, deculoare brună-cenuşie înspicată, mai închisă pe spate (cenuşiu-închis) şi mai deschisă pe abdomen(roşcat-gălbui). Coada este uşor stufoasă şi mai închisă la culoare spre vârf.Greutatea exemplarelor mature este de 5 - 6 kg, foarte rar ajungând până la 8 kg. Picioarelesunt relativ scurte şi înarmate cu gheare foarte puternice, ceea ce reprezintă categoric o adaptarespecifică pentru săparea vizuinilor în locuri stâncoase. Se deplasează greoi şi, la cel mai mic semnde pericol, se refugiază în vizuini. Nu se depărtează mult de acestea. Dimorfismul sexual nu esteevident (planşa 26).Longevitate: 15 ani. Categoriile de vârstă se apreciază după mărime.Sunete: Un şuierat puternic, auzit frecvent în zona coloniilor, este sunetul cel mai frecventscos de marmote, în scopul semnalării unui potenţial pericol. Asemănător, dar mai puternic şi pe unton mai plângător, se vaită marmota aflată în pericol. În perioada împerecherii îşi modulează glasul,care devine asemănător unui mieunat.Urme: Sunt greu de observat pe pajiştile alpine. Pe peticele de zăpadă sau pe pământul scosîn faţa vizuinilor locuite se pot însă constata urme-tipar caracteristice, care au imprimate evidentghearele (4 la picioarele anterioare şi 5 la cele posterioare).Simţuri: În ordinea acuităţii, văzul este cel mai dezvoltat, urmat de auzul mediocru şimirosul slab.Habitat: Este reprezentat de versanţii şi de văile însorite de pe pajiştile alpine, de undemarmota are orizonturi largi pentru vedere. Nu suportă activităţile omeneşti în apropiere şi cel maimult o deranjează oile şi câinii de la stânele din zonă. În locurile alese, marmotele îşi sapă maimulte vizuini, pentru o întreagă colonie, fie în fisurile dintre stânci, fie direct în solul superficial dela baza acestora.Hrana: Fiind erbivor-rozător, consumă prin excelenţă doar ierburi alpine, muşchi, licheni şivegetaţie arbustivă. Numai accidental poate ingera şi insecte.Duşmani: Acvila-de-stâncă şi alte acvile mari, râsul, vulpea şi câinii de la stâne. Turismulnecivilizat şi deranjul datorat unor activităţi umane temporare în zona alpină o neliniştesc foartemult, afectând-o direct prin diminuarea timpului necesar hrănirii.Sociabilitate: Trăieşte exclusiv în colonii.Reproducere: Împerecherea are loc în luna mai, gestaţia durează 33-34 de zile, după carefată 2-4 pui golaşi, orbi şi neajutoraţi în luna iunie. Puii ating maturitatea sexuală abia la vârsta de 2ani. Marmota fată o singură dată pe an.Obiceiuri: Depăşeşte condiţiile vitrege de iarnă alpină prin retragerea în vizuini pentruhibernare, încă de la începutul lunii octombrie. Revine la suprafaţă doar în lunile aprilie-mai, cândconsumă ierburi tinere, purgative, pentru eliminarea dopului rectal. Este un animal cu activitateexclusiv diurnă.Ocrotire şi îngrijire: Din experienţa de până acum reiese că se impun zone de linişte, înRomânia, în jurul coloniilor, unde să nu se practice păşunatul. Se mai impune combatereaconsecventă a vulpilor frecvent observate în preajma vizuinilor de marmotă.Vânare: Deocamdată nu se vânează decât sporadic. Sezonul legal de vânătoare este cuprinsîntre 15 septembrie şi 15 octombrie. Se poate împuşca folosind o armă lisă şi alice de 3, 5 - 4,0 mm,ori armă cu glonţ din categoria 5,6 mm.2.1.10. Bizamul (Ondatra zibethica L.)Denumire: Se mai numeşte, impropriu, şobolan-de-apă, şobolan-de-mosc şi ondrată.43