CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS CUVÃNT ÃNAINTE - AGVPS
cazul lopătarului cea mai eficientă metodă de evitare a prejudiciilor produse culturilor agricole.Combinată cu alungarea repetată a lopătarilor şi sperierea lor din locurile în care încep să seobişnuiască la hrană în câmpul cultivat agricol, metoda dă bune rezultate.2.1.3. Căpriorul (Capreolus capreolus L.)Denumiri: Masculul se numeşte căprior sau ţap roşu, femela căprioară sau capră roşie, iarpuiul ied şi, respectiv, iadă. Ţapii tineri, cu coarnele sub formă de suliţe, se mai numesc suliţari sauţepuşari, iar cei cu două terminaţii furcari. Ţapul tânăr se mai numeşte şi ţăpuc.Descriere: Dimorfismul sexual este evident datorită coarnelor care la ţap sunt considerate,ca şi la celelalte cervide, o exteriorizare a caracterului sexual secundar. Ţapul, de 20 - 30 kg, este,de asemenea, uşor mai mare decât femela, care are doar 18 - 25 kg. Vara culoarea ambelor sexe esteroşie-brună sau roşie-cărămizie, iar iarna devine cenuşie, cu oglinda albă, foarte vizibilă. Se susţinecă oglinda caprei este mai mare decât oglinda ţapului şi de o formă puţin diferită. Schimbareapărului are loc în septembrie-octombrie şi aprilie – mai. Iezii, care au la fătare 1,2 – 1,6 kg, prezintăfenomenul de homocromie până în jurul vârstei de 3 luni (planşa 15).Primele coarne, sub formă de butoni sau de suliţe scurte fără rozetă, de 1,0 – 2,0 cm, crescpe cilindri frontali de prin august-septembrie până în decembrie-ianuarie din primul an de viaţă.După căderea acestora, în ianuarie-februarie începe să crească cel de-al doilea rând de coarne, caresunt curăţate în mai-iunie, când căpriorul împlineşte vârsta de un an. Aceste coarne au formă desuliţe sau de furci, de 8-15 cm lungime, şi au rozetele deja schiţate. Ele cad la sfârşitul toamnei, prinluna noiembrie (planşa 18).Longevitate: Este apreciată la 12-15 ani. Trofeele cele mai puternice sunt dezvoltate la 6-8ani. Începând de la vârsta de 8 ani, trofeul masculilor intră în regres ca urmare a îmbătrânirii. Vârstase apreciază uşor după uzura dentiţiei la exemplarele împuşcate, iar la cele în viaţă în funcţie deaspectul exterior şi trofeu (planşa 16).Sunete: Când se sperie sau când i se pare ceva suspect, atât ţapul cât şi capra brăhnesc saulatră. Capra brăhneşte mai îndelung şi pe un ton mai văitat decât ţapul, care brăhneşte mai scurt şimai grav. Iedul îşi cheamă mama printr-un piuit înalt ca tonalitate, iar mama îşi cheamă iedul printrunpiuit mai discret. În timpul împerecherii, sunetele scoase de capră şi de ţap sunt diferite, dupăcum se cheamă între ei ori se aleargă.Urme: Sunt inconfundabile, putându-se deosebi cu uşurinţă de urmele altor specii. Maidificilă este deosebirea urmelor lăsate de mascul, de cele lăsate de femelă. În fugă copita se despicăşi sunt imprimaţi pintenii, pe când la mersul liniştit se imprimă doar copita strânsă (planşa 17).Ţapul îşi mai deconspiră prezenţa în teren prin semnele frecării coarnelor de puieţi, arbuşti,tufişuri etc., ca modalitate de marcare a teritoriului, şi curăţirii coarnelor de piele.Excremente: Sunt asemănătoare cu cele de oaie, fiind însă mai mici. Diferenţierea se faceuşor prin introducerea acestora în apă clocotită, mirosul degajat de cele de oaie fiind inconfundabil.Biotop: Căpriorul preferă pădurile şi crângurile, de la munte până la câmpie, precum şivastul spaţiu agricol din zona de câmpie. Mai este întâlnit şi în pădurile, în grindurile şi în incintelecultivate agricol din Delta Dunării. Foarte favorabile pentru specie sunt însă trupurile mici depădure, situate în mijlocul terenurilor cultivate agricol, de la câmpie şi de pe coline.Hrană: Ierburile, frunzele, lujerii, mugurii şi, mai rar, coaja unor arbori şi arbuşti tinericonstituie hrană de bază în timpul iernii. La aceste sorturi se mai adaugă fructele de lemn câinesc,de măceş, de păducel, de arţar, ghinda, jirul şi altele asemenea. În câmpul agricol se hrăneşte cugramineele verzi, însămânţate toamna, cu alte plante cultivate şi cu plante din flora spontană.Vara preferă culturile agricole (de grâu, de ovăz, de soia etc.), în care, datorită moduluiselectiv de hrănire, nu produce prejudicii.Duşmani: Braconierul, lupul, câinele hoinar, şacalul, vulpea, pisica sălbatică, dar şi jderul şimistreţul pentru iezii neajutoraţi sunt potenţiali duşmani ai speciei. Dacă zăpada este mare şi de lungă32
durată, căpriorii pot fi prinşi şi omorâţi relativ uşor, deoarece intervin, dincolo de efectul stânjenitor alstratului de omăt, inaniţia şi îmbolnăvirea multora dintre exemplarele tinere sau foarte bătrâne.Sociabilitate: În timpul iernii căpriorii se strâng în cârduri (ciopoare), de până la 30 indivizişi chiar mai mulţi, aparţinând ambelor sexe. În afara acestei perioade, exceptând perioada deîmperechere, ţapii trăiesc izolat sau în preajma unei capre. Ţapii îşi marchează teritoriul, prinfrecarea puieţilor şi tufelor cu coarnele, şi îl apără împotriva eventualilor intruşi.Reproducere: Alergatul la căprior are loc în iulie-august, de regulă ziua. Doar arareori, cândeste lună plină, alergatul se continuă şi noaptea. În această perioadă sunt observabile în iarbă aşanumitele„inele de alergat”, sub formă de cercuri cu diametrul de câţiva metri (5-8 m).Femelele rămase nefecundate în iulie-august au o a doua perioadă de împerechere înnoiembrie-decembrie, mai greu de observat.La cele fecundate în iulie-august, embrionul rămâne în stare latentă timp de circa 4 luni. Dinnoiembrie-decembrie embrionii se dezvoltă normal, indiferent de data împerecherii, astfel încât,după circa 5 luni, caprele nasc cel mai adesea 2 iezi, dar şi 3 sau doar unul (majoritatea în luna mai).Gestaţia durează, aşadar, fie 9 luni, fie 5 luni, după caz.Vânare: Sunt admise, ca metode de vânătoare, doar pânda şi dibuitul. Este admisă folosireachemătorilor (mecanice), cu ajutorul cărora se poate ademeni ţapul, prin imitarea glasului femelei încălduri sau al femelei alergate ori a iedului. La căprior este indicat să se tragă cu glonţ, de la calibru5,6 x 43 în sus, dar este admisă şi vânarea cu proiectil unic tras din arme lise. Trofeul îl constituiecoarnele cu craniu sau cu parte din acesta (planşa 17). Selecţia masculilor, ca şi în cazul celorlaltespecii de cervide, se face după aspectul exterior al corpului (planşa 16) şi al trofeului (planşa 18).Considerentele şi procentele privind selecţia sunt aceleaşi ca şi în cazul cerbului comun şilopătarului.Ocrotire şi îngrijire: Diminuarea efectivelor de prădători naturali sălbatici, combatereacâinilor hoinari, sancţionarea prinderii puilor şi combaterea oricărei forme de braconaj suntprincipalele măsuri de ocrotire, dar nu singurele. Crearea condiţiilor de linişte în perioada şi înzonele de fătat este la fel de importantă pentru supravieţuirea iezilor.În perioada critică de iarnă, îndeosebi în zona de deal şi munte, căpriorul trebuie ajutat cuhrană complementară, compusă din nutreţuri concentrate şi fibroase, ultimele de bună calitatepentru a fi acceptate de acesta. Acceptă şi hrana suculentă, care este indicat să fie servită în zilele cutemperaturi pozitive.2.1.4. Capra neagră (Rupicapra rupicapra L.)Denumiri: Masculul se numeşte ţap negru sau mai simplu ţap, femela capră neagră saucapră, iar puiul ied, iadă sau ieduţ, după sex şi vârstă.Descriere: Deşi denumirea de capră neagră induce ideea culorii negre, în timpul veriiculoarea ambelor sexe este gălbuie-cenuşie, iar în perioada rece brună-închis, mai apropiată denegru doar la ţapi. Parţial capul, bărbia şi interiorul urechilor sunt alb-gălbui, iar linia mediană aspatelui, picioarele şi o bandă care porneşte de la urechi, peste ochi, până la nas, sunt mult maiînchise la culoare în comparaţie cu fondul general (planşa 19). Caracteristică este coama cu păr mailung şi mai închis la culoare, care pleacă de la ceafă şi se continuă pe şira spinării, până la coadă.Aceasta poartă denumirea improprie de „barbă”. Prezintă o oglindă gălbuie şi, foarte rar, fenomenede albinism şi de melanism.Greutatea masculului este de 30 - 50 kg, iar a femelei de 25 - 40 kg. Ambele sexe poartăcoarne persistente, care se deosebesc între ele la o privire atentă, după grosime şi unghiul deîntoarcere al vârfului, faţă de restul tecii. Spre deosebire de cervide, la care coarnele sunt caduce şicresc pe cilindri frontali, la caprele negre şi la celelalte specii din familia Bovidae coarnele suntpersistente, iar tecile acestora cresc pe cepi osoşi. Aceşti cepi osoşi apar la iezi după împlinireavârstei de 60 de zile, iar la 90 de zile încep să crească şi tecile. Pe baza studierii tecilor se poate33
- Page 1 and 2: CUVÂNT ÎNAINTEExamenul de vânăt
- Page 3 and 4: DR. ING. NECULAI ŞELARUMANUAL PENT
- Page 5 and 6: peisajului natural, au avut efecte
- Page 7 and 8: unei singure Uniuni Generale a Vân
- Page 9 and 10: Astfel a fost sistematizată, conci
- Page 11 and 12: indivizilor aparţinând diverselor
- Page 13 and 14: Distanţa până la care se deplase
- Page 15 and 16: Răspunsurile comportamentale astfe
- Page 17 and 18: (capră neagră, cerb), pentru îno
- Page 19 and 20: distanţe incredibil de mari, sunt
- Page 21 and 22: împuşcare. Fapta de a împuşca e
- Page 23 and 24: Directiva habitatele nr. 92/403/CEE
- Page 25 and 26: Au picioare robuste, tetradactile,
- Page 27 and 28: CAPITOLUL IICUNOAŞTEREA SPECIILOR
- Page 29 and 30: Gestaţia durează 34 de săptămâ
- Page 31: peste 500 m altitudine, din cauza c
- Page 35 and 36: puternici trăiesc solitar. Foarte
- Page 37 and 38: Colţii apar la mistreţ în jurul
- Page 39 and 40: Pagube: Atât prin consumul prefere
- Page 41 and 42: Menţinerea efectivelor optime şi
- Page 43 and 44: Denumiri: Marmota se mai numeşte m
- Page 45 and 46: Longevitate: Trăieşte 12-14 ani.
- Page 47 and 48: Pagube: Produce pagube atât în r
- Page 49 and 50: (Martes martes L.).2. Jder-de-piatr
- Page 51 and 52: construcţii părăsite. Nu se dep
- Page 53 and 54: deschise, până spre alburiu. Viţ
- Page 55 and 56: Alte denumiri: castor european, bib
- Page 57 and 58: Sunete: Un ţipăt pe care-l scoate
- Page 59 and 60: Maturitatea sexuală este atinsă l
- Page 61 and 62: capcană, surprins în spaţii înc
- Page 63 and 64: Hrana: Este un animal prin excelen
- Page 65 and 66: 2.3.1. Gâsca-de-vară (Anser anser
- Page 67 and 68: Diferenţierea se face uşor în ac
- Page 69 and 70: Perioada de vânare: 1 septembrie -
- Page 71 and 72: Obiceiuri: Se adună în cârduri m
- Page 73 and 74: Coloraţia generală este maronie-s
- Page 75 and 76: Vânare: Vânătoarea se face indiv
- Page 77 and 78: din ce în ce accentuat, câinele h
- Page 79 and 80: ună-cenuşie, brăzdată cu dungi
- Page 81 and 82: Este o specie alohtonă, devenită
cazul lopătarului cea mai eficientă metodă de evitare a prejudiciilor produse culturilor agricole.Combinată cu alungarea repetată a lopătarilor şi sperierea lor din locurile în care încep să seobişnuiască la hrană în câmpul cultivat agricol, metoda dă bune rezultate.2.1.3. Căpriorul (Capreolus capreolus L.)Denumiri: Masculul se numeşte căprior sau ţap roşu, femela căprioară sau capră roşie, iarpuiul ied şi, respectiv, iadă. Ţapii tineri, cu coarnele sub formă de suliţe, se mai numesc suliţari sauţepuşari, iar cei cu două terminaţii furcari. Ţapul tânăr se mai numeşte şi ţăpuc.Descriere: Dimorfismul sexual este evident datorită coarnelor care la ţap sunt considerate,ca şi la celelalte cervide, o exteriorizare a caracterului sexual secundar. Ţapul, de 20 - 30 kg, este,de asemenea, uşor mai mare decât femela, care are doar 18 - 25 kg. Vara culoarea ambelor sexe esteroşie-brună sau roşie-cărămizie, iar iarna devine cenuşie, cu oglinda albă, foarte vizibilă. Se susţinecă oglinda caprei este mai mare decât oglinda ţapului şi de o formă puţin diferită. Schimbareapărului are loc în septembrie-octombrie şi aprilie – mai. Iezii, care au la fătare 1,2 – 1,6 kg, prezintăfenomenul de homocromie până în jurul vârstei de 3 luni (planşa 15).Primele coarne, sub formă de butoni sau de suliţe scurte fără rozetă, de 1,0 – 2,0 cm, crescpe cilindri frontali de prin august-septembrie până în decembrie-ianuarie din primul an de viaţă.După căderea acestora, în ianuarie-februarie începe să crească cel de-al doilea rând de coarne, caresunt curăţate în mai-iunie, când căpriorul împlineşte vârsta de un an. Aceste coarne au formă desuliţe sau de furci, de 8-15 cm lungime, şi au rozetele deja schiţate. Ele cad la sfârşitul toamnei, prinluna noiembrie (planşa 18).Longevitate: Este apreciată la 12-15 ani. Trofeele cele mai puternice sunt dezvoltate la 6-8ani. Începând de la vârsta de 8 ani, trofeul masculilor intră în regres ca urmare a îmbătrânirii. Vârstase apreciază uşor după uzura dentiţiei la exemplarele împuşcate, iar la cele în viaţă în funcţie deaspectul exterior şi trofeu (planşa 16).Sunete: Când se sperie sau când i se pare ceva suspect, atât ţapul cât şi capra brăhnesc saulatră. Capra brăhneşte mai îndelung şi pe un ton mai văitat decât ţapul, care brăhneşte mai scurt şimai grav. Iedul îşi cheamă mama printr-un piuit înalt ca tonalitate, iar mama îşi cheamă iedul printrunpiuit mai discret. În timpul împerecherii, sunetele scoase de capră şi de ţap sunt diferite, dupăcum se cheamă între ei ori se aleargă.Urme: Sunt inconfundabile, putându-se deosebi cu uşurinţă de urmele altor specii. Maidificilă este deosebirea urmelor lăsate de mascul, de cele lăsate de femelă. În fugă copita se despicăşi sunt imprimaţi pintenii, pe când la mersul liniştit se imprimă doar copita strânsă (planşa 17).Ţapul îşi mai deconspiră prezenţa în teren prin semnele frecării coarnelor de puieţi, arbuşti,tufişuri etc., ca modalitate de marcare a teritoriului, şi curăţirii coarnelor de piele.Excremente: Sunt asemănătoare cu cele de oaie, fiind însă mai mici. Diferenţierea se faceuşor prin introducerea acestora în apă clocotită, mirosul degajat de cele de oaie fiind inconfundabil.Biotop: Căpriorul preferă pădurile şi crângurile, de la munte până la câmpie, precum şivastul spaţiu agricol din zona de câmpie. Mai este întâlnit şi în pădurile, în grindurile şi în incintelecultivate agricol din Delta Dunării. Foarte favorabile pentru specie sunt însă trupurile mici depădure, situate în mijlocul terenurilor cultivate agricol, de la câmpie şi de pe coline.Hrană: Ierburile, frunzele, lujerii, mugurii şi, mai rar, coaja unor arbori şi arbuşti tinericonstituie hrană de bază în timpul iernii. La aceste sorturi se mai adaugă fructele de lemn câinesc,de măceş, de păducel, de arţar, ghinda, jirul şi altele asemenea. În câmpul agricol se hrăneşte cugramineele verzi, însămânţate toamna, cu alte plante cultivate şi cu plante din flora spontană.Vara preferă culturile agricole (de grâu, de ovăz, de soia etc.), în care, datorită moduluiselectiv de hrănire, nu produce prejudicii.Duşmani: Braconierul, lupul, câinele hoinar, şacalul, vulpea, pisica sălbatică, dar şi jderul şimistreţul pentru iezii neajutoraţi sunt potenţiali duşmani ai speciei. Dacă zăpada este mare şi de lungă32