CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Sociabilitate: Spre deosebire de iepurele comun, iepurele-de-vizuină trăieşte în coloniifamiliale, săpându-şi viziunile unele în apropierea altora, de foarte multe ori din aceeaşi intrarecomună. În colonie, familiile trăiesc separat fără a se deranja între ele. Doar femela gestantă seretrage în vizuini izolate sau într-o ramificaţie separată pentru a naşte. La plecare din vizuinaizolată, femela astupă intrarea cu ierburi, frunze etc.Reproducere: Împerecherea începe primăvara devreme, prin februarie, şi durează cel puţinpână în luna septembrie. Durata gestaţiei este de 30 de zile, după care iepuroaica fată 4-8 pui, golaşişi orbi în primele 10 zile. Puii sunt alăptaţi 3-4 săptămâni, apoi devin independenţi. Aşa suntposibile 4-5 fătări pe an şi o prolificitate de 25-30 pui/iepuroaică într-un an.Maturitatea sexuală se instalează după vârsta de 5-8 luni, astfel încât primii pui pot avea,încă din anul în care s-au născut, prima lor progenitură.Obiceiuri: Este un animal cu activitate preponderent nocturnă, foarte ataşat de locul în cares-a născut. Raza sa de activitate nu depăşeşte câteva sute de metri.Vânare: Deocamdată, în România lapinul nu se vânează, din cauza efectivelor reduseaproape de zero. Sezonul legal de vânătoare coincide însă cu cel al iepurelui comun: 1 noiembrie -31 ianuarie.Se poate vâna exclusiv la sărite sau cu dihorul la vizuină, goana nefiind eficientă, iar vânareala pândă interzisă.La vânătoare se foloseşte arma cu alice şi cartuşe de 2,5 - 3 mm.Ocrotire şi îngrijire: Întemeierea unei colonii se face într-un teren propice, în care ori sesapă vizuini artificiale care comunică între ele, ori se obturează la gură vizuinile de vulpe sauviezure care deja există. Lapinii le vor lua în folosinţă şi vor începe imediat să-şi sape propriileramificaţii din acestea, cu pământul scos obturându-le pe cele iniţiale până la dimensiuniconvenabile.Pentru a-i proteja de prădători cu ocazia colonizării, este indicată construcţia unei volieredeasupra vizuinilor, în care să fie practicate orificii de dimensiunea lapinului pentru a li se permiteieşirea şi intrarea în aceasta, preferabil pe sub grămezi mici de ramuri verzi, mărăcini, crăci etc.În interiorul volierei este indicat să li se administreze hrană complementară, ca de altfel şi înexteriorul acesteia, constând din fânuri, ramuri verzi pentru ros şi chiar porumb.Atenţia cea mai mare trebuie însă acordată împuţinării prădătorilor specifici, printre care ceimai periculoşi sunt dihorii, jderii-de-piatră şi pisicile sălbatice. Nici ulii şi huhurezii nu trebuieacceptaţi în preajmă. De fapt, în România nu au reuşit colonizările făcute din cauza lipsei depreocupare pentru combaterea acestor prădători.Pagube: Este considerată una dintre cele mai păgubitoare specii de vânat, devenit plagă înalte ţări pentru agricultură şi silvicultură, datorită roaderii cojii, dar şi a rădăcinilor, arbuştilor,arborilor şi pomilor fructiferi. Face de asemenea pagube mari în grădini unde roade orice: legume,flori, arbuşti ornamentali etc.În România, doar în apropierea vizuinilor s-a constatat eliminarea, prin roaderea tulpinilorde jur împrejur, a arbuştilor şi puieţilor forestieri.Limitarea extinderii populaţionale, din cauza prădării la care este supus permanent, face capericolul pagubelor cauzate de lapin să nu fie de actualitate la noi în ţară. Se pare că nici înmulţirealui nu este posibilă în condiţiile lipsei de atenţie pentru combaterea dăunătorilor specifici, deşispecia ar prezenta un interes deosebit, în vederea scăderii presiunii cinegetice asupra altor specii devânat.2.1.9. Marmota (Marmota marmota L.)42