CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
determina vârsta exemplarelor, prin numărarea inelelor anuale, care sunt evidente datorităcreşterilor diferenţiate din timpul iernii faţă de perioada de vară (planşa 19).Longevitate: Se apreciază la 18-23 ani, deşi în urma cercetărilor pe exemplare împuşcate nus-au stabilit vârste mai mari de 17 ani în România.Sunete: Cel mai frecvent sunet auzit la caprele negre este un „şuierat” relativ strident, dealarmare a semenilor. Acest şuierat pare mai mult expresia curiozităţii decât a spaimei, fiind deregulă urmat de baterea pământului cu piciorul.Iezii îşi cheamă mama printr-un behăit asemănător celui emis de confraţii domestici, la carecapra răspunde asemănător, dar pe un ton mai jos.Atât ţapul cât şi capra bătrână scot, în timpul alergatului, sunete inconfundabile, a cărortonalitate poate fi plasată între sforăit şi mormăit.Urme: Urmele tipar sunt asemănătoare cu cele ale caprei domestice, fiind însă mai lungi,corespunzătoare unor copite mai zvelte, evidenţiindu-se cu claritate şi un anumit spaţiu între celedouă jumătăţi paralele ale acestora. Vârful este ascuţit, iar marginile exterioare ale copitelor suntimprimate mai evident decât talpa cărnoasă. Când fuge, capra neagră imprimă vizibil pintenii şidespică şi mai tare copita. Sexele nu se pot deosebi după urmă.Excremente: Sunt asemănătoare cu ale caprelor domestice.Simţuri: Capra neagră are un miros foarte dezvoltat şi un auz foarte bun. Interesante suntcaracteristicile văzului. Capra neagră vede bine la distanţă foarte mare, mai ales obiectele înmişcare, dar nu sesizează în apropiere vânătorul superficial camuflat, dacă nu se mişcă. De regulă,vânătorii începători acordă mai multă atenţie văzului, neglijând faptul că, pe vânt favorabil, capraneagră simte omul după miros de la distanţe mai mari decât poate acesta trage cu arma cu glonţ(peste 300 m).Habitat: La origine, capra neagră pare să fi fost animal de pădure, staţionat spre limitagolului alpin. Ulterior, împinsă de neliniştea provocată de activitatea umană, s-a adaptat la viaţa dinstâncăriile inaccesibile omului şi animalelor, situate deasupra limitei superioare a pădurii. Şi unelestâncării împădurite s-au dovedit adecvate speciei. Importantă este existenţa locurilor sigure deretragere, în situaţia în care capra neagră este încolţită de duşmani (lup, câini etc.).Hrana: Capra neagră este considerată un animal fidel locului de trai şi extrem de puţinpretenţios faţă de hrană. Consumă plante erbacee verzi şi uscate, lujeri şi muguri de foioase, lichenicăzuţi din arbori şi de pe stânci şi, la nevoie, chiar ramuri subţiri şi cetină de răşinoase.Prin mişcări periodice spre pădure, atunci când ninge, şi spre golul de munte, unde zăpadaeste repede spulberată, mai ales atunci când în pădure stratul de zăpadă îi împiedică deplasarea,reuşeşte să aleagă, permanent, condiţiile cele mai favorabile de hrănire şi de vieţuire.Din aceste motive, nu este necesară hrănirea complementară a caprei negre, deşi aceastaacceptă uşor hrana administrată de om.Sarea, în schimb, este necesară şi căutată cu mare perseverenţă.Duşmani: Braconierii, câinii ciobăneşti, râsul, lupul în zonele mai joase şi acvilele-de-stâncăsunt principalii duşmani, care pot afecta, într-o măsură mai mică sau mai mare, efectivele de caprăneagră. Mai puţin periculoase sunt bufniţele, corbii, jderii şi vulpea, iar ursul pare cu totul inofensivpentru această specie.Epizootiile transmise de animalele domestice urcate la păşunat s-au dovedit a fi, deşiarareori, foarte grave. Mai periculoase sunt parazitozele care acţionează insidios. Febra aftoasă,oftalmia purulentă, râia, căpiala, gălbeaza, dalacul, strongiloza, hipodermoza şi alte câteva boliparazitare transmise direct de oi, capre domestice şi câini pot produce scăderi serioase şi chiarprăbuşiri ale efectivelor de capră neagră în anumite zone.Sociabilitate: Capra neagră trăieşte în ciopoare de 3-20 indivizi şi chiar mai mulţi. Numai cupuţin timp înaintea fătării se izolează, ca apoi să revină, foarte curând, cu iezii la ciopor. Începânddin luna iulie, ciopoarele de capre negre sunt completate, din ele făcând parte iezii şi ţapii de 1-2ani. Masculii, după vârsta de 3 ani, formează ciopoare separate de 4-5 ţapi, iar cei mai bătrâni şi mai34
puternici trăiesc solitar. Foarte rar se întâlneşte şi situaţia unui ţap şi al unei capre negre careformează o familie. Conducerea cioporului de capre este întotdeauna asigurată de către o capră cuied, cea mai bătrână, cu cea mai multă experienţă.Reproducere: Alergatul începe în a doua jumătate a lunii octombrie şi durează, cuaproximaţie, până la jumătatea lunii noiembrie. Vremea caldă întârzie, iar frigul grăbeşte declanşareaacestuia. Alergatul are loc ziua, capra neagră fiind un animal cu activitate preponderent diurnă.Gestaţia durează aproximativ 26 de săptămâni, aşa încât fătarea are loc de timpuriu, lasfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai.Caprele fată de regulă un ied, mai rar doi.Maturitatea sexuală se atinge în al doilea an de viaţă.Vânare: Se face exclusiv la dibuit sau la pândă, goana fiind interzisă prin lege. Se pot utilizaarme cu glonţ şi cu calibrul de la 5,6 x 50 în sus. Trofeul convenţional îl constituie bustul cu coarnesau coarnele cu craniul întreg ori cu parte din acesta, iar cele neconvenţionale „trofeul bezoar”,părul din „barbă” şi „crucea Hubertus”.Ocrotire şi îngrijire: În golul de munte urcă rar lupul şi râsul. Din acest motiv ei par maipuţin periculoşi pentru capra neagră decât câinii de la stâne, care prind nebănuit de mulţi iezi. Şiacvila-de-munte poate constitui un prădător de temut al iezilor mici.Capra neagră nu se pretează la hrănire complementară. Are însă nevoie de sare şi de zone delinişte nepăşunate. De asemenea, are nevoie de protecţie împotriva braconajului.2.1.5. Muflonul (Ovis aries musimon P.)Denumiri: Masculul se numeşte muflon sau berbec, femela mufloniţă sau oaie, iar puiul miel.Descriere: Culoarea de bază a muflonului este brună, cu nuanţe de la brun-ruginiu până labrun-închis şi chiar negru. Partea ventrală a corpului, părţile interioare ale picioarelor, regiunea analăşi unele părţi ale feţei sunt de nuanţă albicioasă. Berbecii prezintă, în plus, două pete albe pe părţilelaterale, ca o şa, şi o barbă prelungită pe gât, închisă la culoare. În general, berbecii sunt mai închişi laculoare decât femelele. Părul de iarnă, la toate exemplarele, este, de asemenea, mai închis la culoare.Masculii se deosebesc evident de femele prin prezenţa coarnelor persistente, după care se poateaprecia vârsta lor chiar de la distanţă (planşa 20). Femelele fie nu au coarne, fie prezintă coarne dedimensiuni reduse, de 10 - 15 cm, orientate către spate (planşa 20). Berbecii au greutate mai mare (30- 50 kg), comparativ cu femelele (20 - 30 kg).În funcţie de dezvoltarea coarnelor, care apar începând de la vârsta de 4 luni, şi mai ales denumărul de inele anuale de pe acestea se poate stabili, cu precizie, vârsta muflonului viu şiîmpuşcat. De asemenea, vârsta se mai poate stabili cu suficientă precizie şi după uzura danturii.Longevitate: Este apreciată la 15-20 ani.Sunete: Semnalul de alarmă este un şuierat slab, pe care-l scot atât berbecii, cât şi oile.Mielul şi oaia comunică asemenea oilor domestice, printr-un behăit slab.Urme: Amprentele seamănă, până la identitate, cu cele ale oilor domestice. Urmelemasculului sunt însă cu puţin mai mari decât ale femelei.Simţuri: Toate simţurile sunt considerate foarte bune. Din cauza agerimii, apropierea demufloni este extrem de dificilă în terenul liber.Hbitat: Specie alohtonă, originară din Corsica şi din Sardinia, s-a aclimatizat bine în EuropaCentrală, unde preferă pădurile de foioase, cu întindere mai mare de 1000 ha şi cu sol stâncos şiuscat. Deşi este animal de dealuri, prosperă şi în zonele de şes. Necorespunzătoare sunt doarterenurile umede, care favorizează dezvoltarea gălbezei, precum şi terenurile cu zăpadă mai mare de30-40 cm, mai ales dacă aceasta este persistentă.Hrană: Nu este deloc pretenţios faţă de condiţiile de hrană, comportându-se, din acest punctde vedere, asemănător lopătarului. Este însă sensibil la lipsa de sare şi de apă pentru băut. Mănâncă35
- Page 1 and 2: CUVÂNT ÎNAINTEExamenul de vânăt
- Page 3 and 4: DR. ING. NECULAI ŞELARUMANUAL PENT
- Page 5 and 6: peisajului natural, au avut efecte
- Page 7 and 8: unei singure Uniuni Generale a Vân
- Page 9 and 10: Astfel a fost sistematizată, conci
- Page 11 and 12: indivizilor aparţinând diverselor
- Page 13 and 14: Distanţa până la care se deplase
- Page 15 and 16: Răspunsurile comportamentale astfe
- Page 17 and 18: (capră neagră, cerb), pentru îno
- Page 19 and 20: distanţe incredibil de mari, sunt
- Page 21 and 22: împuşcare. Fapta de a împuşca e
- Page 23 and 24: Directiva habitatele nr. 92/403/CEE
- Page 25 and 26: Au picioare robuste, tetradactile,
- Page 27 and 28: CAPITOLUL IICUNOAŞTEREA SPECIILOR
- Page 29 and 30: Gestaţia durează 34 de săptămâ
- Page 31 and 32: peste 500 m altitudine, din cauza c
- Page 33: durată, căpriorii pot fi prinşi
- Page 37 and 38: Colţii apar la mistreţ în jurul
- Page 39 and 40: Pagube: Atât prin consumul prefere
- Page 41 and 42: Menţinerea efectivelor optime şi
- Page 43 and 44: Denumiri: Marmota se mai numeşte m
- Page 45 and 46: Longevitate: Trăieşte 12-14 ani.
- Page 47 and 48: Pagube: Produce pagube atât în r
- Page 49 and 50: (Martes martes L.).2. Jder-de-piatr
- Page 51 and 52: construcţii părăsite. Nu se dep
- Page 53 and 54: deschise, până spre alburiu. Viţ
- Page 55 and 56: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 57 and 58: Sunete: Un ţipăt pe care-l scoate
- Page 59 and 60: Maturitatea sexuală este atinsă l
- Page 61 and 62: capcană, surprins în spaţii înc
- Page 63 and 64: Hrana: Este un animal prin excelen
- Page 65 and 66: 2.3.1. Gâsca-de-vară (Anser anser
- Page 67 and 68: Diferenţierea se face uşor în ac
- Page 69 and 70: Perioada de vânare: 1 septembrie -
- Page 71 and 72: Obiceiuri: Se adună în cârduri m
- Page 73 and 74: Coloraţia generală este maronie-s
- Page 75 and 76: Vânare: Vânătoarea se face indiv
- Page 77 and 78: din ce în ce accentuat, câinele h
- Page 79 and 80: ună-cenuşie, brăzdată cu dungi
- Page 81 and 82: Este o specie alohtonă, devenită
- Page 83 and 84: 2.3.35. Cioara grivă (Corvus coron
puternici trăiesc solitar. Foarte rar se întâlneşte şi situaţia unui ţap şi al unei capre negre careformează o familie. Conducerea cioporului de capre este întotdeauna asigurată de către o capră cuied, cea mai bătrână, cu cea mai multă experienţă.Reproducere: Alergatul începe în a doua jumătate a lunii octombrie şi durează, cuaproximaţie, până la jumătatea lunii noiembrie. Vremea caldă întârzie, iar frigul grăbeşte declanşareaacestuia. Alergatul are loc ziua, capra neagră fiind un animal cu activitate preponderent diurnă.Gestaţia durează aproximativ 26 de săptămâni, aşa încât fătarea are loc de timpuriu, lasfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai.Caprele fată de regulă un ied, mai rar doi.Maturitatea sexuală se atinge în al doilea an de viaţă.Vânare: Se face exclusiv la dibuit sau la pândă, goana fiind interzisă prin lege. Se pot utilizaarme cu glonţ şi cu calibrul de la 5,6 x 50 în sus. Trofeul convenţional îl constituie bustul cu coarnesau coarnele cu craniul întreg ori cu parte din acesta, iar cele neconvenţionale „trofeul bezoar”,părul din „barbă” şi „crucea Hubertus”.Ocrotire şi îngrijire: În golul de munte urcă rar lupul şi râsul. Din acest motiv ei par maipuţin periculoşi pentru capra neagră decât câinii de la stâne, care prind nebănuit de mulţi iezi. Şiacvila-de-munte poate constitui un prădător de temut al iezilor mici.Capra neagră nu se pretează la hrănire complementară. Are însă nevoie de sare şi de zone delinişte nepăşunate. De asemenea, are nevoie de protecţie împotriva braconajului.2.1.5. Muflonul (Ovis aries musimon P.)Denumiri: Masculul se numeşte muflon sau berbec, femela mufloniţă sau oaie, iar puiul miel.Descriere: Culoarea de bază a muflonului este brună, cu nuanţe de la brun-ruginiu până labrun-închis şi chiar negru. Partea ventrală a corpului, părţile interioare ale picioarelor, regiunea analăşi unele părţi ale feţei sunt de nuanţă albicioasă. Berbecii prezintă, în plus, două pete albe pe părţilelaterale, ca o şa, şi o barbă prelungită pe gât, închisă la culoare. În general, berbecii sunt mai închişi laculoare decât femelele. Părul de iarnă, la toate exemplarele, este, de asemenea, mai închis la culoare.Masculii se deosebesc evident de femele prin prezenţa coarnelor persistente, după care se poateaprecia vârsta lor chiar de la distanţă (planşa 20). Femelele fie nu au coarne, fie prezintă coarne dedimensiuni reduse, de 10 - 15 cm, orientate către spate (planşa 20). Berbecii au greutate mai mare (30- 50 kg), comparativ cu femelele (20 - 30 kg).În funcţie de dezvoltarea coarnelor, care apar începând de la vârsta de 4 luni, şi mai ales denumărul de inele anuale de pe acestea se poate stabili, cu precizie, vârsta muflonului viu şiîmpuşcat. De asemenea, vârsta se mai poate stabili cu suficientă precizie şi după uzura danturii.Longevitate: Este apreciată la 15-20 ani.Sunete: Semnalul de alarmă este un şuierat slab, pe care-l scot atât berbecii, cât şi oile.Mielul şi oaia comunică asemenea oilor domestice, printr-un behăit slab.Urme: Amprentele seamănă, până la identitate, cu cele ale oilor domestice. Urmelemasculului sunt însă cu puţin mai mari decât ale femelei.Simţuri: Toate simţurile sunt considerate foarte bune. Din cauza agerimii, apropierea demufloni este extrem de dificilă în terenul liber.Hbitat: Specie alohtonă, originară din Corsica şi din Sardinia, s-a aclimatizat bine în EuropaCentrală, unde preferă pădurile de foioase, cu întindere mai mare de 1000 ha şi cu sol stâncos şiuscat. Deşi este animal de dealuri, prosperă şi în zonele de şes. Necorespunzătoare sunt doarterenurile umede, care favorizează dezvoltarea gălbezei, precum şi terenurile cu zăpadă mai mare de30-40 cm, mai ales dacă aceasta este persistentă.Hrană: Nu este deloc pretenţios faţă de condiţiile de hrană, comportându-se, din acest punctde vedere, asemănător lopătarului. Este însă sensibil la lipsa de sare şi de apă pentru băut. Mănâncă35