CUVÂNT ÎNAINTE - AGVPS

peste 500 m altitudine, din cauza climei mai aspre şi a lupului cu care nu poate coabita. Deşifemelele sunt ataşate locului de trai, dacă intervine vreo conturbare a liniştii migrează spre zonedestul de îndepărtate.Hrană: Este considerat mai puţin pretenţios, din acest punct de vedere, decât cerbul comunşi căpriorul, putându-i elimina din teren prin consumul a tot ceea ce aceştia ar putea consuma. Seînţelege că un astfel de fenomen nu poate să apară decât în condiţii de densitate mare de lopătari.Specie alohtonă, originară din zona mediteraneană, mai poate defavoriza cerbul comun şi căpriorulşi prin deranjul pe care-l produce datorită comportamentului său activ, mereu în mişcare. Hrana debază o constituie, în perioada de iarnă, lujerii, mugurii şi coaja arborilor tineri, ierburile uscate şipărţile plantelor care se menţin verzi în pădure, precum şi cerealele cultivate toamna în câmpulagricol. Reacţionează bine şi este puţin pretenţios faţă de hrana complementară administrată de om.Duşmani: Cel mai periculos duşman pentru lopătar pare să fie, în prezent, câinele hoinar.Aceasta fiindcă lupul şi râsul nu se suprapun, de regulă, ca areal, peste arealul lui. Atunci cândarealurile acestor specii se suprapun, pericolul pentru lopătar este extrem de mare. Mai recent,şacalul a completat lista duşmanilor naturali, periculoşi pentru specie. Dintre duşmanii naturali maipuţin periculoşi fac parte vulpea şi chiar pisica sălbatică, deoarece pot ataca viţeii de cerb lopătar înprimele săptămâni de viaţă.Sociabilitate: Este un animal sociabil. Trăieşte, din toamnă până primăvara, în cârduriformate din ciute, viţei şi suliţari şi, separat, în cârduri compuse din tauri. Taurii bătrâni se grupeazăîn grupuri mici, de 2-3 indivizi, în timpul iernii, am văzut cârduri de tauri, pe câmp de 60-70exemplare rar întâlnindu-se şi solitari. În perioada împerecherii structura socială se modifică.Reproducere: Împerecherea are loc în a doua jumătate a lunii octombrie şi chiar în primelezile ale lunii noiembrie. Masculii se luptă, mai frecvent şi mai aprig decât cerbii comuni, pentrustăpânirea haremurilor de ciute. Se întâlnesc, în această perioadă, cârduri de ciute şi masculireproducători pe aceeaşi suprafaţă de boncănit, nu doar masculul şi ciutele lui.Gestaţia durează 33 de săptămâni, aşa încât fătarea are loc în luna mai-iunie. Lopătăriţa fatăde regulă 1-2, foarte rar 3 viţei.Obiceiuri: Are atât activitate nocturnă, cât şi diurnă. Prezintă particularitatea de a ţopăi cândse deplasează, cu coada întinsă orizontal, ori ridicată în sus. Prin modul de deplasare pare săderanjeze celelalte specii de vânat, care ziua se odihnesc.Vânare: Perioada şi metodele de vânare sunt aceleaşi ca şi la cerbul carpatin, exceptândademenirea cu chemătoarea, practicată de foarte puţini vânători. Armele folosite pot avea calibrumai mic, dar oricum peste 6,5 x 57. Trofeul îl constituie coarnele cu craniu, ori cu parte din acesta(planşa 13).Consideraţiile privind procentele din cota de recoltă ce se impun a fi extrase selectiv,avansate în cazul cerbului comun, rămân valabile şi pentru cerbul lopătar, ca de altfel şi criteriile deselecţie după forma şi mărimea trofeului comparativ cu vârsta (planşa 14).Ocrotire şi îngrijire: Cerbul lopătar trebuie apărat împotriva duşmanilor naturali periculoşi(lupi, şacali, câini), a braconajului şi a concurenţei la hrană produsă de animalele domesticeintroduse la păşunat în pădure.Reacţionează foarte bine la hrănirea complementară, fiind mai puţin pretenţios decât cerbulcomun din punct de vedere al calităţii hranei.Ca şi în cazul cerbului comun, trebuie acordată atenţie deosebită vânării selective şiextragerii unor cote raţional structurate pe sexe, clase de vârstă şi clase de calitate a trofeelor.Atenţia principală trebuie îndreptată înspre combaterea eficientă a prădătorilor săi, care potface să migreze şi ultimul lopătar rămas în viaţă dintr-un teren de vânătoare.Prejudicii: Pagubele cauzate de lopătari în terenurile cultivate agricol sunt, de regulă, maimari decât în cazul cerbilor comuni. Hrănirea de atragere în pădure, prin culturi adecvate, pare şi în31