CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

etrăgându-se din faţa acestora în desişuri, unde se poate apăra. Pe ceilalţi duşmani îi neglijează, darîi fugăreşte din preajma progeniturii.Sociabilitate: Mistreţul este sociabil. Scroafa cea mai bătrână, împreună cu urmaşeleacesteia care sunt mame, cu scroafele sterpe, cu godacii şi cu purceii descendenţi din familieformează o grupare familială, denumită ciurdă sau cârd. Această grupare este condusă de scroafacea mai în vârstă. În cadrul ciurdelor, vierii tineri sunt acceptaţi până la vârsta de un an. Dupăaceastă vârstă vierii se retrag şi formează, până toamnă, asocieri de câte 3-4 vieruţi tineri. De foartemulte ori, vieruţii singuratici se localizează în apropierea unui vier solitar, probabil pentru oeventuală protecţie împotriva prădătorilor. Vierii puternici şi cei bătrâni trăiesc solitar.Vierii vin la ciurdă în perioada împerecherii, dar o stăpâneşte doar cel mai bătrân şi maiputernic dintre pretendenţi. Acesta preia temporar, în cadrul ierarhiei ciurdei, poziţia de vârf.Ceilalţi vieri, îndepărtaţi de la împerechere, se deplasează zeci de km, chiar până la distanţede 50 - 60 km în condiţii deosebite, în căutarea scroafelor libere, aflate în călduri.Reproducere: Perioada de împerechere este lungă, ca şi în cazul muflonului, ţinând dinseptembrie până în ianuarie. Vârful acesteia se situează însă în lunile noiembrie-decembrie.Perioada de împerechere se declanşează odată cu intrarea în călduri a primei scroafe. Dupămontarea la rând a tuturor scroafelor din cârd, fiindcă acestea îşi sincronizează de regulăîmperecherea, interesul vierului pentru gruparea familială scade, şi se retrage în căutarea altui cârdcu scroafe nefecundate.Perioada de gestaţie durează 18 săptămâni, după care scroafele nasc 4-8 purcei fiecare,uneori mai puţini (scroafele tinere), alteori mai mulţi (chiar 10-12 în cazul scroafelor mature). Dereţinut că o singură scroafă nu poate creşte mai mult de 10 purcei, deoarece numărul acestora estelimitat de numărul mameloanelor şi de obiceiul purceilor de a stăpâni, după vârsta de 4 săptămâni,fiecare câte un mamelon.Obiceiuri: Mistreţul rănit şi urmărit atacă omul. Chiar şi scroafele bătrâne, care îşi apără cudârzenie progenitura, o pot face în preajma zăcătorilor. Foarte rar şi solitarii bătrâni hărţuiţi de câini,pot ataca omul în zona locurilor de odihnă.În alte condiţii mistreţii se feresc de om, aşa cum se feresc şi celelalte specii de vânat maredin România.Mistreţul se scaldă în mocirlă din necesitate, înoată cu plăcere, marchează teritoriul, îşi ţineriguros trecătorile şi orele de trecere etc.Vânare: Sezonul de vânătoare admis prin lege pentru mistreţ ţine de la 1 august până la 15februarie. Acolo unde mistreţii produc prejudicii se pot împuşca, cu aprobarea Autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură, şi în afara acestei perioade.Metodele de vânătoare admise sunt: la goană, cu sau fără câini de mistreţi, la pândă şi,uneori, la dibuit. Este practicată şi metoda urmăririi mistreţului pe urmă, condiţionată însă deexistenţa zăpezii proaspete, moi şi pufoase.Mistreţii pot fi împuşcaţi cu proiectile unice trase din arme lise sau cu arme cu glonţ, de lacalibrul 6,5 x 57 în sus.Colţii de vier sunt consideraţi trofeu convenţional. Sunt considerate trofee neconvenţionaleşi colţii de scroafă, precum şi părul din coama ambelor sexe, blănurile şi busturile naturalizate.Ocrotire şi îngrijire: Mistreţul este una dintre speciile de vânat care răspunde foarte bine lamăsurile de îngrijire din partea omului. În afara condiţiilor de linişte şi adăpost, în iernile cu solîngheţat sau cu zăpezi foarte mari, care-i împiedică deplasarea, trebuie să fie ajutat cu hrană.Acceptă aproape orice fel de hrană complementară: de la reziduurile de cazan de ţuică şi boască destruguri, până la cereale, carne de cal, viscere de la abatoarele de păsări etc. Hrănireacomplementară trebuie continuată şi primăvara devreme, mai ales în zonele cu scroafe fătate.Hrănirea complementară în iernile grele, cruţarea scroafelor mamă şi ţinerea lupului subcontrol, ca de altfel şi a braconajului, constituie cheia succesului în cazul mistreţului.38