CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

Pagube: Atât prin consumul preferenţial de hrană, cât şi în cazul lipsei acesteia, mistreţulpoate produce prejudicii importante, de natură a atrage mânia agricultorilor, dar uneori şi asilvicultorilor. Pagube în agricultură produce prin consumul de cereale, prin râmarea păşunilor, princonsumul seminţelor ş.a.m.d. În pădure, consumul seminţelor încorporate în sol pentru refacereaarboretelor, precum şi smulgerea, cu gura, a puieţilor din regenerări în scopul consumăriirădăcinilor, pot compromite refacerea pădurii pe suprafeţe demne de luat în seamă. La toate acestease mai adaugă prejudiciile produse în plantaţiile pomicole şi în vii.În scopul evitării sau cel puţin a diminuării prejudiciilor cauzate de mistreţi, trebuie luateurmătoarele categorii de măsuri considerate eficiente: menţinerea efectivelor reale la nivelul celor optime, într-o structură corespunzătoare pesexe şi clase de vârstă; asigurarea liniştii în pădure şi menţinerea mistreţilor în interiorul acesteia, prin cultivareaunor ogoare de hrană special destinate acestui scop sau prin hrănirea complementară inclusiv întimpul verii; sperierea şi alungarea mistreţilor din locurile unde încep să producă prejudicii şi, în ultimăinstanţă, împuşcarea câte unui exemplar, de preferinţă purcel, din ciurda nărăvită la culturi.2.1.7. Iepurele comun (Lepus europaeus P.)Denumiri: Masculul se numeşte iepuroi, femela iepuroaică, puiul iepuraş sau pui de iepure,iar exemplarele juvenile vătui sau şoldani.Descriere: Este apreciat ca fiind de talie medie, de 3,5 - 4 kg, cu trupul prelungit şi turtitlateral, cu buze cărnoase şi mobile, cu urechi lungi sub formă de cornet, cu codiţă scurtă şi ridicată,cu ochi mari şi bulbucaţi, având picioarele posterioare lungi, cu 5 degete, iar picioarele anterioarescurte, cu 4 degete, şi tălpile acoperite cu păr (planşa 23).Coloritul părului variază de la galben-cafeniu, cu fire de păr suriu pe spate, până la alburiupe abdomen şi alb curat inferior cozii. Vârfurile firelor de păr şi vârfurile urechilor sunt negre.Prezintă mustăţi lungi şi ţepoase. În ansamblu, culoarea face iepurele confundabil cu terenul,acoperit de ierburi şi de frunze uscate, în care se ascunde.Între iepuri şi iepuroaice nu sunt deosebiri vizibile, apreciindu-se că dimorfismul sexual esteinexistent. Sexele se pot distinge cu o uşoară dificultate, după organele genitale, chiar şi în cazuliepurilor capturaţi (planşa 24).Longevitate: Trăieşte maximum 10 (12) ani. Sunt predominante însă exemplarele din primii3 ani de viaţă. Se pot deosebi uşor doar vătuii de exemplarele mai în vârstă, după proeminenţacaracteristică a piciorului anterior, după apendicele orbitei sau după fragilitatea la rupere a oaselorpicioarelor anterioare. Metoda exactă de determinare a vârstei se bazează pe cântărirea cristalinului(metoda Rieck, 1962).Sunete: Iepurele rănit şi prins ori cel încolţit de prădători scoate un vaiet asemănătorplânsetului de copil. Masculul mai scoate însă şi un mormăit discret când urmăreşte iepuroaica încălduri.Simţuri: Are auzul foarte bun, mirosul mediocru, iar văzul slab, distingând uşor doarobiectele în mişcare şi pe cele care contrastează puternic cu mediul.Urme: Sunt inconfundabile, deoarece iepurele nu merge, ci sare (ţopăie), picioareleposterioare depăşindu-le întotdeauna în mers, pe cele anterioare (planşa 24).Excrementele sunt şi ele caracteristice, de nuanţă brună şi forma turtită (lenticulară), cudiametrul de 1 - 2 cm.Alte urme ale prezenţei iepurilor sunt rosăturile lăsate pe ramuri, pe arbuşti şi pe arboritineri, imposibil de confundat datorită lăţimii mici a acestora, corespunzătoare incisivilor înguşticomparativ cu ai altor specii.39