iarbă verde şi uscată, muguri, lujeri, frunze verzi de sub zăpadă, mezdreşte coaja arborilor şipomilor fructiferi, consumă ghindă şi alte fructe de pădure etc.Duşmani: Lupul, râsul, şacalul, vulpea şi câinii hoinari sunt potenţialii duşmani aimuflonului. În condiţiile din România, eventuala repopulare a muflonului nu se poate realiza cusucces, decât în afara zonei ocupate de lupi şi de râşi. Rămân însă ceilalţi duşmani, în specialşacalul şi vulpea, care, alături de câinii hoinari, au dus la exterminarea muflonului din ultima zonăocupată la noi în Dobrogea.Sociabilitate: Muflonii trăiesc în cârduri mixte, iar când păşunează se comportă asemeneaoilor domestice.Reproducere: Ambele sexe ating maturitatea sexuală în cel de al doilea an de viaţă.Împerecherea are loc în intervalul august-ianuarie, principala perioadă fiind însă octombrienoiembrie.Gestaţia durează 22 de săptămâni, după care femela fată de regulă un miel, mai rar doi.Fătările au loc devreme, cel mai frecvent în luna aprilie, dar pot să aibă loc atât la sfârşitul luniimartie, cât şi în mai.Este un animal cu activitate crepusculară, nocturnă şi aurorală.Vânare: Se împuşcă la pândă şi la dibuit. Ca şi în cazul cervidelor este recomandată vânareaprioritar selectivă, a cel puţin 50% din cota de recoltă la masculi, selecţie care se realizează înprincipal după aspectul trofeului (planşa 21). Trofeul îl constituie bustul cu coarne, coarnele cucraniu întreg sau coarnele cu parte din acesta. Trofeul este cu atât mai valoros cu cât berbecul estemai în vârstă.Armele care se pot utiliza la vânarea muflonului sunt exclusiv cu glonţ, de la calibrul 5,6 x50 în sus.Ocrotire şi îngrijire: Combaterea câinilor hoinari şi împuţinarea şacalilor şi vulpilor, pânănu se mai văd, este prima grijă a gestionarilor terenurilor de vânătoare cu mufloni. Lupul şi râsul nuau ce căuta în astfel de terenuri.Prezenţa lupului şi chiar a şacalului şi a câinelui hoinar în teren fac ca toate eforturileîntreprinse pentru introducerea şi conservarea muflonului să fie zadarnice.În terenurile cu mufloni, aşadar fără aceşti prădători, gestionarul fondului de vânătoaretrebuie să administreze permanent sare, iar în perioada critică de iarnă, furaje fibroase şiconcentrate.Nu este foarte pretenţios în privinţa calităţii fânurilor, care trebuie administrate igienic, înhrănitori.Pagube: Poate produce prejudicii demne de luat în seamă, în principal prin cojirea arborilorşi roaderea mugurelui terminal în regenerările forestiere tinere. În terenul agricol pagubele se potlua în consideraţie doar la densităţi mari. Nu este însă cazul în România, unde muflonul nu maiexistă, în prezent, în libertate.2.1.6. Mistreţul (Sus scrofa L.)Denumiri: Masculul se numeşte mistreţ, porc mistreţ, gligan, vier sau solitar, femelamistreaţă sau scroafă, puii sub 6 luni purcei, iar cei de 6-12 luni godaci, grăsuni, groştei saubârlingi.Descriere: Conformaţia mistreţului este uşor de recunoscut. Profilul acestuia reflectă într-omare măsură influenţele condiţiilor de mediu în care a evoluat şi trăieşte. Prezintă un aspect generalmasiv, uşor aplatizat lateral, mai mult înalt decât gros, care lasă impresia de putere şi de mobilitate,fiind conformat perfect pentru râmat şi pentru străpungerea desişurilor. Dimorfismul sexual esteslab evident, după formă şi după colţi (planşa 22).Culoarea generală este brună-cenuşie, brună-roşcată, brună-închis, uneori aproape neagră.Sunt rar întâlnite şi exemplare foarte deschise la culoare, precum şi cazuri de albinism.36
Colţii apar la mistreţ în jurul vârstei de 10 luni, dar încep să se tocească la 16 luni. Încontinuare ei cresc în lungime până la vârsta 7-8 ani, atâta timp cât creşterea acestora depăşeştetocirea lor. După această vârstă optimă de împuşcare a vierilor pentru trofeu, mistreţul se maimenţine 3-4 ani în putere, ca ulterior să intre în decrepitudine. În această perioadă, tocirea egaleazăcreşterea colţilor, ca apoi să o depăşească şi trofeul să înregistreze o scădere din ce în ce maievidentă în lungime şi ca valoare. Scroafele au însă colţi cu rădăcină care se închide cu vârsta, fărăposibilitate de creştere după 5-6 ani (planşa 23).Greutatea vierilor poate atinge şi chiar poate depăşi, în situaţii de excepţie, 300 de kg, pecând a femelelor, chiar foarte dezvoltate, este de maximum 150 - 180 kg. De regulă, vierii puterniciau circa 150 - 200 kg, iar scroafele adulte 120 - 150 kg.Longevitate: În condiţii de libertate, mistreţii ajung rar la 18-20 de ani. În captivitate însă,această vârstă este frecvent depăşită, fiind citate, în literatură, longevităţi de 30 de ani în grădinizoologice.Sunete: Cele scoase de mistreţi seamănă, până la identitate, cu cele ale porcului domestic. Înciurdă, atunci când mănâncă liniştiţi, purceii care sug şi scroafele care alăptează scot grohăituriuşoare, profunde, de bună dispoziţie. Mai stridente sunt guiţăturile purceilor care s-au pierdut saucare solicită insistent să sugă. Scroafele emit un grohăit scurt şi adânc când au intenţia de a-şiavertiza semenii ori de a speria duşmanii. Dacă intenţia este de a preveni ciurda asupra vreunuipericol, scroafa pufăie puternic. Pufăie a avertisment şi atunci când un anume detaliu necunoscut i-astârnit suspiciunea.Când mistreţii sunt atacaţi scot „zgomote de os”, de fapt un scrâşnet din măsele, iar cândsunt puşi în dificultate, guiţă ca şi porcul domestic. Doar vierii maturi nu se tânguie niciodată.Urme: Amprentele „tipar” şi urmele „pârtie” seamănă oarecum cu cele de cerb, dar nu pot finicidecum confundate cu acestea. Diferenţele au fost deja descrise în textul destinat urmelorcerbului.Râmăturile, alte indicii alimentare, excrementele şi semnele lăsate pe arbori, la scăldători, lalocul de hrănire şi la trecători, constituie tot urme ale prezenţei ori trecerii mistreţului, care,analizate, ne dau informaţii complexe privind existenţa acestuia.Simţuri: Mistreţul are atât mirosul, cât şi auzul foarte fine. Văzul în schimb este mai slab,sesizând bine doar obiectele în mişcare. Are însă o memorie aparte a locului, astfel încât descoperăuşor orice detaliu nou apărut în peisaj.Habitat: Preferă pădurile întinse de foioase şi de amestec, dar se localizează frecvent şi întrupurile mici de pădure, dacă sunt dese, precum şi în stufărişuri şi în plauri. Uneori este întâlnit înlanurile întinse de cereale şi în terenurile lăsate pârloagă din vastul câmp agricol. Datorităamplitudinii ecologice foarte mari, arealul mistreţului se întinde practic din golul de munte până peţărmul mării.Este ataşat locului de trai numai în măsura în care acesta îi oferă condiţiile minime necesarevieţuirii (hrană, linişte şi adăpost). În situaţiile în care aceste condiţii nu îl satisfac, acesta sedeplasează până la 20 - 30 km şi chiar mai mult, în căutare de locuri mai favorabile.Hrana: Mistreţul este omnivor tipic şi mănâncă aproape tot ceea ce este comestibil, lasuprafaţa solului şi din sol. Hrana din sol o descoperă după miros, o scoate cu râtul, dar şi prinscurmare cu piciorul din faţă, o alege superficial, folosindu-se de rât şi de limbă, şi o ingerează înamestec cu pământ, folositor digestiei. Constituie hrană pentru mistreţ: verdeţurile şi chiar lujeriiunor specii forestiere, rădăcinile, rizomii, bulbii şi tuberculii, fructele cărnoase, nucoase şi seminţeleforestiere, cerealele şi seminţele agricole, ciupercile, animalele nevertebrate şi vertebratele mici şichiar mijlocii, cadavrele animalelor mari, humusul şi putregaiul din sol în condiţii extreme.Omoară vertebratele prin scuturare, după obiceiul prădătorilor.Duşmani: Lupii sunt duşmanii principali ai mistreţului. Duşmani de temut sunt şi urşii şicâinii de la stâne. Râşii, şacalii, câinii hoinari şi chiar vulpea pot deveni şi ei, în anumite condiţii şimai ales pentru progenitură, prădători. Mistreţul se teme de urşi, de lupi şi de câinii de la stâne,37
- Page 1 and 2: CUVÂNT ÎNAINTEExamenul de vânăt
- Page 3 and 4: DR. ING. NECULAI ŞELARUMANUAL PENT
- Page 5 and 6: peisajului natural, au avut efecte
- Page 7 and 8: unei singure Uniuni Generale a Vân
- Page 9 and 10: Astfel a fost sistematizată, conci
- Page 11 and 12: indivizilor aparţinând diverselor
- Page 13 and 14: Distanţa până la care se deplase
- Page 15 and 16: Răspunsurile comportamentale astfe
- Page 17 and 18: (capră neagră, cerb), pentru îno
- Page 19 and 20: distanţe incredibil de mari, sunt
- Page 21 and 22: împuşcare. Fapta de a împuşca e
- Page 23 and 24: Directiva habitatele nr. 92/403/CEE
- Page 25 and 26: Au picioare robuste, tetradactile,
- Page 27 and 28: CAPITOLUL IICUNOAŞTEREA SPECIILOR
- Page 29 and 30: Gestaţia durează 34 de săptămâ
- Page 31 and 32: peste 500 m altitudine, din cauza c
- Page 33 and 34: durată, căpriorii pot fi prinşi
- Page 35: puternici trăiesc solitar. Foarte
- Page 39 and 40: Pagube: Atât prin consumul prefere
- Page 41 and 42: Menţinerea efectivelor optime şi
- Page 43 and 44: Denumiri: Marmota se mai numeşte m
- Page 45 and 46: Longevitate: Trăieşte 12-14 ani.
- Page 47 and 48: Pagube: Produce pagube atât în r
- Page 49 and 50: (Martes martes L.).2. Jder-de-piatr
- Page 51 and 52: construcţii părăsite. Nu se dep
- Page 53 and 54: deschise, până spre alburiu. Viţ
- Page 55 and 56: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 57 and 58: Sunete: Un ţipăt pe care-l scoate
- Page 59 and 60: Maturitatea sexuală este atinsă l
- Page 61 and 62: capcană, surprins în spaţii înc
- Page 63 and 64: Hrana: Este un animal prin excelen
- Page 65 and 66: 2.3.1. Gâsca-de-vară (Anser anser
- Page 67 and 68: Diferenţierea se face uşor în ac
- Page 69 and 70: Perioada de vânare: 1 septembrie -
- Page 71 and 72: Obiceiuri: Se adună în cârduri m
- Page 73 and 74: Coloraţia generală este maronie-s
- Page 75 and 76: Vânare: Vânătoarea se face indiv
- Page 77 and 78: din ce în ce accentuat, câinele h
- Page 79 and 80: ună-cenuşie, brăzdată cu dungi
- Page 81 and 82: Este o specie alohtonă, devenită
- Page 83 and 84: 2.3.35. Cioara grivă (Corvus coron
- Page 85 and 86: Se întâlneşte în zona de câmpi
- Page 87 and 88:
Iernează îndeosebi în Dobrogea
- Page 89 and 90:
mai închise. Femela are şi ea mo
- Page 91 and 92:
Glasul sonor, care îi trădează p
- Page 93 and 94:
Altă denumire: Ciocârlie moţată
- Page 95 and 96:
Noua lege intitulată Legea fondulu
- Page 97 and 98:
În acest mod, încă din 1966, au
- Page 99 and 100:
S = mărimea suprafeţelor de pădu
- Page 101 and 102:
Chiar dacă formularea pare a fi un
- Page 103 and 104:
crearea de remize speciale pentru a
- Page 105 and 106:
Se impune a fi reţinută însă o
- Page 107 and 108:
Observatoarele sunt instalaţii vâ
- Page 109 and 110:
În această privinţă, modul nost
- Page 111 and 112:
interes, îndeosebi în terenurile
- Page 113 and 114:
locurile de odihnă şi eventual cu
- Page 115 and 116:
Cei ce vor demara astfel de acţiun
- Page 117 and 118:
masculi în cazul speciilor poligam
- Page 119 and 120:
Populaţia rurală, vânătorii, pe
- Page 121 and 122:
De aici, o anumită divergenţă de
- Page 123 and 124:
Importantă rămâne deci surprinde
- Page 125 and 126:
Se cunoaşte că toate preparatele
- Page 127 and 128:
prin apropiere sau la pândă, prin
- Page 129 and 130:
obligă vânatul să sară afară,
- Page 131 and 132:
Părţile componente ale unei astfe
- Page 133 and 134:
Lungimea patului trebuie să fie eg
- Page 135 and 136:
puternic şi o împrăştiere mai m
- Page 137 and 138:
mai dur spre bază, îmbinându-se
- Page 139 and 140:
Acest fenomen trebuie avut în vede
- Page 141 and 142:
oblic pe direcţia de tragere (pe o
- Page 143 and 144:
arma nu este nici justă, nici prec
- Page 145 and 146:
jagdterierul cu păr scurt; foxteri
- Page 147 and 148:
fondurilor de vânătoare, în cond
- Page 149 and 150:
acest bagaj ereditar intervine dres
- Page 151 and 152:
Manşonul, care pare acum demodat,
- Page 153 and 154:
Examenul se susţine, totodată, ş
- Page 155 and 156:
ascundă. Din planşa 71 reies şi
- Page 157 and 158:
ocolirea desişurilor fără vizibi
- Page 159 and 160:
Ulterior detaşării, urmează prep
- Page 161 and 162:
CAPITOLUL VREGULI EXPLICITATE DE CO
- Page 163 and 164:
Aceste restricţii şi interdicţii
- Page 165 and 166:
De aceea, nimeni nu poate nega rolu
- Page 167 and 168:
În timpul actului vânătorii, arm
- Page 169 and 170:
Dincolo de legi şi de statute, în
- Page 171 and 172:
continuu - din simţ cavaleresc, di
- Page 173 and 174:
niciodată cu mână goală. Odată
- Page 175 and 176:
Cu tabloul de vânătoare şi împ
- Page 177 and 178:
CAPITOLUL VIREGLEMENTĂRI INTERNAŢ
- Page 179 and 180:
Atributele Biroului Permanent al Co
- Page 181 and 182:
pentru evitarea unor prejudicii adu
- Page 183 and 184:
- categoria C - celelalte specii di
- Page 185 and 186:
din reţeaua Natura - 2000. Aceste
- Page 187 and 188:
În Evul Mediu, locurile fără st
- Page 189 and 190:
Şi această lege a fost completat
- Page 191 and 192:
- exerciţiul dreptului de a vâna
- Page 193 and 194:
6.2.3. Principiile Legii fondului c
- Page 195 and 196:
- Secţiunea 2 - regimul substanţe
- Page 197 and 198:
organizarea şi exercitarea control
- Page 199 and 200:
Art. 2. - (1) A.G.V.P.S. este const
- Page 201 and 202:
i) aprobă Regulamentul privind dob
- Page 203 and 204:
(4) Concluziile verificărilor efec
- Page 205 and 206:
g) au angajat sau, după caz, angaj
- Page 207 and 208:
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ1. Bajolic,
- Page 209 and 210:
De acelaşi autor:1. Monografia Mis